Nu-mi plac pragurile; prag de An Nou, prag de vârstă, prag de indiferent ce...
Nu-mi place sfârşitul de an. Pentru unii o fi motiv de bucurie, dar, pentru mine e doar cronologie dură şi ireversibilă. Nu am nimic de reproşat anului ce tocmai se duce. Nu pun pe seama unei dimensiuni temporale nereuşitele mele, rateurile sau dezamăgirile. Tot ceea ce nu-mi place cum a ieşit în farfuria mea e din cauza mea, nu din cauza timpului.
Vă mulţumesc din suflet, celor care aţi răspuns campaniei de colectat jucării. Sunt fericită, nici nu mă aşteptam la un asemenea feed-back. Am colectat foarte multe jucării, unele nou-nouţe, neatinse, vreau să vă asigur că au ajuns exact acolo unde trebuia: la familii cu 5,6,7 copii, unde jucăriile reprezintă ultima cerinţă pe lista de priorităţi, sau unde nu existau deloc. Am întâlnit copii care se jucau cu un adidas rupt, înfăşat în cârpe, sau cu mingi sparte. Acest lucru mă încurajează să menţin cu titlu de permanenţă această campanie, puteţi aduce jucării nefolositoare vouă, tot timpul anului.
Am avut mult de lucru în cea de-a doua jumătate de an, pe fronturi diferite, teme diferite. Am dat greu simultane, dar am reuşit. Cam mare consumul de energie, simt destul de puternic că nu mai am nici măcar 30, de fapt, nici măcar 40 de ani. Doar că, încărcată la capacitate depăşită, eu funcţionez foarte bine, fără să trec pe avarii.
Mă bucur că nu mă mai cert, am brusc o înclinaţie pasională către pace. Multora, nu vă place asta, sunteţi obişnuiţi să forjez doar în conflicte. Am tot obosit să vă răspund, când ne întâlnim, că perioada aceea a eşapării combustibilului meu ars violent, a trecut. Eu , mai mult decât oricine, înţeleg scrisul ca manifestare a sufletului, a traumelor, a dramelor, a zbaterilor interioare. Nu judec pe nimeni care, nemulţumit sau dezamăgit fiind, scrie... Eu ştiu că pentru mine, scrisul a fost într-o perioadă antidotul otrăvii care mă omora încet. Chiar dacă unii pretindeau că sunt o biată nebună desculţă pe net, eu scriam, îmi vedeam de treaba mea. Fiecare să facă ce doreşte şi mai ales, ce simte. Ne asumăm, vrem-nu vrem, aceste stări. Am depăşit acea perioadă, am mai crescut şi eu, am alte opţiuni, alte căi de urmat. Respectuos vă rog, nu-mi mai duceţi grija, eu sunt un om care, deşi incomod şi reactiv, dezvolt nişte calităţi pe care oricine le recunoaşte şi le solicită. Cine îmi încredinţează mie un lucru, un serviciu, ca să-l organizez şi să-i dau o finalitate cumsecade, ştie că nu trebuie să stea cu emoţii. Recunosc asta chiar şi duşmanii mei. Dacă eu nu îmi fac griji pentru mine, nu vă faceţi nici voi.
Nu ma simt bine când trebuie să fac bilanţuri, dar, dacă tot e bună şi mare cafeaua asta pe care o am în faţă, aş zice că în 2013 nu mi-am făcut prieteni noi, dar am cunoscut oameni de calitate platinum, de la care am invăţat lucruri pe care credeam că nu doresc să le experimentez ( de fapt, mă temeam) şi care m-au determinat să îmi acord mie însămi cea mai mare atenţie şi să fiu cea mai importantă persoană din viaţa mea. Mulţumesc, Simina şi Cătălin Croitoru!
M-am mai burzuluit eu, pe ici pe colo, m-am mai înfruntat eu cu câte cineva, am ajuns însă la concluzia că viaţa e prea scurta, ca s-o chinuim cu sentimente negative. Nu, n-am ajuns nici chiar Maica Tereza, dar mă simt perfect când nu trebuie să înfrunt o ofensă sau să reacţionez violent la stimuli violenţi.
