Icoană-femeie , se opresc ploile în faţa ta...

A fost o femeie frumoasă şi blândă, cu nume de floare (în limba ebraică însemnând CRIN), pe care am cunoscut-o când aveam 12 ani. Mi-a dăruit rochia de banchet, la sfârşitul clasei a VIII-a. Si sandalele.Şi o trusă de farduri Elizabeth Arden, pe care habar nu aveam cum să le folosesc. Şi un şal verde de mătase, care mirosea a piper şi a parfum suav. Parfumul ei. Imbrăcată cu rochia aia, n-am fost mai frumoasă, dar am fost unică. M-au urât colegele, m-ar fi ucis profesoarele. Am îmbrăcat rochia până am plictisit-o. Era singura mea rochie adevărată. Evenimentele au făcut ca eu să nu mai păstrez legătura cu Doamna aceasta. N-am ştiut când s-a dus cu îngerii. Am aflat târziu. Am plâns-o. O plâng şi acum. O s-o plâng şi mâine, un pic. Şi îmi cer iertare de la Ea, că atunci când cineva a vrut să-mi ofere parfumul Ei, l-am respins. Nu era parfumul meu, era al Ei, a fost un egoism defensiv. Cu profund respect şi cu multă dragoste, îi fac loc în blogul meu, şi-i citesc o poezie pe care o vor auzi toţi părinţii plecaţi în grabă de la casa lor...

Cine are părinti, pe pământ nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti.

Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părintii acestia ce oftează mereu.

Ce părinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâni
Dacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prăsilă de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinti, pe pământ nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinti, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinti? Mai au dânsii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orăsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are părinti, încă nu e pierdut,
Cine are părinti are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreabă de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simti si ei stiu că-i asa
Si se uită la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe constiintă povara acestui apus
Si pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Că povară suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încă nu e potop pe cuprins,
Desi plouă mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care părinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

REPETABILA POVARĂ

de Adrian Păunescu

My name is Dr. Lecter , not Dr. Oetker !!!

