O jucărie descoperă un zâmbet

Deschidem o nouă campanie umanitară, în scopul colectării de jucării, jocuri şi cărţi pentru copii.

De ce nu poate face gura performanţă, simultan, în mai multe planuri

              Să profităm de faptul că suntem beneficiarii unei zone montane superbe (beneficiari înseamnă că avem voie s-o privim şi să facem poze, ca să le punem pe facebook) şi să învăţăm în câţiva paşi simpli, nişte dendrologie.
               Eu mă simt privilegiată, am făcut materia asta în liceu, cu moş Rădulescu, Dumnezeu să-l tot ierte, căci ce mişto era la ora lui, omul fiind surd şi nu-şi găsea mereu baterii pentru aparatul auditiv... Chiar daca în ora lui exersam cântatul la chitară pe după dulap, am reuşit să învăţăm şi vreo sută de denumiri latineşti, care nu ne-au folosit niciodată, dar ne-au lăsat impresia că planeta respiră mai relaxat şi se află mai în siguranţă cu noi.
              Există şi varianta rapidă pentru a stăpâni nişte noţiuni de specialitate, între două orale olimpiene, este recomandată şi creează un uşor avantaj secretarelor asistentelor din subordinea patronilor de exploatări forestiere (mai ales străini). Ei, nu săriţi aşa de pe raftul cu moralitate, că nu v-am făcut pe toate curve; un procent considerabil de 0,4% sunteţi fete serioase, tobă de carte.
              Azi vom învăţa termenii "PUIŞ" şi "LUPĂ". Nu, n-am anagramat literele la cel de-al doilea cuvânt, sunt la locul lor. Doar că lupa, în cazul nostru, îngroaşă rândul omonimelor.
              Mă ştiţi că-s o tipă narativă şi delicată ca drujba, aşa că am să vă descriu sursa acestor doi termeni greu încercaţi de Dex, dar atât de natural lepădaţi printre buzele discret conturate cu dermatograf negru, ale unei doamne.
              O săptămână întreagă am făcut naveta la Buzău. Dus - cu microbuzul, întors - cu trenul. Cu microbuzul e plictisitor, cu trenul e examen pentru admitere la Bălăceanca, one way ticket. Două zile la rând am avut onoarea să stau faţă în faţă cu o doamnă cam de vârsta mea, deci cvasi-pensionară, care avea pantalon din vinilin, cizme din vinilin peste genunchi, o bluză cu 3 numere mai mici, de se chinuiau ţâţele, nehotărâte, încotro să se înghesuie: în interior, sau în exterior. Părul era adorabil; nespălat, încărcat de fixativ, tapat violent sub forma unui cuibar de condor. Buzele?!?! Pfuaaa, pe metrul frumoasei melodii : buzele taleeee/ două petaleeee, erau bordo, conturate cu dermatograf. Unghii mari, jegoase şi cu oja sărită. Băi, ce mai încolo şi încoace, moartea pasiunii cu ylang-ylang...Cat-woman cu de-a sila! Slavă Domnului că nu era parfumată, nu vreau să ştiu ce parfum ar fi ales, presupun că nu Black Afgano de la Nasomatto sau Jasmin du Malabar de la Rance.
               Diva era navetistă. Îl pune dracu pe unul, consătean de-al ei, să se aşeze lângă ea şi s-o întrebe de preţul lemnului de foc. Ea răspunde care este preţul , dar precizează că nu au deocamdată lemn pe stoc, în rampă. Deduc brusc că lucrează la vreun gater sau ceva. Omul insistă: Da' de ce nu aveţi acum, nu se taie? Parcă e o perioadă în care se taie, ha? Numa' iarna se taie. Ea, superior întărâtată: Normaaaal că-s nişte perioade, nu taie fiecare de capul lui. Decât toamna şi iarna se taie, sunt nişte reguli. Omul insistă: Da' chiar, de ce? Dintr-o dată tot vagonul a devenit atent la explicaţii, eu mă simţeam cea mai proastă din curtea şcolii.... şi fulgerul loveşte mortal: Nu e voie să tai primăvara şi vara că strici puişul. Îmi obligam corpul să funcţioneze la nişte parametri de avarie, măcar, dar nu mă mai asculta. Simţeam că îmi zboară arterele de la locul lor. Mă las pe spate, resemnată, speram să se calmeze ăla care a întrebat, dar i se părea şi lui ceva ciudat şi insistă: ce-i ăla puiş? Răspunde un adolescent  care butona un Iphone: las-o bre-n "#¤& mea, că parcă eşti la Vrei să fii miliardar, nu vezi că asta-i varză? Cine dracu a auzit de puiş?
                 A doua zi, diva era prezentă o canapea mai încolo, lipsea adolescentul, dar apăruse un alt domn, fost contabil respectabil pe Valea Buzăului. A luat-o ăla la interogatoriu: Şi ce mai face şeful dumneavoastră? Ea pierde ritmul respirator, se hiperventilează la auzul numelui şefului şi răspunde: bine, alea-alea... Omul zice că ar vrea nişte lemn rotund, pentru construcţii ceva, voia o dimensiune anume, ea loveşte: fata de la cubat a născut, mă ocup eu, dar lăsaţi-mă două-trei zile, să am timp, că măsurăm manual, cu (c) lupa.
...

asta e clupa

                M-a găsit naşul în vagonul fără căldură, m-a poftit curtenitor în vagonul încălzit, i-am răspuns: tolerez mai bine frigul decât boarfele decidocte. E perfect, mă simt bine aici...
             

Dacă nu ştii să foloseşti un tirbuşon, nu-l părăsi pe bietul bărbat!

Pe bărbat îl preţuieşti abia după ce-l laşi. Am plâns de ofticată că l-am lăsat şi m-am întors acasă, pentru că m-am lovit de cea mai dură încercare, fără el alături. Am făcut toată bucătăria numa' fărămiţe de dop de plută, am scobit mai rău ca după aur, într-un dop foarte tare şi deloc cooperant, de la sticla de ALHENA Chardonay alb, ăla cu indicaţie geografică autentică.
Amărâtule şi nenorocitule, azi a fost singura dată când ţi-am recunoscut autoritatea si puterea! Fără tine nu pot scoate dopul de la sticla de vin...