Moş Nicolae trişează! Deci e politician la origine. V-am spus că n-am o relaţie prea cordială cu el, şi nici cu frac-su, Moş Crăciun, dar i-am mai dat o şansă anul ăsta. Şi-a irosit-o.
Se face sâmbătă seara. Sărim pe crema de ghete, pe raftul cu încălţăminte. Lustruim, spălăm şireturi, deci lucrăm la legea lustraţiei. Mă uitam la ghetele lu Shrek, şi mă convingeam că Moş Nicolae nu e drept.A furat startul. El poartă 45. Eu port 35. E discriminare! Mi-am scos şlapii, papucii de casă, sandalele... S-a umplut holul. Ziceai că suntem la Piaţa Traian, de la Bv.
La miezul nopţii rupeam scara, amândoi. Cu vreo oră înainte, ne făceam cale pe la parter, care să aducă apă, care să bage pe foc la centrală. Eram din staffuri diferite ale aceluiaşi Moş Nicolae. Arătam exact ca în copilărie , cu pijamalele mele veşnic scurte ; pot să le iau cu 3 numere mai mari, după câteva spălări ajung deasupra gleznei. Au turul lăsat şi genunchii dublaţi. Odată mi-am luat o pijama foarte sexoasă, bordeliană. M-am îmbrăcat cu ea şi am răcnit în oglindă. Nu pot să port aşa ceva! Nu merge cu şosetele mele flauşate.
M-am aşezat în fund, lângă ghete. Trag cu ochiul la ghetele lu Shrek. Cuplez logica de sărbătoare şi deduc că Moş Nicolae iar nu e corect. Lu Shrek i-a adus, desigur, dulciuri dietetice. N-are voie de-alea "hard". Dar mie mi-a adus din alea de care n-are voie el. Multe! Şi eu nu mănânc dulciuri! Deeeeeci, s-a asigurat şmecherul. Mi le-a adus mie, ca să concaseze el. P-alea dietetice o să le mănânc eu. Au gust de săpun. N-am mâncat niciodată săpun, dar pun pariu că aşa e. Mă bazez pe intuiţie.
Mi-aduc aminte de Moş Nicolae din copilărie. De atunci am stricat relaţia cu el. Niciodată nu-mi aducea ce voiam eu. Într-un an am primit izmene de băieţi. Eram la Măgura, şi la magazin n-aveau izmene de fete. Însă îmi amintesc cu drag de cel mai frumos Moş Nicolae, care nu era al meu, dar pe care mi l-am dorit toată viaţa. M-am dus dimineaţa la un prieten sărac din sat, să-l iau la biserică, că eram amândoi în cor, şi făceam repetiţii pentru Crăciun. Nu puteam scăpa de cor, că tataie era paracliser. Cornel abia se sculase şi-şi privea ghetele. Îi adusese Moşul nişte mere superbe, parcă erau pictate, şi nişte "mieji" (n.t. miez de nu
că în 
zahăr caramel). Şi covrigi. Am murit de poftă. S-a dus nea Doru, unchi-miu, la ai lui acasă, i-a cumpărat copilului nişte ghete şi un fes, şi i-a zis mă-sii să-mi dea şi mie mieji din ăia, că zac. Mi se uscase gura. În fiecare an apoi, Cornel îmi făcea de Crăciun, ştergători din foi de porumb, iar ai mei îi ofereau o pereche de ghete. Ce mult mă bucur că a ajuns foarte bine, Cornel! A muncit vreo 12 ani în Germania şi are cea mai frumoasă casă din Măgura, acum.Revenim la ghetele noastre. Am umplut coşul cu dulciuri şi nu ştiam ce să mâncăm. Era 1 noaptea. Şi făceam precum iepuraşul: bleeeaaahhh, nu vreau tortuleţ de morcovi...
Am desfăcut un grepfruit din ăla uriaş, drac să-l ia cum îl cheamă, pomello, cred. E foarte gustos. Azi, după ce am votat, fiecare la secţia lui, am tăbărât ca termitele pe dulciuri. Făcusem risipă de calorii la vot... Nu-i spun lu Shrek de miejii mei în caramel, că nu mai scap de el. Aşa am păţit şi cu "colărezii cu lapte". Habar n-avea ce-s ăia şi acum trebuie să-i fac săptămânal. Mai sunt trei ore pân la exit poll şi am emoţii de zici că m-a invitat Obama să fac Crăciunul la Casa Albă. La fel am avut emoţii si în 2004, şi în 2000.... şi, la fel, de fiecare dată am luat o mare clanţă, că a funcţionat principiul : Schimbarea Regelui, bucuria nebunului. Şi acum va fi la fel. Dar toţi avem câte o copie a cutiuţei Pandorrei în sertar...