Gata, s-a terminat cu bunul simţ, şi cu ştacheta ţinută la un anumit nivel! In seara asta am chef să cobor mult sub demnitatea mea şi să fac nişte precizări, pe care, mâine, la Bambuu , o să le şi multiplic. Am o eficacitate în domeniu, mai ceva ca aparatura Canon.
Încerc să fiu coerentă, da?
Am un mesaj pentru cineva care are o părere foarte bună despre ea însăşi , deşi pronumele personal "ea" este discutabil...
Creatura este de la mine din oraş, din Nehoiu, îmi place să precizez asta, pentru că apare repede la căutarea gugăl.
Are nume de bărbat aflat într-o perpetuă pubertate...
Deţine un fel de funcţie de conducere a nimanui şi a nimic, pentru că forma de organizare în care lucrează ea a dispărut de mult.
Are 1,20 m înălţime, şi dacă se urcă pe nişte toace de 10, are 1,30 , dar merge ca pasărea flamingo; nu elegant, ci îndoit din genunchi. Îmi cer politicos iertare de la pasăre, pentru că am jignit-o.
Are pantalonii foarte lungi, acoperă complet încălţămintea, şi mătură cu ei pe jos, crezând că tocmai ce îşi acoperă defectul.
Se prezintă sub forma unui pigmeu bălan şi păros (mustăţi, barbă, perciuni şi...... ăăăă,gurile rele spun că are şi un căpiţoi de... şi arată ca dracu la plajă).
Pigmeul a aterizal în casa în care am locuit eu cu Shrek, tocmai la un chef la care eu lipseam motivat, adica nu e genul meu de anturaj şi de manifestare. Să fiu ceva mai explicită, Shrek, ca toţi băieţii, a tras un chef pijama party; chef cu "căzături" băloase şi păroase.
Şi pigmeul androgin, se face muci, şi se culcă în patul în care dorm eu, în lenjeria mea care miroase minunat, si mustăcioasa bălană se laudă a doua zi la tot târgul, în special în cloaca ei de curve parazite , că a petrecut bine fără mine acasă, ca pe vremuri, şi a precizat cu răutate că mi-a dat de lucru pentru a doua zi, când intru eu în scenă cu mopul şi cu CIF-ul. M-a lăudat scroafa, cică sunt meticuloasă, şi având în vedere că în casa aia mai am doar un şorţ şi o pereche de papuci, se deduce care e rolul meu acolo.
Ştiţi de ce nu-l acuz pe Srek? Pentru că ţin la el; şi ştiu că a fost o nebunie pe care şi-o dorea, îi lipsea viaţa lui dinainte....
Dar vaca!!!! Vreau să înfrunte cu... bărbăţie adevărul despre ea, pentru că am s-o luminez eu, urmaşa lu Freud: Feţiţă , eşti conştientă, sper, în imensa ta frustrare, că NICI UN EXEMPLAR MASCULIN APARŢINÂND VREUNEI SPECII AFLATE PE SCARA EVOLUŢIEI, DE LA PARAMECI ÎNCOACE, NU ŢI-AR TRAGE-O, DACA N-AR FI SUFICIENT DE BEAT!!!! Nu se uită nici dracu la tine, eşti bună doar de bufon la chefuri, că eşti caraghioasă când eşti beată, şi jalnică trează! N-am nici un pic de răutate, sunt doar foarte crudă acum , pentru că mi-ai spurcat teritoriul şi o să am grijă să te râdă mâine şi câinii, pentru că ai simţit nevoia să te lauzi, ca să mă răneşti pe mine. Ţi-a scăpat un detaliu din vedere: Nimeni nu rămâne fără răsplată dacă mă jigneşte pe mine! Nimeni! pentru că în urma mea nu flegmează nimeni, cînd merg pe stradă. Sunt o persoană fparte antipatică şi colţoasă, dar nu sunt otreapa nimănui, drosofilă ce esti , cu ochi roşii, compuşi!
Să nu dea dracu să-mi apari în faţă, că joc bowling cu tine, pe DN 10! Cu tine şi cu toate secăturile care-mi ţineţi mie socoteală, şi vă insinuaţi ca nişte ciuperci puturoase şi canceroase, peste tot, şi încercaţi din toate puterile să distrugeţi toată dragostea şi înţelegerea cu care se construieşte o relaţie !
Îmi cer iertare şi de la maimuţa din fotografie, că i-am asociat imaginea cu mustăcioasa.
Îmi cer iertare şi de la cititorii blogului meu, că mi-am suit poalele în cap, promit că nu se va repeta!