Sunt şi situaţii când trebuie, dar nu pot să răstorn căruţa pe loc, una s-a petrecut chiar ieri, când mă aflam în biroul unui domn director de marketing sau de de toate, care domn m-a făcut să mă simt prost într-un magazin. E a doua oară, domnu' Zeamă, din cauza dumitale n-am călcat prin Big Smart vreun an, iar acum n-o s-o mai fac deloc, pentru că e nevoie de ceva mai multă calitate din partea ta, ca să mă iei în balon pe mine! Răducu te-a învestit cu o funcţie onorabilă, dar îi faci o defavoare crâncenă, purtându-te ca un mârlan. În prezenţa unui colaborator al magazinului şi mai ales în incinta magazinului, nu mi-am permis să te pun la punct, dar o să ne reglăm replicile, te asigur! Dacă era să mă dea grămadă toţi aroganţii spoiţi cu oleac de cultură, nici nu mai ieşeam din casă!
În fapt, voiam 100 de sticle de şampanie , iar pe raft erau doar 16. Am întrebat dacă mai sunt, mi s-a promis că se poate face rost de cantitate, distribuitorul a spus că în clipa aceea nu mai disponibil nimic, deci nu se putea face rost , colaboratorii mei m-au anuţat că au găsit la Siriu iar domnu' director m-a luat imediat în balon cu politica achiziţiilor, a dat-o cu direcţie spre primărie... Eu acolo eram să cumpăr ceva. Dacă nu aveai disponibil, nu era cazul s-o înfăşori în frust. Nu mă confunda pe mine cu fetele de la raft, care sunt obligate să îţi simta autoritatea de care eşti aşa de mândru şi cu care striveşti! Mie nu mi se dărâmă poarta de tine. Abia când am ieşit afară mi-am dat seama că, având în vedere dispreţul pe care îl ai faţă de instituţia în numele căreia cumpăram marfa, mă puteai lăsa cu ochii în soare. Am preferat sa spun "multumesc pentru intentie, totusi" si am tinut in mine replica. Ai fi fost in stare sa chemi paza, daca-ti spuneam ca esti nesimtit si nu ti-am dat motiv sa ma scoti la lectie. Data trecuta m-ai luat pe sus cu potera magazinului , cum ca am spart o tava de 3,8 lei, din plastic, de parca eu as cumpara asa ceva ! Nici nu o atinsesem. Am platit-o, dar tot impertinent te-am considerat, pentru ca ai fortat situatia.
De preferat să îl contactaţi direct pe Radu Bularcă, dacă doriţi ceva anume de la magazinul acesta, el are şi o educaţie care îl recomandă pentru dialog. Pentru relatia cu clientii, poate n-ar fi rău să scoateti pe altcineva la uşă. De Big Smart îmi pare rău pentru că acolo găseam răcoritoare Bundaberg, cred că eram singura consumatoare, dar, nici un bai, comand pe net.
Uite aşa sunt eu silită să aleg alte magazine, din cauza unor şmecheri care îşi studiază dialogul în oglindă, deşi mi se pare civilizat accesul la raft şi Big Smart e cam singurul pliat pe cerinţa asta. Resursa umană ne omoară.
În rest, un an acolo, ca şi ceilalţi care au trecut. Se înmulţesc amintirile, asta înseamnă că îmbătrânim. Artificiile şi şampania, veselia de Anul Nou.... la asta se rezumă totul, la o arhivă mobilă a timpului.
Vă doresc tuturor, prieteni sau duşmani, să faceţi alegeri inspirate în noul an, să găsiţi soluţii pentru toate problemele voastre şi să fiţi sănătoşi, mai ales! Cititorilor mei din strainătate, celor cu dor de casă, vă doresc putere şi răbdare, într-o zi vă veţi întoarce acasă! Recunosc, eu nu aş fi putut sta depare de casă nici o săptămână. Keep walking, my friends!
LA MULTI ANI !
