CHRISTMAS TIME !

It's Christmas ! Again !
După ce l-am afurisit pe Moş Craciun , m-am hotărât să-i studiez mai în amănunt biografia, şi astfel, nu mai e loc pentru reproşuri că l-am făcut cu ou şi cu oţet. Am descoperit că e un personaj de benzi desenat, evident o creaţie a americanilor, aşa că mi-am proiectat atenţia pe Crăciunul real, pe Naşterea lui Christos . Când sunt foarte supărată privesc acest lucru doar ca pe un eveniment astronomic consemnat de magi, când îmi trece , îl calific exact aşa cum este, adică un miracol extraordinar care ar fi trebuit să ajute omenirea să depăşească barierele ridicolului,grotescului şi vulgului ; lucru care nu s-a putut realiza de-a lungul creştinismului , noi fiind în permanenţă preocupaţi să ne invadăm unii, altora proprietăţile , toate câte există ele, de la material la spiritual.
Cel mai minunat lucru este că de Crăciun ne amintim de copilărie, şi încercăm s-o reconfigurăm . Măcar pentru atât, merită să ne bucurăm de sărbători !
Cu bucuria asta m-am trezit astăzi, mi-am luat sacoşa cu fotografii din copilărie în pat şi le-am înşirat pe toate, şi am râs, şi am plâns, şi m-am curăţat de tot răul.
Evident, n-am putut evita să dau cafeaua în foc. Pot să ghicesc în zaţul de pe aragaz.
LA MULŢI ANI ŞI CRĂCIUN FERICIT TUTUROR ! În definitiv, Crăciunul e o sumă de tot ceea ce dăruim şi primim de-a lungul vieţii!

IU . ES . EI . TUDEI !

Orice te poate şoca, găseşti în Statele Unite.!Fără mari eforturi. Găseşti, începând de la chinezi obişnuiţi incălţaţi cu tenişi fabricaţi la ei, şi români sugători de bancomate si conturi de pe E-bay sau Wall Street, deveniţi brusc specialişti la FBI si Pentagon...până la copii născuţi cu picioare-n creier. Tocmai ce dădură ştirea că s-a născut unu' cu aşa ceva. Vă daţi seama ce inutilă este înjurătura : Să-mi bag picioarele-n capul tău! El o să se uite, senin, la voi, şi o să vă spună: Too late, I was borned with something like this! Cum dracu să te naşti cu zece deşte-n creieri? Cinşpe, că cică avea şi o mână. Adică are deja trei labe la creier. Eu personal am niste dubii, când vine vorba de ceea ce au mai descoperit americanii. Ăştia ştiu cum să atragă atenţia asupra lor. Cel mai tare ma dau in vant după experimentele pe care le fac ei. Ce rezultate halucinante au! ce descoperiri! Dar când s-au dus fetiţele alea siameze să le despartă capetele, le-au studiat ei vreo juma de an şi au zis că nu se poate. Such a lovely people !

Au sosit primele de Crăciuuuun!!!

Dacă vă spun suma, mă fac de rahat. Dacă nu v-o spun, par neserioasă. Dacă vă spun că e de 200 RON, ziceţi că sunt neam prost.Mai bine sar peste subiect şi vă pun tot muzică. Iar Piticului îi ofer cu o generozitate mai mare ca a lui Moş Crăciun, nişte cuvinte din patru litere, direcţionate cu mare grijă, drept spre gura lui.

Din seria : Muzică de dat cu tesla in...perete mai luaţi o bucată, că-i super ofertă!

Copii ! Care aveţi urechile făcute franjuri de la Sepultura şi Manowar , luaţi, mămică, o pauză, şi băgaţi-vă timpanele şi scăriţele şi ciocănelele în muzica asta.Vă mai amintiţi de Emerson , Lake & Palmer? Nuuu? Iete coalea, cu tot cu videoclip de mare emotie.
In alta ordine de preferinte, i-o dedic din toata inima lu' "şefa" de la contabilitate,ca să scrie ea frumos nişte ştate de prime.


who knows/who cares / for me/ c'est la vie......

Nu riscaţi cu păreri fanteziste ! Era melodia preferată a mamei mele.

Mi-am "tras" imn, da? Pentru că sunt formidabilă .Any questions?

