M-am trezit cu aceeaşi stare de spirit cu care mă trezesc de fiecare dată când e sărbătoare ;adică prost dispusă. Azi e 1 Decembrie. Cineva s-a gândit , după Revoluţie, că e foarte bine aleasă această zi, pentru a sărbători Ziua Naţională. Dau drumul la tv şi văd aceleaşi cadre pe care le tot văd de mulţi ani: parade militare , la care se bagă ca păduchele în frunte oamenii politici, nu veteranii de război care ar merita să deschidă festivitatea , discursuri vomitive,ale acelorasi personaje politice, care se gândesc cum să le dea clanţă la ăi din partidele concurente...
Aş fi vrut să fie la paradă , cu drapelul tricolor,şi olimpicii , şi cei care au urcat pe Everest, şi cei care au fost în Afganistan, în Golf, în teatre de operaţiuni militare, toţi cei care îngheaţă de emoţie atunci cînd se află în preajma tricolorului.
Ies din casă, apuc de nebună pe stradă,trec pe lângă sediul primăriei, unde e linişte ca după Hiroshima, că,de, se odihnesc oamenii, după cât au muncit (degeaba) pentru alegeri , şi mi se opreşte privirea, fulgerată, pe plopii de pe strada 1 Dec. 1918. Steaguri mici, tip fanion, sunt bătute-n cuie, direct în tulpina pomilor, cate doua, unul tricolor, unul al UE. Ies repede în centru şi constat cu stupoare că toţi pomii au cuie bătute în ei. Trimit un mesaj piticului, în care abia mă abţin să nu fiu vulgară. Sau sunt?Îl întreb unde e carpeta cu răpirea din serai, care ar fi trebuit să completeze decorul, pentru că lângă monumentul eroilor, realizat din marmură albă cu scris auriu (mi-aduc aminte de reclama cu cap de leu pe auriu), este un stîlp vechi din lemn, vopsit proaspăt în albastru violent.
De ce dracu a trebuit să devină atât de kitschos şi de hidos, piticu, de când cu peneleul lui?Şi de ce trebuie să le tot plătim tribut celor de la UE, arborându-le drapelul şi de ziua noastră, că doar nu avem obligaţii faţă de steagul lor, tocmai azi? dar, dacă aţi observat cu atenţie poza cu pitic de pe prima pagină a blogului meu, el are o manie a steagurilor, chiar se vede cel al NATO, la o lansare de carte. Ce mecanisme s-or produce în mintea noastră, a românilor, de ne pierdem identitatea? Să fie nenorocita asta de globalizare de vină?Mă bucur ca diperata de intrarea în UE, şi de ziua ţării mele nu văd un foc de artificii, nu văd bucurie pe faţa nimănui?Nu-mi zice nimeni La Mulţi Ani, de ziua mea , a românului?
