HOME... the first and the final destination . Cred că eram prin clasa a IV-a , când am înţeles ce înseamnă ACASĂ. Şi asta datorită profei de engleză , care ne-a precizat diferenţa dintre HOME şi HOUSE ; nu ne-a vorbit despre spaţiul spiritual şi cel arhitectural , dar a fost suficient ceea ce ne-a explicat, ca să înţeleg ce înseamnă ACASĂ .De-a lungul timpului am conştientizat, în anumite momente de referinţă ,dragostea , emoţia şi mai apoi sfinţenia lui ACASĂ .
ACASĂ mă întorceam cu bucurie, din taberele de vacanţă , ACASĂ m-am întors distrusă, după ce l-am condus pe tata într-un loc de unde nu avea să se mai întoarcă vreodată , ACASĂ m-am întors după ce am condus-o şi pe mama , ACASĂ am fost şi fericită şi nefericită , de ACASĂ am luat de fiecare dată puterea de a merge mai departe... De nicăieri altundeva.
Şi într-o zi, am plecat de ACASĂ , fără să cred că pentru totdeauna , şi fără să simt vreo clipă c-o trădez . De aceea nici nu mi-am luat rămas-bun. Am plecat pur şi simplu, într-un alt loc , numit CASĂ. O casă care mă respectă şi pe care o respect , la rîndul meu , aşa cum ştiu eu să respect locul în care mă aflu. O casă în care nu mi-e frig, nu mi-e foame , nu mi-e frică . O casă bună , aşadar.
Numai că într-o noapte , târziu, privind cerul prin fereastra dormitorului , am simţit un cleşte care mi-a strâns violent sufletul, şi am şoptit "ET PHONE HOME..." , amintindu-mi scena de o extraordinară emoţie din filmul lui Spielberg. Mi-a venit a ACASĂ. M-am şi dus un pic pe ACASĂ a doua zi , plouase prin tavanul camerei mele, între timp, pentru că alunecase o ţiglă de pe acoperiş , dar era ACASĂ LA MINE. Într-o zi am să mă întorc acolo , cuminte şi resemnată , pentru că ACASĂ nu e neapărat acolo unde e cald şi bine, nu e acolo unde acoperişul e trainic , ci ACASĂ e acolo unde ţi-e sufletul. Home, the shortcut to happiness !
