It's Christmas again ! I'm peaceful ! I'm happy !

Să aveţi Sărbători Fericite ! Tuturor vă urez de bine ; să fiţi sănătoşi şi să treceţi cu umor peste toate piedicile! LA MULŢI ANI !

GRINCH IS BACK IN TOWN !

Gata, am depăşit cu toţii momentul 1 Decembrie, s-au strîns sutele de steaguri de prin pomi, şi s-a pornit piticul pe decorat oraşul pentru Crăciun. Eeeeeee! Acuma-i atunci! A făcut iar şezătoare cu dizainerele aferente primăriei, s-a pornit urgie de uragan de idei, mai ceva ca Wilma, şi când a încetat, a răsărit oraşul împodobit de Crăciun. E posibil, nu ştiu de pe surse, dar presupun, că anul acesta de Crăciun, piticul l-a invitat pe Grinch în oraş, că sunt cam de aceeaşi categorie, ar putea candida la "Zece pentru Groenlanda"; să li se dea câte o banchiză şi să stea acolo.
Bun! Ies şi eu în down-town, a doua zi după ninsoare. De fapt, eram în trecere. Cu vreo 200 de metri până la locul unde este amplasat strategic bradul oraşului( pe modelul: "După blocuri suntem noi...."), mi s-au acumulat emoţiile. Şi risc un pariu că bradul e strâmb şi anul acesta, al 5-lea consecutiv. Mai trebuie să vă spun că l-am bătut la cap pe pitic în fiecare an să pună macaraua de la Electrica să-l îndrepte? Anul trecut, după viscol, era aproape prăbuşit, şi abia după ce l-am dat la toţi dracii, a venit scula de la Electrica şi l-a îndreptat. Nea cutare ăla de însoţea convoiul ( că ei vin câte cinci şi se urcă numai unul în nacelă) boscorodea că el nu e Moş Crăciun, că nu e treaba lui să pună brazi, se tot rupea în nişte figuri de ziceai că nu i-a venit ciclul luna trecută! Nea tătuţu, las că nu mergeţi voi în pierdere, şi v-a plătit piticul deplasarea, că nu veniţi voi moca, şi de obicei sunteţi plătiţi invers proporţional cu munca prestată.
Revenim la brad. Staţi să-i şi pun poza. Vă rog să faceţi bine să daţi clic şi s-o vizualizaţi la mărimea corespunzătoare, ca să nu-mi aud vorbe că am înclinat eu obiectivul. Se văd muchiile Casei de cultură, deci nu are înclinare stânga. Nu, bradul e strîmb din creştere; de la jumatea tulpinii în sus, e liană.Are şi nişte contraforturi la tulpină pe unghiul de înclinare ( ai văzt, domnu arhitect, ce frumos vorbesc? Ca din cărţi!) Mă iau degeaba de arhitect, că la amplasare şi împopoţonare n-a fost el, au fost vreo alţi zece meşteri mari, calfe şi zidari. Treabă efectiv, nu făceau decât doi, nea Marcel şi ăla mic, electricianul, în rest frecau mălaiul p-acolo...Care o fi fost fizicianul care a descoperit că parul ăla rezemat de tulpină , împiedică definitiv căderea bradului? Raportat la înălţimea lui, parul e un fel de a cinşpea roată la căruţă. Unul stătea cu mâinile îndesate în buzunare, şi cu pelvisul aruncat înainte ca Nae Pistolaru, sigur la el se referea un comentator de-al meu de pe blog. Adevărat funcţionar cu atitudine. Atitudinea i-a rămas din era pre-administrativă, când înregistra performanţe şi făcea carieră în alt domeniu,dar tot în zona Casă de cultură. Acum... eu îmi prezint scuze celor care chiar au îngheţat muncind la pomul ăla caraghios, dar au muncit degeaba, aiurea!
