Perioada în care consideram că lucrurile se rezolvă prin atitudini publice a trecut. Am învățat destule în anii ăștia de online.
Regret că nu mai am timp să scriu pe blog, dar, dacă va fi să mai fac asta, în nici un caz în apărarea sau avantajul altei persoane. Și să nu mai aud de ”cauze”! Sunt sătulă de frământări sterile, ca măgarul de coceni.
Blogul acesta este al meu, este recunoscut și asumat în fața a două instanțe civile de judecată, denumirea este aleasă la începutuile activității mele în mediul online și îl voi păstra pentru că este parte din viața mea, mi-a însoțit și susținut anumite stări.
Sunt într-o altă etapă a vieții, în care nu mai am energie și nici timp de irosit în acțiuni care mă țin departe de propria mea viață. Cine știe cât mai am de trăit?!
Sper să înțelegeți și să nu mai insistați că aș fi autoarea nu știu căror comentarii de pe bloguri.
Mulțumesc!