TOPOGRAFIE MEDICALĂ SAU MEDICINĂ TOPOGRAFICĂ

2002 , februarie. Se punea în aplicare cea mai idioată dintre legile pe care statul român, prin structura sa perfectă, numită Parlament , le-a adoptat vreodată: Legea venitului minim garantat, vestita "416" . De ce o consider idioată? Pentru că ea a permis tuturor putorilor parazite să încaseze bani frumoşi de la primărie, stând bine-mersi cu cracii în sus acasă. Sigur că legea prevede şi nişte zile de muncă în folosul comunităţii, dar, numai amărâţii şi obidiţii le prestează; şmecherii şi ştecherii şi metresele, nu. Cel puţin, la mine la Nehoiu, e o serie de putorelniţe smăcuite şi aranjate, luxoase şi botoase, care, de ani de zile ridică de la casieria primăriei bani, pe motiv că nu realizează venituri.... O altă categorie, e cea a junelor pline de coşuri şi neepilate de astă vară, cu fustele de-o palmă si cu ţâţele pe dinafara bluzei , care sunt sunt fete de cabinet. Eeee, al cui cabinet? Ghiciţi din 3 încercări!Nu le scoţi de la pitic din secretariat, nici dacă dai cu picamerul. Să nu îndrăzniţi vreunul să ziceţi că sunt geloasă pe frumuseţea şi pe tinereţea lor, că io la patrujdoi de ani mă ţin suficient de bine ca să nu oftez după nurii lor. Şi, Slavă Domnului, am purtat minijupe de n-am avut o fustă-ntregă în tot şifonierul, dar nu mă îmbrăcam aşa ca să prind lotul vreun sex scurt prin maşina de pompieri, sau să mă pipăie toţi lipicioşii. Aveam un stil , dintotdeauna l-am avut, uşor neconformist, puternic personalizat, eram eu însămi. Aşaaaaa, şi era vorba de Legea 416 , care le-a permis unor răţuşte ciocoase să-şi ia câte o pereche de ştrampi Adesgo şi câte-o bluză de la Licuţa, din banii bugetului local. Deci vine legea, piticul sună adunarea (era şi atunci primar, şi o să fie până la apocalipsă, că p-ăsta nu-l dă nici dracu jos), şi toată lumea din primărie purcede în echipe de câte doi, la anchete sociale. De când lucrez în primăria aia, de douăj de ani, nu am trăit perioadă mai frumasă! Mi s-au repartizat 4 sate, cele mai grele, şi aveam de completat nişte formulare la care nu era musai să vii cu cine ştie ce formulări, dar, cum am o obsesie cu redactarea unui text, mai ales care urmează să fie validat, aprobat, le completam ca la carte. De-aia îmi şi dădea piticul cele mai grele cazuri, că nu trebuia să mi le mai corecteze. Şi trebuia să faci o oarecare descriere despre situaţia materială a celui care solicita ajutor social, starea medicală, etc-uri. Doamne, ce mişto era prin sat! cafele, omlete cu carne de la borcan,murături, nenorociri, vin, afinată, mămăligi... o duceam boiereşte! Să trăiască nea Burghiu de la Bâsca, cu nevasta sa Zoia! Cei mai ospitalieri oameni din lume!
Seara ne adunam la primărie şi discutam fiecare caz în parte. Deşi piticul nu mă înghiţea nici cu apă, cu mine termina cel mai repede că din 3 vorbe îl lămuream. Mă mai şi dădea exemplu ce deşteapta lu peşte eram eu şi ce vai de capul lor erau ăilalţi. Şiiiii, se umflă tărâţa într-unul din colegii mei, nu-i dau numele din respect, pentru că e un tip extraordinar, şi ne rupe faţa a doua zi cu o anchetă scremută într-un mare talent. Fiţi atenţi: era vorba de o babă de vreo 900 de ani, Matusalem era pistol cu apă pe lângă. Şi era baba vai de capul ei, nici nu vedea, nici nu mai mergea bine, era contorsionată toată, n-avea copkii, n-avea pe nimeni, era singură ca şi cucul sud american. Şi citeşte stimatul coleg ancheta sărşită de el: "Bătrâna se află într-o stare avansată de degradare, atât materială cât şi ca sănătate.Albul ochilor e roşu şi emană un miros puternic de urină. Nu se poate deplasa şi la verificarea poziţiei stând în picioare, am constatat că are o înclinaţie de 90 de grade faţă de nivelul solului" Ne-a pierit oboseala, colegii mei s-au chinuit ca nebunii să nu izbucneasdcă în râs , iar piticul şi-a scos ochelarii, s-a uitat lung şi trist la colegul, şi l-a întrebat? Să înţeleg că baba e cocoşată? Slavă Domnului că nu ai dorit să foloseşti o figură de stil, că cine ştie ce dracu mai ziceai, că-şi rodea deştele de la picioare. Bravo prietene, eşti foarte eficient! Citeşte mai departe, că am o presimţire că astă seară ne distrăm. Şi oftează ăla lung, şi continuă cu o femeie care se opărise cu mămăligă. Şi zice: Cetăţeana prezintă arsuri de gradele doi şi trei, pe o 2o% din suprafaţa corpului, provocate de terci fierbinte de mămăligă, ea fiind în acel moment într-o stare avansată de ebrietate, astfel încât nu putea să stea în poziţie verticală perfectă. .......... Deci voi realizaţi că ăsta are complexul topometriei? Că el pe teren pleacă doar dacă are compas, stadie , teodolit, raportor...?

