uşa de la intrare

joi, 18 iulie 2013

Amintirile sunt istorie pentru suflet, nu pentru manuale

Pentru monumentala muncă de documentare, pentru râvna cu care se încăpăţânează să ne păstreze amintirile frumoase, jos pălăria, Stelian Popescu!

Într-un frame am regăsit-o pe mama, împreună cu familia Lăcătuş, dl. Popescu şi dl. Dragomir (cred). tata făcea fotografia.

Locuri frumoase, oameni frumoşi cu îndeletniciri frumoase, cu respect faţă de profesiile lor şi faţă de semenii lor.

joi, 11 iulie 2013

Poveştile care ne deschid portofelele.

       Temă: Dacă numărul asociaţiilor umanitare care se ocupă de copiii orfani este  mai mare decât numărul orfanilor, de ce mai avem orfani aflaţi în dificultate?
       Vă întâlniţi zilnic cu nişte tinere înarmate cu clipboard-uri, răbdare şi tutun, care vă abordează după un şablon cretin şi universal: "bună ziua, îmi permiteţi să vă deranjez pentru un minut?" Noi, ca muntenii, oameni preocupaţi, veşnic în criză de timp, răspundem, totuşi: "da", deşi, în momentul ăla ştim că suntem penibili şi mimăm comprehensiune. În secunda următoare se porneşte o artilerie de propoziţii care-şi caută, disperate, măcar o virgulă, noi ne uităm peste Muchia Cătiaşului, să vedem daca vine ploaia şi numărăm oi, în gând. Sunt şi oameni grăbiţi, care suprimă totul cu un creştinesc "hai sictir", dar fetele rămân blocate pe discurs şi nu sunt dipuse să înceteze; propovăduiesc în continuare. Cred că şi l-au ales drept model pe Moise, cu diferenţa că el auzise o Voce, pe când nu se ştia de Xanax.
          Vă daţi seama cât de mare e disperarea să strângă alea bani de la noi, dacă mă opresc până şi pe mine , care... să recunoaştem, după faţa pe care o am, mai ales când am două sacoşe în mâini , n-ar vrea să mă oprească nimeni, decât dacă e străin de loc, are musai nevoie la vreo toaletă şi nu mai e nimeni prin centru la ora aia - condiţii cumulative.
           O să fiţi miraţi, dar, chiar am aşteptat de câteva ori să-şi termine polologhia, deşi, invariabil, au acelaşi text: "Numele meu este Trandafira Gologan (oricum nu contează, că nu-i reţii numele, da' cică e mai convingătoare, aşa le-a învăţat pe ele un psiholog) şi reprezint asociaţia X ( aici trebuie să vină cu o denumire care să sfâşie până şi baticul de pe cap) şi ne ocupăm de un caz dramatic ( de aici începe avalanşa de vorbe, de o dicţie impecabilă, nici actorii de la clasa Dem Rădulescu n-au reuşit aşa ceva, din care nu înţelegi decât ultimele cuvinte, şi anume tetrapareză spastică. E ca la reclamele alea pentru medicamente, din anii trecuţi, când auzeai doar, la sfârşit: Apotecker, dar nu înţelegeai ce e aia.
           Ieri m-am pomenit cu o soldată din asta, la serviciu, tocmai ce eram într-un proiect-dezbatere cu echipa casei de cultură. Am fost civilizată, mă aflam la serviciu, acolo nu fac gafe niciodată, dar, cert e că i-am dat pas. Nu am încredere în d-ăştia care vin de la două judeţe distanţă, prezintă un dosar cu nişte documente pe care le poate face orice copil, pe computer şi nici măcar nu diversifică diagnosticul. Nu ştim al cui e contul şi, mai ales, nici o instituţie cu imagine sau greutate nu e în frontline, nimeni nu girează acţiunea lor. Nu m-aş fi aprins eu prea tare, pentru că fiecare e liber să facă ce vrea cu banii lui, dacă n-aş fi trecut aseară pe lângă ea, era pe scări la BigSmart şi vorbea la telefon. În clipa în care am ajuns în spatele ei, tocmai ce spunea: "doar două sute de lei, cu chiu cu vai, sunt zgârciţi împuţiţii ăştia de p-aici". M-a prins şi un pic cam încercată cu nervii, nu eram nici dispusă să fac pe procuroreasa, am apucat să-i zic să dispară dracului, până nu chem poliţia. Bine, am mai zis eu ceva, dar.... nu m-ar mai califica acum, dacă v-aş spune.
             Dacă vreţi să susţineţi cauze umanitare, n-o faceţi la întâmplare, asiguraţi-vă că sunt cazuri reale. La fel şi pentru cele distribuite prin intermediul reţelelor de socializare, acolo e ţeapa şi mai mare, de obicei.
              Poate n-ar fi rău ca , atunci când poposesc astfel de persoane prin Nehoiu şi cer bani, să fie verificate ,oarecum. Poate politia, poate jandarmii şi cei de la ordinea publică să se priceapă la asta, ştiu şi eu?
         