Aşa, şi hopa că nu mai sunt podoabele de pom anul ăsta. Cum dracu să mai fie, dacă, în fiecare an, vine câte-o doamnă "cadru didactic" şi ţuguie din buze că vrea şi ea pentru serbare nişte globuri, nişte beteală, nişte instalaţii, pe care uită să le returneze, aşa că piticul a rămas cu nişte ciufulite de ghirlande absolut albastre şi galbene, că sunt de pe vremea când era căzut în şpagat după Scutaru, care, pe unde trecea, trebuia să vadă galben şi albastru. Pe stâlpii din centru sunt nişte "comeate" , tot albastru cu galben.Dă-le-n ma-sa de comete, că le-ai luat pe toate la fel, de zici că vedem cu stroboscop! Tătuţu!!! N-ai înţeles nimic de pe lumea asta! La evenimente care presupun sobrietate ,tu faci sorcovă, ca fustele chivuţelor, iar la Crăciun, unde trebuie să bagi culori cât ţine spectrul, faci tu auroră boreală de Nehoiu. Şi instalaţiile dintre stâlpi, le-ai pus ca " pişatul boului", că e desuetă expresia "funia în sac"; n-au o linie, n-au un rost. Acesta este orăşelul copiiloooooor? Iar ai scos mobilierul care e de-odată cu ţara: piticii de gips, aleşi de mîna ta selectivă, de la nenea care vindea pitici de grădină, acum 10 ani; Albă-Ca-Zăpada nu mai e, că anul trecut a căzut o fetiţă cu ea, când a vrut s-o pupe. Avem în schimb tobogan, că e mai mare distracţia să se dea copkiii sub un an pe gerul ăsta, şi una bucată " căsuţa păpuşii" din plastic, în care încape un copil de 3 ani. M-ai rupt cu orăşelul! Dacă aveai bun-simţ, nu mai scoteai ororile astea afară. de remarcat reclama la drujbe, lângă castelul prinţesei, şi treptele necurăţate de zăpadă, unde se joacă stimaţii copii. Ruşine! Ai nepot isteţ, aflat la vârsta întrebărilor care încep cu : "de ce", nu ţi-e teamă că te întreabă de ce bradul e strâmb? Copiilor nu le plac lucrurile aiurea, ei ştiu despre brad că e etalon pentru verticalitate (drept ca bradul), că dacă zic erectibilitate, zici că sunt scabroasă, dar ăsta e termenul corect. De atâtea ori ţi-am zis că se pot face lucruri foarte frumoase fără risipă de bani, dar ţi se rupe basca ţie de bani, că ai de pe la sponsori pentru Sărbători. Agenţii comerciali şi administratorii de firme fac donaţii de Crăciun, pe care le adminsitrezi tu ca un bun gestionar de fonduri, adică pleci la cumpărături pentru copiii oraşului, flancat de două doamne, obligatoriu de la şcoală , care se schimbă cam la doi ani,desigur, şi nu uiţi , în treacăt, să le iei câte un cadou generos. Când zic generos nu mă refer la bomboane Poiana. Pentru noi, salariaţii, punga doldora de napolitane, biscuiţi, margarină Linco, paste făinoase, bomboane de pom şi nelipsita pungă de cafea, singura pentru care ne bucurăm.
Anul trecut m-am lipsit de punga piticului şi i-am dat retur. La mine nu s-au ajuns agendele şi pixurile, şi m-am tăvălit pe jos de invidie faţă de cei care au primit. Pitic scârbos, esenţa Crăciunului e " dăruieşti şi primeşti". E greu să faci traducerea, e pentru iniţiaţi, nu te strofoca, nu-ţi lua neuronii la palme!
Aşa, şi mai urmează momentul de mare emoţie, la cumpăna dintre ani, ca să folosesc şi eu expresia asta pe care o urăsc, pentru că e aproape obligatorie. La miezul nopţii de Revelion, orăşenimea se adună în faţa Casei de Cultură, să-şi ureze La Mulţi Ani. Piticul iese ca o gazdă impecabilă, cu nelipsita şampanie de piersici sau căpşuni. Adică chestia aia spumoasă care nici măcar nu e obţinută din fructe. Hai că aici sunt deja neam-prost, că doar n-o da şampanie Aisne!
Aaaa, am uitat să precizez că anul acesta nici n-am mai primit plasa cu napolitane şi biscuiţi Picnic de la pitic. Gata să mă tai cu lama pe lung, de supărare! M-a atins curentul Emo.
La închiderea ediţiei: indicatorul cu "autovehicole", de lângă primărie, e tot acolo, necorectat. Probabil a făcut referendum şi au zis profele de limba română că e corect. E! Atunci, nu mă mai bag, că e cu aviz de specialitate.

