Dex-ul în format tipărit este unisex. De-aia-l şi cheamă Dex si de-aia e substantiv neutru, că nu s-au înţeles asupra genului. Yinul şi Yangul presează în toate domeniile. Utilizatorii acestui produs de excepţie sunt, în special, cei trecuţi de 40 de ani, ei având avantajul că sunt contemporani cu ultima ediţie completă.
Nu vă pregătiţi replici de genul: Vai de capul tău de frustrată, habar n-ai că au mai apărut cinci ediţii, de atunci! Te ţine piticul de milă în hardughia aia de bibliotecă, mai bine faci nişte chat elaborat, pentru pensionarii militari!
Aveţi dreptate, au mai apărut ediţii ale Dex-ului, dar, alea sunt nişte variante de dicţionar urban. Ceea ce trebuie să apară în Dex nu e neapărat ceea ce săvârşeşte românul, oral sau scris, în funcţie de accesul la gadgeturi.
Pentru ceea ce putem face noi cu Dexul este recomandat modelul apărut în 1975 sub maceta Academiei, care, pe vremea aia, încă mai tăia prin limba română, nu prin păduri.
Deci, să trecem la utilizarea corectă a Dexului. Formatul lui, fiind cam cât al unei valize de militar, ne permite să ne oxigenăm corect celula nervoasă.
Luaţi-l din bibliotecă, răsfoiţi-l tandru şi nostalgic, vedeţi ce plante pentru ierbar au rămas prin el, ce flori primite de la curtezanii din perioada pubertăţii, şi apoi, ridicaţi-l brusc deasupra capului. Ce-a fost greu a trecut. Acum îl lăsaţi încet, întinzând mâinile; repetaţi de cel puţin 20 de ori. Nu renunţaţi, chiar dacă veţi simţi dureri în articulaţii. Vă daţi seama ce dureri generează lectura lui! Faptul că îl puteţi utiliza fără să memoraţi explicaţiile termenilor, e floare la ureche.
După ce aţi executat o serie de flexii-extensii, rotiţi braţele cu el deasupra capului, în ce sens vreţi, ca să nu ziceţi că vi se sugrumă libertatea de decizie.
E important de precizat că fereastra trebuie să fie deschisă, atât pentru aer, cât şi pentru imagine. Să vă vadă vecinul ce dexteritate aveţi cu Dexul în braţe... Aşa ceva nu reuşeşte orice meltean. Acest binecuvântat substantiv comun ( în totalitate masculin) este unul dintre exemplele amintite mai sus, care nu au ce căuta în Dex. Este termen jurnalistic consacrat, eclozat initial într-o cafenea de mall, unde avea tupeul vreun doctor sau vreun profesor să intre, iar borfaşii monopolişti ai locului respectiv, se oripilau văzându-l cum le împute aerul cu intelectualitatea lui.
Dacă aveţi norocul să deţineţi şi Dicţionarul Enciclopedic - în patru volume- e şi mai bine, că vă puteţi alterna mişcările, creând şi o coregrafie. Aici e vorba de latura artistică a fiecăruia. Cei din zodia Fecioarei sunteţi binecuvântaţi de soartă. Nu există cuvântul "neîndemânatic" în descrierea voastră. Pentru cei din Zodia Taurului...s-ar putea să fie nevoie să exersaţi mai mult.
După ce aţi executat diverse scheme de mişcări, nu vă relaxaţi dintr-o dată! Profitaţi că aveţi celula oxigenată şi fremătând de tonifiere, şi încercaţi un exerciţiu mai dificil; un fel de bungee-jumping.
Am folosit cuvântul "tonifiere", da? Bun! El există în Dex, e un biet substantiv; de data aceasta, cu permisiunea dumneavoastră, feminin. Substantivul ăsta e frate de mamă şi de tată cu verbul "a tonifia". Putem să acţionăm şi în sens invers, şi să detonifiem. Facem altă dată exerciţii cu prefixe şi sufixe, alea sunt pentru gambe).
Dar, avem o problemă cu termenul "DETOXIFIERE". Chiar dacă pare termen de specialitate, are o rădăcină aparţinând fondului lexical general şi un prefix. Şi, lăsaţi că am văzut destui specialişti care nu sunt siguri că pluralul de la virus e viruşi sau virusuri. Tot pe sexul lui se bat.
Culmea e că termenul căruia se presupune că i s-a ataşat un prefix (de-)(toxifia) nu există. Nici un dicţionar nu semnalează verbul a toxifia sau a se toxifia. Nu girează nimeni pentru el.Pare ciudat, dar şi dicţionarele on-line, care sunt atât de generoase , şi-au manifestat rezerva. Deci, dacă rădăcina nu există, cui i-am ataşat prefixul? Mă rog, ar fi rădăcina "toxi-" ,dar nu e suficientă pentru construcţia în cauză.
Păi, dacă nu există termenul, cum să cred în acţiunea lui? Toată lumea e înnebunită după detoxifiere, dar ne împiedicăm de etimologie, care e neclară, după cum spune chiar gugălul cel generos. Dacă vreţi să vedeţi ce e cu acţiunea iniţială a detoxifierii, adică toxifierea, gugăl vă spune: aţi dorit să căutaţi detoxifiere.
Totuşi, o întrebuinţare a Dexului (cea prezentată mai sus) poate folosi cu succes la obţinerea a ceva ce el nu conţine: detoxifierea . Repetaţi exerciţiile, de câteva ori pe zi!