luni, 8 iulie 2013

Democraţia e atunci când doi lupi şi un miel votează ce să mănânce la prânz. Libertatea e atunci când mielul, bine înarmat, contestă votul" Benjamin Franklin (respect, Ben!)

          Pe toţi ne încearcă Dumnezeu cu câte ceva, pe toţi ne cadoriseşte cu câte un dar, cu câte un har. La schimb, ne ia câte ceva. Nu ne întreabă dacă suntem mulţumiţi, oricum nu suntem. Am crezut, până azi, că mie mi-a lăsat răbdarea universală, mă gândeam că o fi uitat-o la mine. N-a uitat-o, şi-a luat-o înapoi.
           Nu fac diferenţa între zi şi noapte, de vreo două săptămâni. Asist la un fenomen care, teoretic, n-ar trebui să mă privească. Practic, mi-a mâncat timpul şi liniştea, aproape 4 ani si nu prea pot sa ma mai abtin sa nu reactionez.
           Nu cred că a mai rămas vreun chioşc, vreun birou, vreo locuinţă părăsită, vreun autobuz în care să nu intre unul, disperat, rânjind şi fâlfâind nişte hârtii pe care le împărţea, generos, tuturor, intonând haotic: "l-am prins, gata, l-am termenat, gata, îl arestează, l-am făcut, gata, l-am termenat, cum pe cine, pe Posea, a vândut obştea, a luat patru miliarde, sau a luat 2 milioane de euro, gata, îl facem!"
           În momentul ăsta nu am acordul nimănui să scriu despre povestea asta, pentru că se va porni sârbă cu ţâpurituri penale, dar, plesnesc dacă tac. Cunosc si prevederile legale pentru aducerea la cunostinta publica a numelor si datelor privind persoanele, deci, nu ma suspectati de tembelism.
           Când s-au reconstituit obştile de moşneni, pentru multe a fost floare la ureche, pentru că erau în ogrăzile primarilor şi ,doar fraieri să fi fost cei de la butoane să nu-şi facă obşti! N-are nimeni treabă cu asta, sunt legale, la revedere! Una singură n-a fost pe placul nimanui, cea a moşnenilor "de pe Buzău". De ce? Pentru că fusese cea mai mare dintre ele,la momentul naţionalizării şi avea cea mai crâncenă suprafaţă. Din prima clipă s-a lovit de refuzul comisiilor şi nici n-au avut timp să se dezmeticească, că, hopa, au apărut "nemuritorii" şi au zis: pas, aici n-aţi fost voi stăpâni, aici am fost noi! Şi au început procesele. Obştea a fost pusă pe picioare de Posea, el deţinea ceva documente de familie, bunicul lui fiind preşedintele obştii iniţiale. O mână de oameni au plecat la drumul ăsta cu el, puţini au avut încredere în reuşită, ceilalţi au preferat siguranţa unor obşti mici. L-au ales preşedinte şi l-au desemnat să-i reprezinte, pentru că urma ceea ce ei nu puteau să facă: să ducă procesele în spate. Ştiţi ce înseamnă opt ani de procese? Cu toate comisiile locale şi judeţeană, la cîte două instanţe, cu Academia, la Pătârlagele, Buzău, Focşani, Galaţi, Ploieşti, Bucureşti, Craiova, Zalău, Piatra Neamţ, la mama dracului.... În toate, Posea s-a bătut cu instituţiile statului, nu cu vecina de răzor. Sunt tone de hărtii la care s-a lucrat. Nopţi albe, cu hectolitri de cafea şi nervi, şi frământări. Zile la rând, ploconeli pe la uşile arhivelor, pe la deţinătorii de documente.
          Când am început să-l ajut, acum patru ani, erau deja doi metri cubi de hârtii în living, după care s-au mai făcut vreo doi.          
          Dormeam câte două ore şi unul dintre noi sărea strigând: gata, am mai găsit ceva, mâine eşti la arhive, cauţi asta, asta şi asta. Zilnic veneau comunicări de la instanţe. Procesul a fost strămutat, procesul a fost pierdut, fă recurs, fă revizuire, ia'o de la cap... Doar pentru că era singur, l-am ajutat.Au fost momente în care mi-am luat catrafusele, am venit acasă, am jurat că nu mă mai interesează, stăteam o lună-două şi citeam pe portalul instanţelor că s-au înmulţit procesele, mă întorceam iar, lumea credea că sunt nebună sau întocmea scenarii de can-can.
