Am promis că azi reîncep să blogăresc. Am ales bine data. Am zis să fie de ziua lui Oscar Manutahi Temaru. Cum adică, cine-i Manuceao ăsta? E preşedintele Polineziei Franceze; asta de ştim noi de ea, cu Bora Bora şi Tahiti. Şi-l mai ştiţi pe Gauguin, ăla de se zbenguia cu tahitizdoace băştinaşe.V-aţi amintit? Nu trebuie să vă simţiţi stingheriţi, nici eu nu ştiu mai multe despre Polinezia asta. Dar mi-am zis că e o zi excelentă, pentru blogul meu.
Am citit că în Polinezia ar mai fi canibali, pe ici pe colo. Cică l-au făcut ostropel, pe un turist german. Acuma, ce să zic, turiştilor ăştia germani- oameni cumsecade dealtfel, plătitori de taxe disciplinaţi - li se întâmplă tot felul de lucruri. Păi, ce să vă facem, bă, dacă mergeţi la vânătoare în Polinezia? Da' ce, la Balc nu se mănâncă jumări bune? La noi nu e fond cinegetic?
Cum să vrei să vânezi capre în Polinezia? Şi să-ţi găsească ai tăi cenuşa şi mandibula în vatra încă mocnindă? Adică ce, România n-are capre? Gândiţi bă, nemţilor, cu logică de soldat sătul de război: Dacă trec de linia frontului, la inamici, mă omoară ăia. Dacă dezertez, mă omoară ai mei. Onoare nu mai am oricum, dar mândria mă obligă să nu mă las omorât de ai mei.
Aşa că , veniţi colea, la România! Măcar, vă haleşte ursul, dar nu ghidul sau paznicul de vânătoare, şi nu împachetaţi în frunze de palmier cu mult ghimbir ras.
Eventual, dacă vă scăpaţi la niscai putori prin vreun club, o mierliţi de bâtele vreunui clan Palmolivu', Grincardu' sau Vaselin. E şi asta o reţetă de fezandare, dar, măcar aici nu vă mănâncă oamenii! Noi ne hrănim mai soft, ne-am obişnuit cu tartrazină, ortofenilfenol şi amaranţi, că doar voi stabiliţi meniul în UE. După care vine câte unul şmecher, de pe la voi, şi-şi face fabrică de suc din mere natural, spunând că românii îşi bat joc de fructe şi le lasă să putrezească! Cum dracu să nu le lase, dacă nu-i ajută nici dracu să pună şi ei pe picioare o afacere? Tre ' să veniţi voi, să le luaţi pe nimic şi să pretindeţi că aţi descoperit roata!
Brusc şi dintr-o dată, noi nu mai suntem capabili să producem, să procesăm, noi nu mai ştim să facem cherestea, nu mai ştim să scoatem aur, nu mai producem energia (pe care o plătim de ne ia dracu), nu mai ştim să facem nimic!
Peste tot, şi la Viaţa Satului, şi la alte emisiuni de profil, văd câte un străin care e tare fericit că şi-a dezvoltat afacerile la noi:
Am inceput la Rumonia un afacere de producere, afantaşos şi de profit, cu suc de mere, iar acum freu se cresc nişte porci de Fietnam, care este carne forte bun pentru persone bolnav. Fac un ferma mare!
Da' de ce dracu nu frei se faci tu ferma mare la tine în ţară, bă?
Acolo nu e voie cu căcat deversat prin albii de ape, şi nu e voie mirosiţi a pute, nu?
Cică ei oferă locuri de muncă. Păi, oferă locuri, dar nu oferă şi salariu! O rudă de-a mea, care lucrează la un austriac, 7 zile pe săptămână, 10 ore pe zi, ia trei lulele de salariu. Altul lucrează la un chinez, abia îi dă de pîine. Bine, de chinezi nu mai zic nimic, că ăştia o să monopolizeze tot, pe planeta asta. Au plecat de la mingiuci de ping-pong şi başcheţi albaştri şi vor ajunge să decidă care e data la care se vor privatiza, ca stat. Bravo vouă mandarinaşi, bravo că nu permiteţi să vină nişte gabrieli să scurme pe la voi pe sub Tibet!
N-am vreo patimă în legătură cu Roşia asta Montană, că lucrurile se aranjează la niveluri la care nu ajung eu să bat nici cu telescopul Hubble, dar mă scot din sărite clipurile de promovare de la teve.
Apare una, vai de ea, şi boceşte că la 40 de ani e silită să trăiască din pensia mă-sii. Da' de ce trăieşti, fă, din pensia mă-tii? Pune greabănu' la muncă!Sigur că, dacă ai copii la şcoală, te zbaţi să-i poţi intreţine, ca să nu abandoneze, dar unde e zbaterea ta, fetiţă? Crezi că o să ţi-i ţină găbiţii ăia în şcoală? Crezi că ei, în studiul lor de fezabilitate şi aprecierea profitului, au luat în calcul copchiii voştri?
Sau, mai e un unchiaş, săracu, ăla cred că a repetat vreo lună ce trebuie să zică. L-au pus în faţa unei magherniţe jumate demolată şi ne imploră să fim de acord cu proiectul, ca să aibă tinerii unde munci. Cu ce să fim de acord? Dar, cine ne întreabă? Ne cere cineva părerea?
Fraţilor, să dea Dumnezeu să faceţi din zona aia, Grădina Edenului, dar... nu se prea produc minuni pe la noi. Cel mai probabil, zona o să rămână, la sfârşitul exploatării, cam ca Deşertul Atacama.
...
Las' că-i bine, acum ne-au şi numărat, suntem o listă inutilă de cenepeuri şi posesori de termopane, mai puţini, cred, cu câteva milioane ca la numărătoarea din 2002, care, la randul ei, a găsit mai putini ca in 1992. Deci, rezulta ca bulucul de populatie de pe planeta iese aritmetic din alta parte, nu de la noi!
Ai noştri, când trebuie să se întoarcă în ţară, îi aruncă de parapeţi câte un tir cu lemne, şi-i face arsice.
