Copii, ce sărbătorim noi la 9 Mai?
Un lan de mânuţe pe sus, şi toţi copiii spun, cu mândrie: Ziua Europei! Şi pune-te copil, şi încearcă-ţi talentul şi priceperea, şi desenează steguleţe şi steluţe, şi state-nfrăţite, şi spune poezii cu UE, şi prinde-ţi cocardele şi insigne-n piept.... Şi doamna învăţătoare priveşte tristă, spre ei, încercând să se hidrateze cu inocenţa lor, cu marea lor putere de a nu se lăsa otrăviţi de realitate... Se gândeşte doamna că, după ce a primit salariul diminuat, anul trecut, câteva luni, acum i se va reduce definitiv, acasă are şi ea copii, şi bărbat şomer, şi rate la bănci, şi mamă pensionară, bolnavă, care nu va mai primi "comepensate". Îi vine în minte un gând cumplit, dar se scutură apoi, ca de un coşmar, când îi aude pe copii cântând. Încearcă să cânte odată cu ei, dar vocea-i este sufocată.
...
N-am stomac suficient de puternic, să mai înghit mizeriile pe care statul ni le oferă în meniu forţat!
Ies pe stradă, şi dau de veşnicele steaguri fâlfâinde, ale UE şi ale noastre! Nu-l mai dau la draci pe pitic, nici măcar vina lui nu e, că trebuie să umple stâlpii şi pereţii, cu ele! Pentru ce arborăm noi steagurile UE? Ce am devenit, de când cu marea familie europeană? Ne-am fi aşteptat să se termine odată cu fenomenul corupţiei, să se vadă cu ochiul liber fondurile atrase de la UE, să se concretizeze în infrastructură, servicii, utilităţi. Citeam în presă că la Braşov au fost premiate 9 firme care au atras fonduri ţepene, care chiar au intrat în beneficiul locuitorilor. Se văd, se simt, există! Aţi văzut Braşovul, de curând? Spaţiile verzi, milioanele de flori, reconfigurarea circulaţiei pe arterele rutiere, blocuri reabilitate... Da, ştim, e Braşovul, care are sprijin guvernamental în primul rând, dar, măcar au vrut să facă ceva! Ei sunt motivaţi să agaţe steaguri şi la balcoane.
...
Nouă, bugetarilor, zici că ne-a făcut cineva slujbe cu lumânări întoarse, la noi se revarsă tot răul lumii! Să li se taie salariile! Să se reducă pensiile! Gata cu compensatele! Gata cu sporurile!
Nu vă e ruşine? Cu bruma de bani , ne transformăm în consumator, şi tot noi suportăm minunea numită TVA! Cei care au firme, şi-l recuperează, iar noi, fraierii, îl plătim până la urmă!
Am auzit , zilele trecute, că medicii de familie au număr fix de pacienţi consultaţi ; plafon; câte douăzeci pe zi! Foarte tare! Şi la restul, ce să le facă? Să-i dea afară de la uşă? Cum poate cineva să-i oblige la aşa ceva, pe medici? Personal nu l-am stresat prea tare pe medicul meu, am fost de trei ori în viaţa mea la cabinet, şi doar de două ori în 20 de ani de serviciu, am beneficiat de medical, pe care tot eu mi l-am întrerupt. Iar când nu l-am găsit, am plecat la medic specialist fără trimitere. Nu m-a izgonit specialistul de la uşa lui. Dar cei care sunt bolnavi-copţi?
...
Culmea e că, pe toţi cei pe care îi întreb, pretind că n-au votat PDL.
Niciodată n-a fost politic, blogul meu! N-am permis nimănui să promoveze aici un partid, sau altul! Nu e politică ceea ce vreau eu să subliniez! E propria noastră prostie şi ignoranţă. Aşa ne trebuie! Purtăm ceea ce avem! Poate suntem blestemaţi, că ne-am ucis conducătorul în zi sfântă, de Crăciun! Trebuia pedepsit în alt fel... Poate că sângele lui strigă! Vai de poporul care-şi ucide conducătorul! Blestemat va fi, în veci! Câtă demistificare e în blestemul ăsta!
Dincolo de promisiunile înfricoşătoare, care ni se fac, eu cred că lucrurile vor degenera în manifestări violente, de stradă, şi nu cred că cineva îşi doreşte aşa ceva, pentru că vor rămâne copiii fără dascăli la catedră, bolnavii nesupravegheaţi, instituţiile publice vor avea lacăte cât bostanul, pe uşi, şi Doamne Fereşte ce-o ieşi din asta! Sclavagismul, ca etapă istorică şi ca fenomen, a fost pistol cu apă! La noi se înzeceşte efectul, pentru că ne-am ales singuri crucea, din rastel, şi ne-am aşezat-o pe umeri! Numai că nu facem featuring pentru filmul lui Gibson, ci trăim realitatea.
Până una-alta, ca să vă mai treacă obida, de Ziua Europei beţi la bere, până vedeţi în faţa ochilor toate steluţele de pe steagul UE!
