Dear Santa ,
Nu ţi-am mai scris de când eram copil , iar atunci s-a întâmplat o singură dată, când am vrut să-ţi arăt că am învăţat să scriu cu mult înainte de termen, cu mult înaintea copiilor de vârsta mea, dar tu ai interpretat un pic mercantil scrisoarea mea şi ai crezut că mă milogesc la tine, astfel încât nu ai mi-ai adus nimic din ceea ce te-am rugat, ba, mai mult, mi-ai adus chestii inutile. Mi-amintesc oroarea aia de raţă cu ouă, o hidoşenie care avea trei ouă în spinare, şi când mergea, se roteau ouăle alea. Eu aveam deja 5 ani, eram dotată cu praştie si arc cu săgeţi, citeam Muc-cel-Mic şi Doctorul Aumădoare, şi mi-a picat raţa aia ca o pamă peste ochi. De atunci nu ţi-am mai scris,pentru ca mi-ai părut destul de neprietenos şi de ...profesional.
Au avut grijă ai mei să construiască o relaţie între mine şi tine, în fiecare an, măcar de politeţe ; dar, după ce n-au mai fost ei, iar ai inceput să mă ignori,numai că nu mai eram de mult o fană înfocată de-a ta, aşa că mi s-a cam dărâmat gardul de tine.
Ştiu că ţie îţi place să intri doar acolo unde e veselie şi petrecere, şi sărbătoare, dar nu pot sa-ţi fac pe plac decât dacă apelez la butaforie şi actori de la Teatrul Masca , pentru că eu nu prea am motive să mă hlizesc ca maimuţa la banane, de dragul tău. În principiu nu cred că am ceva împotriva ta personal, mă deranjează perioada în care vii, şi mă deranjează că trebuie să mă prefac că mi-e bine, că sunt fericită, trebuie să trimit şi mai ales, să primesc felicitări...
In fiecare an găsesc bradul aşa cum l-am lăsat, nu-i nici pe dracu sub el, şi trebuie să mă comport ca şi copilul optimist, adică să-mi imaginez că e şi căluţul pe undeva, dacă tot mi-ai lăsat ditai balega alături.
Imi vine să fac un brad in stilul familiei Addams, adica cu globuri vopsite in negru şi cu beteala din sârmă ghimpată ; un brad care să mă reprezinte. Mi-aduc aminte de o snoabă proastă, o fofleandură de la mine din oraş, care a intrat în magazin la Tori şi i-a cerut vânzătoarei un lighean. Aia a întrebat-o cum să fie ligheanul, mai mare, mai mic... Şi fofleandura i-a răspuns : să fie un lighean care să mă reprezinte.
Să revin la sărbători, şi la tine, Moş Crăciun, chiar dacă n-aveai de gând să dai pe la mine, era timpul să afli şi părerea mea despre tine, ca să ştim cum stăm.Ţi-aş fi recunoscătoare dacă n-ai bea câte un coniac la fiecare casă, ca să zdrăngăni apoi din clopoţeii ăia asurzitori, toată săptămâna, şi să faci ho-ho-ho, crezând că mai eşti amuzant. În orice caz, dacă ai să te faci muci , trece cu apă şi multă zeamă de lămâie. Ca să nu crezi că sunt chiar insensibilă, află că am un joc cu tine pe calculator, şi promit să-l joc în sezonul ăsta. Ete că renunţ la Hari Pocăr, de dragul tău. Nu vrei să ştii însă, ce presupune jocul cu tine....hi,hi,hi!
Mi-am luat o piatră de pe suflet, spunându-ţi că îmi eşti antipatic, şi dacă te întâlneşti cu frac-tu, Moş Nicolae, spune-i că aceeaşi consideraţie o am şi pentru el, din moment ce îmi cumpăr singură dulciuri, şi le pun direct pe masă, că nu mi-au ajuns banii de ghete. Poate ne dă piticu' niscai prime, deşi, dacă nu intră peneleul lui la guvernare, s-ar putea să ne dea vreo clanţă...
Te pup, dragă Moş Crăciun, şi crede-mă că n-o să-mi plictisesc nepoţii cu istorioare funny despre tine!