În tot acest timp, nimeni-nimeni-nimeni n-a făcut altceva decât să aştepte. Nimeni n-a întrebat cât dracu o fi costând, dar, în fiecare adunare generală anuală hotărau că omul o să-şi recupereze banii cheltuiţi. La un moment dat s-au terminat şi banii lui. Dacă lăsa la momentul ăla obştea, erau haliţi. De multe ori a vrut să renunţe, recunosc că mie mi-ar fi părut bine pentru el şi pentru sănătatea lui.  Până dimineaţa se încuraja iar, o lua de la cap. La nesfârşit întrebam : chiar merită atâta sacrificiu? El zicea că da. Se temea ,chiar, de bucuria succesului final, să nu cumva să-şi piardă minţile.
          Aşadar, el terminând banii, a găsit sprijin la cineva care a fost dispus să continue. Membrii obştii au fost de acord şi cu asta, cine dracu altcineva să-i ajute?
Ştiţi ce a fost cel mai dramatic în tot timpul ăsta? Ştiţi, desigur, că doar mulţi aţi făcut asta, mulţi aţi râs de el, l-aţi luat peste picior, că se bate cu morile de vânt, că e naiv, că e nebun... Probabil iti trebuie si un pic de nebunie sa te bati atatia ani cu statul, dar, fiti la fel de siguri ca, daca l-ar fi putut agăţa cu ceva, dacă ar fi avut cu ce să-l bage la colţ, ăştia mari de se bătea cu ei, l-ar fi făcut ciulama de mult, şi deneaul, şi peneaul şi cine mai era prin preajmă.
...
De curând au câştigat prima suprafaţă; una mică, dar.... cu un pic de noroc, odată cu modificările recente aduse legii, poate reuşesc să termine toată nebunia care a durat 8 ani. La ultima adunare generală, cea de luna trecută, toţi au fost de acord că cel care a suportat cheltuielile ( nu Posea, el a spus că mai aşteaptă, ca să fie toată lumea mulţumită), să îşi recupereze banii.
Totodată li s-a comunicat celor care nu şi-au depus în cei opt ani la dosar actele care lipseau, care nu dovedeau filiaţia sau calitatea succesorala, să îşi clarifice situaţia. Sunt opt ani!!!! Dacă era vorba de vreo instituţie a statului, dosarele lor erau de când lumea, maculatură! Pentru că se apropia perioada plăţilor, abia acum având loc prima punere în posesie, dosarele trebuiau vizate, Consiliul director aprobând o dată pentru totdeauna calitatea de membru.Apropo, ştiţi cât a costat DOAR amenajamentul, pentru prima suprafaţă de 400 hectare? 450 de milioane vechi. Ia faceti un calcul scurt, de trei simplă, si vedeţi cât costă doar ca să intraţi în posesia ei, eventuala suprafata castigata, adica niste mii multe de hectare.  
Aşadar, în clipa în care au auzit că trebuie să îşi completeze dosarele cu actele care lipseau, câţiva s-au şi constituit rapid în revoluţionari. Mă mănâncă palmele ce-aş mai scrie eu acum, care sunt ăia, dar, nu, nu am voie, pentru că toată povestea asta trebuie să se termine legal. Nu vreau să citez eu persoane, o să fie citate în altă parte. Atât vă pot spune, că furiosul furibundul care striga pe uliţele satului că l-a "termenat" pe Posea care le-a furat banii, n-a avut timp să le spună moşnenilor că şi-a întocmit dosar cu acte FALSE, pretinzând că e, ba moştenitorul  tatălui natural, care nu era de prin părţile locului şi care a fost doar în trecere prin zonă, cât să-l conceapă, după care omul s-a pus la casa lui prin alte părţi, deci nu avea cum să fie în sentinţa civilă din '46, dacă era de la dracu cu cărţi, ba e moştenitorul unui tată inventat, aici se îngroaşă gluma că nenea a dus şi doi fraieri la notar să declare că ştiu ei cum că Icsulescu era ta-su lu nenea. Interesant e că una dintre martorele care declară asta e de vârsta mea şi cel de care zicea că-l cunoaşte murise de când cucii. nenea mai intră în doi rahaţi, sub propria semnătură, dar aici mă opresc eu.