Bambuu reloaded

Eram datoare cu o poză reală a Bambuu-ului. That,s my morning place! De ce e pustiu? Ioana e în Turcia, Andrei în Grecia, Biseptol se trezeşte târziu lunea, Alişoi e şi el pe ici pe colo, autobuzele n-au sosit, aşa că m-am pomenit singură într-o zi de luni, cea trecută, şi după ce că eram cu axa de rotaţie inversată, iar lunea nici iarba nu creşte... M-am ridicat de pe canapea şi mi-am pozat locul. Ăsta e Bambuu. Mâine e iar luni? God, I need a gun!

E inutil să te uiţi pe unde mergi ; important e să mergi pe unde te uiţi...

Măgura Buzăului. Aţi auzit de locurile astea. Tabăra de sculptură, Poiana cu statui, Mănăstirea Ciolanu, Poiana Pinului, Focul Viu, etc. Ei, Măgura este copilăria mea împlinită, perfectă. Din când în când trebuie să respir Măgura. Aş vrea să ataşez nişte poze faine cu Măgura, dar nu acum, pentru că altceva vreau să povestesc.
Mă duc vara trecută la Măgura. Cald, secetă, asfaltul curgea pur şi simplu la vale. Îmi arunc geanta în casă, sar în costumul de baie şi o tai în mare viteză la gârlă. Mă opresc la poartă la Carmen, vară-mea, bag patru deşte în gură şi, în cel mai pur stil măguresc fluier după ea. Iese din casă, din puţine vorbe o conving să meargă şi ea la baie pe Buzău, şi până se face ea gata zic să aştept la poartă. La zece metri de poarta ei e staţia de autobuz. Între timp vine rata de Nifon. Aţi auzit de Nifon, da? Uitai să-l menţionez pe harta turistică schiţată în grabă la început. E un spital de psihiatrie. În pădure, cadru natural, relaxare, terapie. Aşa, şi vine deci rata, se dau jos două femei cu o sumedenie de sacoşe şi un nene cam pilit( sigur luase o cinzeacă în autogară la Buzău). Nenea avea cu el o damigeană, aşa, cam de vreo cinci deca. Goală. Nouă,abia o cumpărase. La Măgura toată lumea face vin. Şi aşează nenea grijuliu, în iarbă, pe marginea drumului, damigeana, şi trece să-l salute pe vecinul de vizavi, care stătea în poartă, la umbra corcoduşului. De la jumatea şoselei se întoarce şi mută damigeana un pic mai spre trotuar, ca să nu se-ntâmple, Doamne fereşte, ceva cu ea. Să fie în siguranţă. Trece înapoi la vecinul Toader , dar... hai pe dracu, iar se întoarce şi zice: stai Toadere, că nu-s io liniştit cu damigeana asta, şi am dat o căciulă de bani pă ea! Nea Toader îi zice: Ia-o draculi, Sandule, cu tine, că ai tocit şoseaua! Sandu aşează definitiv damigeana lângă un măr de pe marginea drumului şi placă liniştit la canapea la Toader. M-aşez în fund pe iarbă şi o aştept pe Carmen, care , pun pariu că abia acu se epilează, de durează atât. Iese într-un sfârşit, plecăm, şi nu facem doi paşi, că trece pe lângă noi, în mare demonstraţie de virtuozitate, Hans Cârli, un băiat cu minţişoarele tulburi, care conducea bicicleta fără mâini. Cânta de mama focului o manea de top. Ne-a aruncat un "săr-mîna" şi în secunda doi am auzit un zgomot de geam spart şi o bufnitură. Mi-a fost frică să mă uit.... Hans Cârli intrase cu bicicleta direct în damigeana lu nea Sandu. Şi în mărul de lângă drum, desigur. Şi apoi în pumnii lu nea Sandu.Di ce nu te uiţi pă unde mergi, handicapatule? Futu-ţi steaua mă-tii io, azi şi mâine! Lasă-l bree, zice Carmen, că mai bine mergea pe unde se uita! Aş fi vrut să nu râd, că sunt femeie trecută de patruj de ani, şi aş putea să mă abţin. N-am putut.Am ajuns la gârlă în sughiţuri.

