Între EXTAZ şi AGONIE e doar o secundă; incredibil de grea. De aceea e nevoie de un suport. Psihicul îl alege în mod voluntar. Stăpânirea de sine este exclusă. Astfel, unii prizează rapid GLORIA (de fapt, PSEUDO-GLORIA), alţii MODESTIA (sufocaţi de emoţie).
E clar că vorbesc de NOAPTEA ARGINTULUI TRIST, de agonia marelui EVGHENI PLUSHENKO. Am aşteptat proba individuală masculină de patinaj, cu două telefoane puse pe ceas deşteptător. La 2:30 eram cu ochii-n plasmă ,ca pe Reactorul de la Cernobîl. Frumos program. O dată la patru ani îmi curăţ sufletul cu Olimpiada de iarnă. Mi se pare mult mai spectaculoasă decât cea de vară. Nu mai înşir motivele. Iubesc patinajul artistic, şi pe cel de viteză, sunt moartă după biatlon şi combinata nordică, nu mişc la proba de trambulină şi mă distrează foarte tare jocul ăla în care nişte tipi mută nişte castroane de granit pe gheaţă. Normal că ştiu cum se cheamă, dar dacă scriu cuvântul, o să mă întrebaţi de când m-am apucat de lins aşa ceva.
Înapoi la Pluşenko! Mă aşteptam să revină în competiţii. M-am întristat când s-a retras, acum 4 ani. Nu era momentul, pentru că atunci era în mare ardere. Dar, aşa a vrut el. Să facă bani cu spectacolele, împreună cu alt talent greu, Edvin Marton. Şi a revenit la Europene, anul acesta. Rău a făcut! Gurile rele spun ca Putin, după care sunt topită de-a dreptul, i-a promis 1 milion de euro pentru medalia de aur. N-a fost să fie! La cum îl ştim pe Putin, acum o să-i spună: Your name is "FIFTY BUCKS".
Ce n-a fost în regulă? Atitudinea lui Plushenko. Mă rog, la nivelul lui, nu se prea mai face diferenţa. Programul scurt a fost perfect, cel liber minunat, dar s-a văzut detaşarea profesionistului. Nu mai era competiţie pentru el, ci doar show. Sigur că a rupt aerul cu săritura lui cvadruplă, pe care n-o mai face nimeni în concurs,dar....lipsea magia, lipsea si tensiunea. N-am regăsit-o nici la american, nici nu se compară patinajul şi baletul ruşilor, cu cel al americanilor, deşi aceştia din urmă se tot ţin scai de titluri.
Am stat până la 7 dimineaţa să văd întreg programul, normal că Plushenko a intrat ultimul în concurs, şi, după ce a încheiat, a făcut gestul acela care nu se face ( numai Geoană, săracul, cât îl regretă!). A ridicat braţele în semn de : "Ce mai vreţi?" Şi juriul l-a vrut pe Evan Lysacek.... Dacă a fost obiectiv sau nu, juriul, nu avem cum să apreciem. Dar am văzut agonia din ochii lui Plushenko, după secunda de aşteptare. Iată că talentul ţine cont de pauze. Am revăzut exerciţiul lui Evan de zeci de ori. Nu se compară cu al lui Plushenko pentru că nu poţi să-l vezi decât perfect pe al lui Evghenii. Îmi aduc aminte de PHILLIPE CANDELORO, patinatorul ăla zbuciumat şi spectaculos, care făcea tumbe şi salturi mortale pe gheaţă. Era show-man adevărat, se îmbrăca în Zorro, D Artagnan, Tom Sawyer... Niciodată n-a luat aur olimpic, ci doar bronz, şi la Lillehamer şi la Nagano, dar n-o să-l uite lumea. La fel ,nici pe negruţa aia de Surya Bonaly, care se dădea peste cap în draci, pe gheaţă. Spectacol scria pe ei! Dar nu doar asta se cere la un concurs. Publicul adoră meniul ăsta, dar juriul e din alt film.
Mi-a părut rău de Plushenko, ţineam cu el, dar i-am sancţionat şi eu gestul de la final. Oricum, pentru mulţi, el este adevăratul campion olimpic. Aşa cum sunt ruşii de câteva ediţii încoace. Cinci ediţii consecutive.
Evghenii a declarat că o să continue cu participarea la competiţii. Eu nu prea cred.
Şi abia aştept să văd, peste 4 ani, Olimpiada de la Soci, din Rusia. De anul trecut au început deja pregătirile. Am bază pe Ţar, că o s-o organizeze monumental!