O altă revoluţionară, fără să aibă vreun drept, ea neavând calitatea de mebru, o venerabilă doamnă a satului, aşa cum e ea cunoscută, foarte pornită şi ea, nu ştie sau se face că uită că soţul ei, cînd a depus dosarul, a precizat că este moştenitorul unuia care nu există în tabela anexă a sentinţei din '46. Dragă doamnă care îl faceţi pe Posea hoţ şi şarlatan şi umblaţi din casă în casă răcnind că şi-a făcut Posea izolaţia la casă din banii obştii, nu v-ar fi ruşine, de unde dracu să vă mănânce ăla banii, dacă obştea n-a produs un leu? Cine mama dracului v-a alimentat vouă conturile obştii de a făcut ăla atâta prăpăd în bănuţii voştri? In casa dumneavoastra muncita cinstit, din salariu, v-a aratat Posea banii pe care i-a luat vanzandu-si una dintre case, bani pe care i-a bagat, pe toti, in obste. Stiti cat costa un avocat doar ca sa-si miste picioarele pana la instanta? P-AI CUI BANI I-A CHELTUIT POSEA? Posea are un sertar de facturi  pentru toate lucrările casei, plus ca n-a lucrat la ifet, ca sa-si poată face casa fără facturi.  Uite cum a venit el, Posea, rupt în cur şi cu traista în băţ, în Lunca Priporului şi şi-a izolat casa din banii voştri. El n-a avut norocul să fie bugetar, ca să-i ajungă de casă din salariu. Distinsul dvs soţ îi repeta la infinit lui Posea că cel cu care mergeţi acum la toartă prin Nehoiu şi zbieraţi că vreţi dreptate, nu e moşnean, că e din tată trecător prin zonă. Toată lumea din Lunca Priporului îşi aduce aminte frumoasa telenovelă din care a rezultat revoluţionarul Che Gargara, care n-are nici măcar ceritificatul de deces al lu ta-su, pentru că nici nu l-a cunoscut vreodată!
Aţi împânzit satul cu telenovele că din cauza lui Posea v-a murit capul familiei, de inimă rea! Păi, capul familiei făcuse cerere pentru un autor cu care n-avea legătură, capul familiei era blatist, de ce să işi facă inimă rea, mai ales că nu-i refuzase nimeni cererea? Dacă Posea n-a murit de inimă rea, opt ani, voi de ce muriţi, că doar aţi stat cu coatele-n gard şi aţi aşteptat?
Aşa, deci, trupa de la Păltineni, ceilalţi revoluţionari protestatari, au actele şi mai beton: unul declară că autoarea X e mă-sa mare, care..... la un calcul sumar, reiese că a născut la vreo 67 de ani. Binecuvântată femeie! 
Aaaaaa, cum am uitat-o pe madame de di'la vale de Nehoiu, care declară pe propria răspundere, în vreo 5 dosare că este moştenitoarea unui teanc de autori. N-ai loc de ea, tot Pănătăul, moşteneşte tot!Nu prea are certificate de moştenitor, da' cine se uită la toate mărunţişurile? În doamna asta s-a umflat orezul că nu e vicepreşedintă. Cine dracu să o voteze, dacă a refuzat să semneze, când obştea a trebuit să se îndrepte împotriva Directiei silvice? Era  numa spaime, că fecior-su lucrează la direcţia silvică şi rămâne fără post. Vai, şi mai e şi neam cu popa Vasile, cu naş Costică al lu finu Agapie... Aaaa, acum a rămas fecioru fără slujbă la stat ?Da' ce, nu mai e prin zonă nici un nene cu nume de rapsod popular, să mai dea vreo lovitură?Cu ce tupeu vorbeste fii-su in fata obstii, e cumva lumea tampita si nu-l cunoaste? Să revenim la unul dintre păltinaşi, de făcea balet cu mâinile azi prin faţa casei de cultură, strigând că Posea e un infractor, dragul de el a omis să se uite la data decesului de pe certificatul adus la dosar. Autorul murise cu vreo 15 ani înaintea sentinţei. Una peste alta, vreo 30 de inşi erau pe naşpa, adică fix cei care urlau că Posea le-a mâncat banii lor, dreptul de la moşii lor.
Mirarea mea e alta: cum poate să vă convingă un tâmpit pe care nu dă nimeni în satul ăla, nici doi lei găuriţi, să vă duceţi la şedinţa de puci? Aşa e că vă place sângele? Sânge o să fie. Atâta de proşti trebuie să fiţi unii, să nu vă daţi seama că abia aşteaptă alţii, folosindu-se de prostia voastră, să vă faceţi praf! Nici nu se aşteăptau ei la aşa cadou, să se producă o fisură din interior şi să-i avantajeze pe ei. Până una-alta, revoluţionarii care au umplut Nehoiul de tâmpenii, vor trebui să le şi demonstreze.
Dacă toţi aţi fost de acord cu toate hotărârile supuse votului, vi s-au explicat, cum v-a convins un pamblicar să mergeţi după el? La capătul drumului parcurs cu el şi cu ceilalţi care la ora asta nici măcar nu fac parte din obşte, ce veţi găsi? O să-i spoiţi gardul cu căcat, probabil.