BRAIN-STORM PRINTRE FILOSOFI

Mi-am amintit de o chestie haioasă, pe care am găsit-o pe saitul regretatului GEORGE PRUTEANU , faţă de care am avut un respect imens (Maestre, am scris SAIT !). Aseară am recitit-o, şi mi-am schimbat brusc starea de spirit. O dedic prietenului meu, Minotaurul, care cochetează discret cu filosofia( una proprie) ; sau, nu, filosofia cochetează discret cu el... Noroc că n-o s-o citească, el crede că blogăreala e o chestie juvenilă.

Întrebare: “De ce a trecut găina strada”?

Filosofii răspund:

HERACLIT: E simplu. Găina se mişcă tot timpul: în stânga, în dreapta, în sus, în jos, circular, liniar şi spiralat şi mi se pare normal ca în această mişcare infinită să se întâmple la un moment dat să treacă şi strada. Dacă doriţi, vă pot demonstra şi că o găină nu poate traversa de două ori aceeaşi stradă.

ZENON din Eleea: Pentru a trece strada, găina trebuia să parcurgă jumătate din lăţimea străzii. Pentru a parcurge jumătate din lăţimea străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumătatea lăţimii străzii. Iar pentru a parcurge jumătate din jumătatea lăţimii străzii, găina trebuia să parcurgă jumătate din jumatatea jumătăţii lăţimii străzii şi tot aşa la infinit. O infinitate de intervale nu poate fi parcursă decât într-o infinitate de clipe. Dacă doriţi, o găină care se află în acţiunea de a traversa strada ocupă un spaţiu egal cu dimensiunile ei; o găină aflată în repaos ocupă, de asemenea, un spaţiu egal cu dimensiunile ei. În concluzie, o găină aflată în mişcare se află în repaos. Nu sunteţi convinşi? Dacă găina noastră trecea cu cea mai mică viteză posibilă pe lângă o altă găină care se venea din sens opus, rezultă că raportat la stradă găina era imobilă.Deci, găina nu a trecut niciodată strada şi mişcarea nu există.

EPICUR: Traversând strada, găina a resimţit în mod sigur o teribilă plăcere. Prin ceea ce a făcut, ea ne-a arătat că s-a eliberat de teama de moarte, de suferinţa din corp şi de tulburarea din suflet. Găina aceea este cea mai înţeleaptă dintre toate găinile.

ARISTOTEL: Am reuşit să identific în realitatea corespondentă propoziţiei “găina a traversat strada” patru cauze fundamentale:
a) Causa materialis, materia din care sunt făcute găina şi strada.
b) Causa formalis, forma pe care au luat-o atât găina cât şi strada.
c) Causa finalis, scopurile finale către care tind atît găina cât şi strada, independent de relaţia reciprocă, de a traversa şi respectiv de a fi traversată.
d) Causa efficiens, acel ceva care a condus atît găina cât şi strada către actul de a fi complete şi reale.

Din nefericire, nici una dintre aceste cauze nu explică de ce a traversat acea găină strada. Putem presupune totuşi că, în potenţă găina avea în sine faptul de a trece strada, iar la momentul potrivit această potenţă a devenit act. Însă, ştiut fiind că actul este anterior potenţei, problema se complică şi nu o să încerc să vă explic sau să vă conving de asta pentru că nici mie nu-mi este foarte clar.

SPINOZA: O găină care este determinată să treacă strada este determinată în mod necesar de Dumnezeu. Iar găina care nu este determinată de Dumnezeu, nu se poate determina de la sine, nici măcar să treacă o stradă. Iar dacă găina ar fi avut intelect şi ar fi posedat calitatea de a vedea lucrurile sub specie eternitas ar fi descoperit că nu este decât un modus al Substanţei unice, imuabile şi eterne care este Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a trecut strada, Deus sive Gallina.

DESCARTES: Nu ştiu de ce, dar sunt sigur că a săvârşit o eroare traversând strada. Intelectul găinii fiind foarte limitat, i-a fost uşor voinţei sale infinite să se extindă asupra acestuia.Găina posedă liber arbitru, însă de data aceasta l-a utilizat greşit, deoarece libertatea ei, manifestată în actul de a trece strada, nu a fost precedată de cunoaştere prin graţia divină. E posibil ca acea găină să nu fi crezut în Dumnezeu.