WINTER'S ARMY

OUTSIDE WAR













BRAVE SOLDIERS













BAYONETS













ARROWS











ARMOURED TANK














ALL QUIET ON THE WESTERN FRONT












STAND-UP AND FIGHT !

Saint Nicholas, the cheat !

Moş Nicolae trişează! Deci e politician la origine. V-am spus că n-am o relaţie prea cordială cu el, şi nici cu frac-su, Moş Crăciun, dar i-am mai dat o şansă anul ăsta. Şi-a irosit-o.
Se face sâmbătă seara. Sărim pe crema de ghete, pe raftul cu încălţăminte. Lustruim, spălăm şireturi, deci lucrăm la legea lustraţiei. Mă uitam la ghetele lu Shrek, şi mă convingeam că Moş Nicolae nu e drept.A furat startul. El poartă 45. Eu port 35. E discriminare! Mi-am scos şlapii, papucii de casă, sandalele... S-a umplut holul. Ziceai că suntem la Piaţa Traian, de la Bv.
La miezul nopţii rupeam scara, amândoi. Cu vreo oră înainte, ne făceam cale pe la parter, care să aducă apă, care să bage pe foc la centrală. Eram din staffuri diferite ale aceluiaşi Moş Nicolae. Arătam exact ca în copilărie , cu pijamalele mele veşnic scurte ; pot să le iau cu 3 numere mai mari, după câteva spălări ajung deasupra gleznei. Au turul lăsat şi genunchii dublaţi. Odată mi-am luat o pijama foarte sexoasă, bordeliană. M-am îmbrăcat cu ea şi am răcnit în oglindă. Nu pot să port aşa ceva! Nu merge cu şosetele mele flauşate.
M-am aşezat în fund, lângă ghete. Trag cu ochiul la ghetele lu Shrek. Cuplez logica de sărbătoare şi deduc că Moş Nicolae iar nu e corect. Lu Shrek i-a adus, desigur, dulciuri dietetice. N-are voie de-alea "hard". Dar mie mi-a adus din alea de care n-are voie el. Multe! Şi eu nu mănânc dulciuri! Deeeeeci, s-a asigurat şmecherul. Mi le-a adus mie, ca să concaseze el. P-alea dietetice o să le mănânc eu. Au gust de săpun. N-am mâncat niciodată săpun, dar pun pariu că aşa e. Mă bazez pe intuiţie.
Mi-aduc aminte de Moş Nicolae din copilărie. De atunci am stricat relaţia cu el. Niciodată nu-mi aducea ce voiam eu. Într-un an am primit izmene de băieţi. Eram la Măgura, şi la magazin n-aveau izmene de fete. Însă îmi amintesc cu drag de cel mai frumos Moş Nicolae, care nu era al meu, dar pe care mi l-am dorit toată viaţa. M-am dus dimineaţa la un prieten sărac din sat, să-l iau la biserică, că eram amândoi în cor, şi făceam repetiţii pentru Crăciun. Nu puteam scăpa de cor, că tataie era paracliser. Cornel abia se sculase şi-şi privea ghetele. Îi adusese Moşul nişte mere superbe, parcă erau pictate, şi nişte "mieji" (n.t. miez de nucă în zahăr caramel). Şi covrigi. Am murit de poftă. S-a dus nea Doru, unchi-miu, la ai lui acasă, i-a cumpărat copilului nişte ghete şi un fes, şi i-a zis mă-sii să-mi dea şi mie mieji din ăia, că zac. Mi se uscase gura. În fiecare an apoi, Cornel îmi făcea de Crăciun, ştergători din foi de porumb, iar ai mei îi ofereau o pereche de ghete. Ce mult mă bucur că a ajuns foarte bine, Cornel! A muncit vreo 12 ani în Germania şi are cea mai frumoasă casă din Măgura, acum.
Revenim la ghetele noastre. Am umplut coşul cu dulciuri şi nu ştiam ce să mâncăm. Era 1 noaptea. Şi făceam precum iepuraşul: bleeeaaahhh, nu vreau tortuleţ de morcovi...
Am desfăcut un grepfruit din ăla uriaş, drac să-l ia cum îl cheamă, pomello, cred. E foarte gustos. Azi, după ce am votat, fiecare la secţia lui, am tăbărât ca termitele pe dulciuri. Făcusem risipă de calorii la vot... Nu-i spun lu Shrek de miejii mei în caramel, că nu mai scap de el. Aşa am păţit şi cu "colărezii cu lapte". Habar n-avea ce-s ăia şi acum trebuie să-i fac săptămânal. Mai sunt trei ore pân la exit poll şi am emoţii de zici că m-a invitat Obama să fac Crăciunul la Casa Albă. La fel am avut emoţii si în 2004, şi în 2000.... şi, la fel, de fiecare dată am luat o mare clanţă, că a funcţionat principiul : Schimbarea Regelui, bucuria nebunului. Şi acum va fi la fel. Dar toţi avem câte o copie a cutiuţei Pandorrei în sertar...

Avem nişte simboluri. Cum procedăm?