Cum să spună dementul ăla că trebuia să-l daţi afară pe senator, de la şedinţă? Omul ăla a introdus un amendament la lege, în Parlament, pentru voi, special pentru voi! Ce ştie el la câte interpelări a trebuit să ajungă Posea, de unde dracu să ştie el unde e Bruxellesul sau Strasbourgul, el umblă ca Savasta Briceag, puţind a acru, prin tot satul şi aberează.
Deci, toţi răsculaţii ăştia au avut acte false, asta e cheia revoltei!
Ieri, la han, a avut loc adunarea extraordinară a obştii, organizaţia de drept, convocată de consiliul director, iar la casa de cultură au fost cei care au acte de moşnean , cum am eu viză de Australia. Totul a fost pus la cale doar pentru a-l schimba pe Posea, pentru că le dădea cu virgulă la legalitatea calităţii de mebru, ori, ei se ţineau de obşte ca maimuţa de liană, şi au aruncat prin sat nişte bombe ca să facă cvorum la şedinţă. Interesant convocatorul, cine vi l-a făcut ar trebui să scrie un poem, dacă a început cu: "Noi, cel puţin 2/3 din totalul membrilor, convocăm...". Sună epopeic.  
De aici, e clar că se mută  totul la instanţă, ca să ne liniştim când urlăm că Posea e hoţ, pentru că se poate spune orice despre el, avem fiecare câte 15 motive să nu ne placă de el, dar nici nu i-au dat primarii lucrări publice pe banii noştri , nici n-a făcut afaceri cu statul, nici n-a furat pe nimeni. Şi, ăştia, tari în ouă, de făceaţi ca toate rusaliile prin faţa casei de cultură, aţi fost vreodată la pitic, când era primar, să-l luaţi de smoc şi să-l întrebaţi de ce refuză să vă dea pădurile? Pe ăla l-aţi intrebat din ce a făcut case? O să spuneţi că ăla a plătit, a fost schimbat. Nu l-aţi schimbat voi. Voi, tot pe el l-aţi votat. După fiecare şedinţă de obşte, eraţi la el cu raportul. A râs de voi ca de nişte jucării stricate.La alţi primari aţi fost? La instanţe? La prefectul ăla din trecut, care i-a făcut cu ştanga mare pe alţii de la dracu-n praznic şi le-a făcut cadou păduri, aţi fost? La ei de ce nu vă duceţi cu sorcova? A, pentru că vă e frică de autorităţi! Păi, la ei în mână sunt pădurile şi Posea e fraierul care luptă să vi le obţină.
Aţi venit la sediul obştii să vă interesaţi, măcar, ce acte aveţi în dosar sau ce vă mai trebuie? Câţi dintre voi aveţi certificate de moştenitor, legal sau testamentar? Câţi dintre voi aveţi procuri? Ţurla aia care v-a zis că e avocată şi de fapt plimbă buha ca practicantă pe la dracu s-o ia, aia de  venise ea cu ţâţele pe dinainte, are habar că, şi dacă ar fi avut procură de la moştenitorul legal, ea, procura, nu-ţi transferă drepturi patrimoniale sau de vreun alt fel, ci doar reprezinţi voinţa celui care te-a împuternicit. Reprezinţi voinţa, dar nu eşti membru. Membru devii în condiţiile legii.  Aviz şi celor care daţi buzna la notari, zilele astea.
De ce sar eu să-l apăr, deşi nu are nevoie? Pentru că am parcurs odată cu el toate etapele astea, am învăţat istoria obştii ăsteia de pot s-o pun pe melodie şi s-o fac baladă. Eu am crezut în dreptatea lui şi nu o să mă găsiţi pe vreun ştat de plată al obştii, nici măcar pe ştatul lui personal. Am ştiut că va veni momentul trădării , ori din interior, ori din afară şi când îi spuneam asta, mă întreba: ma biche, tu ai vreun prieten pe lumea asta? Îi răspund mereu: nu, nu am, şi astfel mă pun la adăpost, nimeni nu mă poate trăda, pentru că nu am încredere în nimeni. Am izbucnit pentru că, ieri, în drum spre casă, m-a întrebat o vecină veşnic curioasa: auzi, nu te supăra că întreb, aşa e că l-a arestat pe domnu Posea? că e şedinţă la casa de cultură să vină să-l ia!" Voi cum aţi fi reacţionat? Eu n-am mai ştiut cine sunt, câteva ore. Nu se poate să îşi permită toţi nenorociţii să te facă albie de porci şi să îţi aducă prejudicii de toate felurile, tăvălindu-te prin gura lor infectă! Dacă-i ierţi, îţi meriţi soarta. Eşti obligat să le protejezi drepturile celor care sunt de buna credinţă şi au drepturi, iar pe ăştilalţi, încredinţează-i justiţiei!