Scrisoare către Moş Crăciun

Dear Santa ,

Nu ţi-am mai scris de când eram copil , iar atunci s-a întâmplat o singură dată, când am vrut să-ţi arăt că am învăţat să scriu cu mult înainte de termen, cu mult înaintea copiilor de vârsta mea, dar tu ai interpretat un pic mercantil scrisoarea mea şi ai crezut că mă milogesc la tine, astfel încât nu ai mi-ai adus nimic din ceea ce te-am rugat, ba, mai mult, mi-ai adus chestii inutile. Mi-amintesc oroarea aia de raţă cu ouă, o hidoşenie care avea trei ouă în spinare, şi când mergea, se roteau ouăle alea. Eu aveam deja 5 ani, eram dotată cu praştie si arc cu săgeţi, citeam Muc-cel-Mic şi Doctorul Aumădoare, şi mi-a picat raţa aia ca o pamă peste ochi. De atunci nu ţi-am mai scris,pentru ca mi-ai părut destul de neprietenos şi de ...profesional.
Au avut grijă ai mei să construiască o relaţie între mine şi tine, în fiecare an, măcar de politeţe ; dar, după ce n-au mai fost ei, iar ai inceput să mă ignori,numai că nu mai eram de mult o fană înfocată de-a ta, aşa că mi s-a cam dărâmat gardul de tine.
Ştiu că ţie îţi place să intri doar acolo unde e veselie şi petrecere, şi sărbătoare, dar nu pot sa-ţi fac pe plac decât dacă apelez la butaforie şi actori de la Teatrul Masca , pentru că eu nu prea am motive să mă hlizesc ca maimuţa la banane, de dragul tău. În principiu nu cred că am ceva împotriva ta personal, mă deranjează perioada în care vii, şi mă deranjează că trebuie să mă prefac că mi-e bine, că sunt fericită, trebuie să trimit şi mai ales, să primesc felicitări...
In fiecare an găsesc bradul aşa cum l-am lăsat, nu-i nici pe dracu sub el, şi trebuie să mă comport ca şi copilul optimist, adică să-mi imaginez că e şi căluţul pe undeva, dacă tot mi-ai lăsat ditai balega alături.
Imi vine să fac un brad in stilul familiei Addams, adica cu globuri vopsite in negru şi cu beteala din sârmă ghimpată ; un brad care să mă reprezinte. Mi-aduc aminte de o snoabă proastă, o fofleandură de la mine din oraş, care a intrat în magazin la Tori şi i-a cerut vânzătoarei un lighean. Aia a întrebat-o cum să fie ligheanul, mai mare, mai mic... Şi fofleandura i-a răspuns : să fie un lighean care să mă reprezinte.
Să revin la sărbători, şi la tine, Moş Crăciun, chiar dacă n-aveai de gând să dai pe la mine, era timpul să afli şi părerea mea despre tine, ca să ştim cum stăm.Ţi-aş fi recunoscătoare dacă n-ai bea câte un coniac la fiecare casă, ca să zdrăngăni apoi din clopoţeii ăia asurzitori, toată săptămâna, şi să faci ho-ho-ho, crezând că mai eşti amuzant. În orice caz, dacă ai să te faci muci , trece cu apă şi multă zeamă de lămâie. Ca să nu crezi că sunt chiar insensibilă, află că am un joc cu tine pe calculator, şi promit să-l joc în sezonul ăsta. Ete că renunţ la Hari Pocăr, de dragul tău. Nu vrei să ştii însă, ce presupune jocul cu tine....hi,hi,hi!
Mi-am luat o piatră de pe suflet, spunându-ţi că îmi eşti antipatic, şi dacă te întâlneşti cu frac-tu, Moş Nicolae, spune-i că aceeaşi consideraţie o am şi pentru el, din moment ce îmi cumpăr singură dulciuri, şi le pun direct pe masă, că nu mi-au ajuns banii de ghete. Poate ne dă piticu' niscai prime, deşi, dacă nu intră peneleul lui la guvernare, s-ar putea să ne dea vreo clanţă...
Te pup, dragă Moş Crăciun, şi crede-mă că n-o să-mi plictisesc nepoţii cu istorioare funny despre tine!

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA ! LA MULŢI ANI, ROMÂNI !

M-am trezit cu aceeaşi stare de spirit cu care mă trezesc de fiecare dată când e sărbătoare ;adică prost dispusă. Azi e 1 Decembrie. Cineva s-a gândit , după Revoluţie, că e foarte bine aleasă această zi, pentru a sărbători Ziua Naţională. Dau drumul la tv şi văd aceleaşi cadre pe care le tot văd de mulţi ani: parade militare , la care se bagă ca păduchele în frunte oamenii politici, nu veteranii de război care ar merita să deschidă festivitatea , discursuri vomitive,ale acelorasi personaje politice, care se gândesc cum să le dea clanţă la ăi din partidele concurente...
Aş fi vrut să fie la paradă , cu drapelul tricolor,şi olimpicii , şi cei care au urcat pe Everest, şi cei care au fost în Afganistan, în Golf, în teatre de operaţiuni militare, toţi cei care îngheaţă de emoţie atunci cînd se află în preajma tricolorului.
Ies din casă, apuc de nebună pe stradă,trec pe lângă sediul primăriei, unde e linişte ca după Hiroshima, că,de, se odihnesc oamenii, după cât au muncit (degeaba) pentru alegeri , şi mi se opreşte privirea, fulgerată, pe plopii de pe strada 1 Dec. 1918. Steaguri mici, tip fanion, sunt bătute-n cuie, direct în tulpina pomilor, cate doua, unul tricolor, unul al UE. Ies repede în centru şi constat cu stupoare că toţi pomii au cuie bătute în ei. Trimit un mesaj piticului, în care abia mă abţin să nu fiu vulgară. Sau sunt?Îl întreb unde e carpeta cu răpirea din serai, care ar fi trebuit să completeze decorul, pentru că lângă monumentul eroilor, realizat din marmură albă cu scris auriu (mi-aduc aminte de reclama cu cap de leu pe auriu), este un stîlp vechi din lemn, vopsit proaspăt în albastru violent.
De ce dracu a trebuit să devină atât de kitschos şi de hidos, piticu, de când cu peneleul lui?Şi de ce trebuie să le tot plătim tribut celor de la UE, arborându-le drapelul şi de ziua noastră, că doar nu avem obligaţii faţă de steagul lor, tocmai azi? dar, dacă aţi observat cu atenţie poza cu pitic de pe prima pagină a blogului meu, el are o manie a steagurilor, chiar se vede cel al NATO, la o lansare de carte. Ce mecanisme s-or produce în mintea noastră, a românilor, de ne pierdem identitatea? Să fie nenorocita asta de globalizare de vină?Mă bucur ca diperata de intrarea în UE, şi de ziua ţării mele nu văd un foc de artificii, nu văd bucurie pe faţa nimănui?Nu-mi zice nimeni La Mulţi Ani, de ziua mea , a românului?