Le folosim vrac, indiferent de situaţie , sau de împrejurări, transformându-le în gafe...monumentale.
Exemplu: Se dă ziua de 1 Decembrie; o zi absolut naţională, dar deloc raţională. Anul acesta a picat între două tururi de scrutin pentru alegerea şefului de trib, deci nu i-a dat nimeni importanţă. Nu că s-ar fi consumat mai multă energie anul trecut. Dacă citiţi postarea mea de acum un an, despre Ziua Naţională, am semnalat exact aceleaşi probleme, care s-au repetat anul acesta.
Să le precizez în ordine: După ce a ridicat monumentul eroilor (cu o migală şi cu o trudă mai mare ca a celor care au construit Machu Pichu), piticul a adunat nobilimea şi high-life-ul din Nehoiu şi a trântit inaugurare. Normal că n-am fost pe lista invitaţilor, că eu eram la proscrişi. Am plâns o săptămână, de ciudă , că mi-a rămas de la o rudă mai în vârstă o haină de blană veritabilă, şi eu nu prea am unde s-o îmbrac, ca s-o vadă lumea ! Am ratat deci ocazia de a le rupe nările concitadinelor mele, de miros de naftalină. N-am fost la inaugurare! Am ratat şi blidul de fasole, implicit.
Şi deci mă duc la monument, a doua zi. În prima clipă am crezut că e o glumă ce văd, apoi am crezut că piticul e în vreo delegaţie, plecat din oraş, şi nu a văzut hidoşenia. ( Monumentul e cel din fotografia postată de mine,capturată azi). După care am realizat că de fapt, aşa a dispus el să fie, pentru ca nimeni n-ar îndrăzni să-l facă altfel. Şi mă enervez şi-i zic: Prietene, eu nu sunt arhitect, ăştia sunt puţini şi buni în ţară, nu trei la zece lei, ca ciorapii din piaţă. Şi nici vreo deşteaptă nu sunt, dar am atenţia ascuţită pe detalii de estetică, şi e suficient. În primul rând, monumentul eroilor este un monument funerar, comemorativ. Deci este bine-venit detaliul "cruce", de la vârful lui. Dar, odată ce ai amplasat crucea, nimic, nici un alt detaliu nu mai are voie s-o depăşească, în ceea ce priveşte regimul de înălţime. Mi-a spus un arhitect că se numeşte detaliu de "maximum acro". Deci nu pui steagurile mai sus de cruce, şi în nici un caz în unghi de 45 de grade,ca fanioanele din tribuna de la galerie, pentru că astfel creezi un joc de unghiuri obositor pentru orice tip de privitor. Şi crucea e cruce, n-o sufoci cu alte elemente.Există şi o vorbă: Am pus cruce! Adică, gata, la revedere, până aici am mers! Şi, la fel de bine, este consacrată expresia:"depunere de coroane", sau "au fost depuse coroane"; nimeni nu spune: "s-au aninat coroane" ori, "s-au urcat coroane" pe monument. Oricât de avidă ar fi dorinţa ta de a înzorzona monumentul, nu ai voie s-o faci. Puteai să urmezi modelul troiţei de la catedrală, eventual îţi explica preotul protopop care e modalitatea de a se aranja coroanele, la baza monumentului. Să nu cumva să aud că ai aninat coroana pe monument, ca să n-o fure hoţii, că mă bate gândul să întreb de ce n-ai securizat-o cu sârmă ghimpată sau electrică! Eu încerc să înţeleg şi latura practică a steagurilor alea fâlfâinde ; ele ţin păsările la distanţă şi nu mai vin să-şi lase găinaţul pe marmură. Bine gândit! Te propun pentru Nobelul rezervat ştiinţei. Dar nu era nevoie de atâta risipă de culoare. Sperietorile se fac din două lemne încrucişate, acoperite cu un pulover vechi, ştiu eu unul grena , tocit ,pe care îl are cineva de când era adolescent imberb, şi cu care demonstrează cât e de sărac. Realitatea demonstrează altceva; te îmbraci pe întuneric, tot aşa decorezi şi Nehoiul. Stil "bradul miresei" din zona Nehoiaşu, în secolul XIX...