Pe de altă parte, ţie aşa îţi trebuie, Poseo, că nu VREI să te comporti ca un lider. Un lider nu se trage de brăcinari cu cioflingarii, nu se tutuieşte cu toţi michi-mauşii, nu se aşeaza la masă si nu se da la bancuri si caterinci cu toti rataţii, n-o angajează menajeră pe Miss Puricoasa, care-şi scutură pletele de vădană prin casă şi îşi permite să adune buruienile din curte în chiloţi şi în sutien, de moare nea Ion de mirare prin gard, şi-şi fac cruce babele în stradă, văzând satana în chiloţi, care, la plecare lasă 3 scrumiere cu chiştoace pe masă şi tampoanele  în coşul de la baie, după care trece pe la fiecare poartă să facă dezvăluiri "incendiare" din casa ta,un lider nu foloseşte pista pentru trotinete roşii, înmatriculate la Răstoaca.... Când în curtea ta şi în preajma ta sunt văzute astfel de personaje de doi lei caracterul, nu poţi să te vezi dintre ei.Tu nu eşti în mijlocul unei mulţimi, eşti în fruntea ei. Învaţă să stai unde trebuie .Bunătatea se sancţionează iar beneficiarii generozităţii tale ţi se urcă în cap.
Dacă ai un statut, respectă-ţi-l!