LEIBNIZ: Monada Supremă a prestabilit prin Armonia Universală ca monada-găină să traverseze monada-stradă, fără ca cele două monade să poată realiza vreun transfer reciproc de informaţie. Iar dacă acest eveniment a avut loc, era imposibil să nu se întâmple. Chiar dacă găina ar fi fost strivită de un camion, evenimentul nu ar fi avut nimic rău în sine, aceasta fiind cea mai bună dintre toate lumile posibile.
ROUSSEAU: Da, am văzut scena. De cealaltă parte a străzii era o pădure virgină. Prin acea trecere simbolică, găina domestică a revenit la adevărata sa natură galină, care nu este cea socială, în coteţ, ci se reduce la starea primitivă a găinii sălbatice, care are în suflet doar două principii: pe cel al propriei conservări şi pe cel al repulsiei faţă de jumulirea şi uciderea altor găini. De fapt, gestul găinii a însemnat o contestare a contractului încheiat de ancestralele ei predecesoare, contract prin care au renunţat la prea multe libertăţi doar pentru protecţie şi garantarea proprietăţii asupra cuibarelor.

KANT: Conceptul de găină şi conceptul de stradă sunt concepte empirice separate. Pentru a şti dacă găina în general a trecut strada, conceptul de găină nu-mi este suficient, având în vedere că dacă îl descompun prin analiză nu voi găsi în el şi faptul de a trece strada. “Găina a trecut strada” este o judecată sintetică a posteriori. Dacă faptul de a trece strada ar fi fost deja cuprins în conceptul de găină, am fi avut o judecată analitică a priori. Iar dacă conceptele de găină şi de stradă nu ar fi provenit în intelectul meu din experienţă, am fi avut o judecată analitică a priori pură. Din nefericire, de vreme ce nu am întâlnit niciodată în experienţa mea o găină traversând strada (deoarece în Königsberg oamenii îşi fixează ceasurile după plimbările mele la intervale fixe, astfel încât cocoşii au devenit inutili şi au fost sacrificaţi, iar găinile nu s-au mai putut reproduce în absenţa lor), adică din moment ce nu am avut posibilitatea de a aplica categoriile pure ale intelectului meu la daturile sensibile găină şi stradă, nu pot gândi nici măcar de ce găina în general ar traversa strada în general.

SCHOPENHAUER: Găina aceea nu este decât un instrument al Voinţei. Acţiunea, mişcarea, faptul de a trece strada sunt în totalitate produse ale Voinţei. Însuşi corpul material rotofei al găinii nu este decât Voinţa exteriorizată. Prin traversarea străzii, Voinţa oarbă s-a folosit de găină pentru a se perpetua pe sine. Găina nu poate ucide în sine Voinţa pentru că este imorală, pentru că este incapabilă să se abţină de la a ciuguli mai tot timpul câte ceva şi pentru că nu am văzut niciodată o găină practicând contemplaţia estetică. Boul, în schimb ar putea face asta. Este posibil ca în momentele în care se uită îndelung la poarta nouă să încerce de fapt să ucidă în sine voinţa prin contemplaţie estetică.

HEGEL: Găina este cea mai înaltă formă de manifestare a Spiritului în Istorie. Când am văzut-o de la fereastră trecând victorioasă strada, am fost cuprins brusc de o sublimă fascinaţie. Mi se părea că întreaga forţă şi măreţie a universului este concentrată în acel centru al lumii.Traversând strada, Găina s-a obiectivat pe Sine complet. Acest eveniment a însemnat sfârşitul Istoriei: Conştiinţa de Sine a Găinii a devenit Conştiinţă Absolută.

FICHTE: Acţiunea Găinii de a trece strada nu este însuşirea sau consecinţa existenţei ei, ci existenţa Găinii este accidentul şi efectul acţiunii acesteia de a trece strada. Găinii i se opune Non-Găina. Găina şi Non-Găina nu există separate, ci ambele constituie Găina Pură, ca manifestare a tot ceea ce există. Strada nu este decât o determinare spaţială a Non-Găinii.