Piticul părea să înţeleagă ce i-am spus anul trecut, mai ales că am fost bine intenţionată, era vorba de imaginea lui, nu de a mea. Am insistat chiar să nu mai pună drapelele pe corpul monumentului, pentru că, până la urmă, fiind o construcţie comemorativă, se poate lipsi lejer de drapele. Ele pot fi puse pe catarge separate, la un regim de înălţime care să confere o imagine de grup echilibrată...etc. Oricum, la 3-4 metri de monumentul din marmura(vezi poza), este un stâlp din lemn crăpat, vopsit cu albastru, care are funcţie dublă, de catarg şi stâlp de iluminat public URBAN. Deci nu puneam un stâlp vechi de lemn, lângă marmură albă, şi la 50 de metri de centrul Nehoiului, nici dacă mă ruga mama. Măcar îl vopseai cu creuzot, părea mai natural( oricum pregăteşte rapid vopseaua roşie, că săptămâna viitoare, îl revopseşti!) Plus că pe monument chiar nu are ce căuta drapelul UE. Nu era nevoie să mă creadă piticul pe mine, ci să consulte nişte reguli de heraldică, pe care e obligat să le cunoască, pentru că el foloseşte frecvent însemne statale. Bun, deci după ce i-am explicat că nu e în regulă cu monumentul ăla, a dispus să fie date jos steagurile, şi, un an de zile nu le-a mai pus. Anul ăsta, în preziua Sărbătorii Naţionale, a făcut o glumă de doi bani, şi a dispus să fie arborate iar pe monument, cu precizarea: Ia s-o vedeţi p-aia ce sare de fund în sus, şi se aprinde toată!" Păi, măi, buburuză mică, tu te faci de big caca, nu eu! Slavă Domnului, eu ştiu ce culoare trebuie să aibă ciorapii, geanta, şi ce mai pun eu pe mine, dar ,din monument nu faci sorcovă, doar ca să vezi dacă am eu bufeuri! Înţeleg că nu ai arhitect, şi că băiatul care se ocupă cu urbanismul la Nehoiu are tangenţă cu arhitectura, cam câtă am eu cu wind-surful, dar apelează, prietene la un arhitect născut, nu făcut! Dă-i celui deja angajat salariu,dă-i treij' de sporuri, dă-i şi noroc în viaţă, dar nu-l lăsa să se joace cu planşeta, că ne crapă capetele! Am mai avut discuţii pe tema asta, că de-aia nu mai vorbeşte ăla cu mine, şi se uită ca la spatele casei, de zici că i-am cerut pomană. Şi cică să-mi văd de cărţile şi de poeziile mele. Nu vreau să fiu toxică acum cu el, că-i pică molarii dacă formulez doar o singură frază, dar, oameni buni, unde e interzis teritoriul, nu vă daţi experţi! Solicitaţi unul!Că nu-i ruşine. Veşnic-alesule, aşa cum ai ajuns la concluzia că juriştii tăi nu fac faţă unor situaţii, şi eşti nevoit să aduci din extravilan avocat, pentru rezolvarea unor probleme de patrimoniu, tot aşa chemi un arhitect, îi pui la dispoziţie, tot din buget, casă, masă, canar,colivie, eventual păpuşă gonflabilă ( că mazurcile tale n-au aspect pentru un arhitect),şi-l laşi să decidă cosmetica oraşului. Că ne-ai înnebunit cu bordurile spoite cu var primăvara, ca la Lipăiţii din vale şi cu steagurile puse aiurea, prin toţi plopii şi mestecenii. Şi am uitat eu azi să pozez indicatorul de oprire si staţionare interzisă amplasat lângă primărie, care are o plăcuţă adiţională pe care scrie: cu excepţia autovehicolelor primăriei. De 10 ani e ăla acolo, şi tot de 10 ani i-am zis urbanistului să ia o pensulă mică s-o înmoaie în vopsea albă, şi să şteargă căpăcelul celui de-al doilea "O", pentru că se scrie autovehicul, nu autovehicol. E de la "a vehicula, vehiculare". E clar că n-ai voie să ai idei, şi n-ai curaj să-i spui piticului că e greşit, că le taie de la Pomul de iarnă pe toate doamnele responsabile cu vorbirea şi scrierea corectă, dar nu trebuie să-i spui, trebuie să te duci cu pensula la indicator.
Întâiule gospodar,e problema ta dacă ridici steagurile alea încă doi metri peste cruce, doar ca să-mi verifici mie anduranţa! Nota e a ta, şi eşti deja repetent la urbanism!
Vestea proastă e pentru cititori! Mă bate gândul să nu vă dau voie la comentarii, pentru că aţi înţeles greşit, câţiva dintre voi, cum stă treaba cu bloagele, şi aţi folosit spaţiul meu de postare pentru problemele dvs. personale cu piticul, sau cu instituţii ale statului Eu nu am probleme, am atitudini, vis-a vis de el, deci nu mă folosiţi pe mine ca vector de răzbunări ! Mă refer la cei doi, trei, care aţi insistat pe conflicte ale voastre, personale, cu el. Şi, dacă aţi observat, eu nu mi-am folosit blogul pentru campanie. N-o faceţi nici voi! Mulţumesc!