Aş dori un semn timid, din partea statului, că îşi doreşte să funcţioneze normal.
Sunt ca şi lovită în tâmplă, asistând la un spectacol jalnic, desfăşurat în jurul Oltchimului, de saltimbanci şi clowni vopsiţi pe ochi. Să se reţină: de-aia nu mai pot eu, de Oltchim, nici n-am păţit necaz mai mare că nu mai merge combinatul ăla , de la o vreme. Mă preocupă în principal, lucrurile care nu merg în viaţa mea, deci, nu fac ataşament emoţional cu polimerii. Dar, nu pot să înţeleg că Statul, Guvernul, Ministerul Economiei, Autoritatea pentru privatizări , mama naibii cum se cheamă, înlesneşte posibilitatea unui ştirb scârbos, care are, de altfel, o minte incredibil de mercantilă, o inteligenţă financiară cu care ar da peste muci oricărui Wall Street-ist , să se joace de-a senzaţionalul cu o ţară întreagă.
Băi, dă-o dracului de treabă, nu poţi să-i ţii piept lu' Băse, serviciilor, UE-iştilor, americanilor, da' nici lu Fifi-naripatul, ăsta, nu poţi?
O să închei scurt, contrar obiceiului meu: nu înţelege nimeni nevoia naţională ca omul ăsta să fie izolat ? Vede cineva vreo diferenţă între ăsta şi Vântu sau Stoica de la Caritas?
Înţeleg că e o schemă electorală, înţeleg că sunt nişte scenarii, unele reale, legate de acest caz, dar, chiar nu se pot astupa găurile din gardul Balamucului?
Mi-e egal dacă ia Oltchimul un baron, un cămătar sau un patron de club sportiv. Mi-e egal că-l ia un rus, un american sau un polonez. Unde a mers mia, merge şi suta. S-a dat totul, străinilor, i-am făcut pe toţi cu mătărânga mare,ce mai contează un combinat , în plus , sau în minus?
Dar, totuşi, ajungem să derulăm proceduri de privatizare (eu îi zic vânzare, că, de fapt, asta e etapa reală), având ca protagonist un tip care a desfăşurat pe biroul lui, chiloţii Magdei Ciumac?
Peste două luni ne chemaţi la vot, să ne alegem reprezentanţii în Legislativ.
Vă rog să-mi daţi un motiv să ies la vot, că, deja am acumulat trei, pentru care nu vreau să ies.
Cu ce m-ar mai putea seduce pe mine, cineva care îmi vrea votul?