BERKELEY: Găina şi drumul nu sunt decât simple proiecţii ale minţii mele, iar eu nu sunt decât o idee în Mintea Divină. Nu vă pot demonstra că găina a trecut în realitate drumul pentru că nu vă pot demonstra că găina sau drumul există altundeva decât în mintea mea. Exist doar eu şi atât. Iar dacă eu mor, găina moare o dată cu mine.

LAPLACE: Dacă aş fi o inteligenţă suficient de vastă pentru a cunoaşte toate forţele care acţionează în natură, aş putea să vă spun nu doar de ce această găină a trecut această stradă ci şi cum, când, pe unde, de ce şi în ce condiţii va trece orice găină orice stradă. Iar dacă aş avea şi suficientă forţă aş putea determina orice găină nu doar să treacă orice stradă din Univers ci şi că facă tot ceea ce doresc eu. Aş putea chiar să determin proştii să nu mai pună întrebări stupide.

NIETZSCHE: Dacă într-adevăr a trecut strada, a fost vorba despre o Supragăină, înzestrată cu o voinţă puternică. Spre deosebire de celelalte găini, Supragăina respectă doar ceea ce-i este propriu, ea îşi glorifică sinele iar moralitatea sa este plasată dincolo de bine şi de rău, valori de coteţ care, în forma actuală de găinaţ au fost inventate din resentiment de către suratele ei slabe, pentru a o putea ţine sub control. Prin actul de a trece strada, găina şi-a câştigat întreaga libertate, întregul orgoliu şi întreaga conştiinţă de sine, renunţând la subjugare şi la automutilare. Probabil că ea a fost prima care a cotcodăcit: “Stăpânul a murit!”

MARX: Găina era capitalistă şi individualistă. Trecând strada, ea a ieşit din interiorul protector al coteţului şi al curţii colectiviste, îndreptându-se spre occident. Acolo, ea îşi va vinde ouăle ca marfă, dar nu va primi de la societate echivalentul cantităţii de ouă şi al energiei consumate prin ouat şi clocit, deci produsul direct al muncii sale nu-i va mai aparţine. Într-un final, găina va fi alienată de ea însăşi, iar cantitatea de ouă realizată de ea va intra în posesia patronilor care-şi vor mări astfel capitalul, puteria şi dominaţia asupra ei.

HUSSERL: Evidenţa apodictică a găinii sau a străzii este o simplă himeră. Am încercat să vizez intenţional găina, pentru că întotdeauna conştiinţa mea e obsedată să fie conştiinţă a ceva, chiar şi a unei găini ordinare, dar aceasta nu a vrut să mi se dea în mod deplin, ci doar fragmentar, prin câteva perspective incomplete. De aceea, am prins o găină, am pus-o între paranteze şi m-am adâncit într-o contemplativă intuiţie a găinii jumulite de tot ceea ce nu-i era esenţial. Am intrat astfel în posesia miezului noematic al găinii, acel ceva care face ca găina să rămână găină indiferent dacă trece sau nu strada, dacă are sau nu pene, dacă face sau nu ouă etc. Asta e tot ce contează. Care a fost motivul pentru care a trecut o găină oarecare strada nu face obiectul preocupărilor mele.

HEIDEGGER: Esenţa găinii este non-galinică. Mai adâncă decât întrebarea de ce a trecut găina strada este întrebarea cu privire la originea găinii. Anticii înţelegeau prin “gallinacee”(g-allina-aceea) scoatere-din-starea-aceea-de-nealinare. Dacă facem o analitică existenţială a Daseinului galinic, ajungem la sensul profund, ocultat în timp prin interpretare, al faptului-de-a-trece-strada. Resimţind o teribilă angoasă (Angst), găina a traversat strada pentru a se plasa în luminişul fiinţei, acolo unde survine alinarea, adică scoaterea-din-starea-aceea-de-nealinare.

LEVINAS: Văzând cocoşul de cealaltă parte a străzii, găina şi-a pus problema Alterităţii. Natura cocoşului este complet diferită de natura lumii obiectuale, care poate fi interiorizată prin înţelegere. Dacă nu ar fi trecut (transcendere) strada, găina ar fi ratat semnificaţia Celuilalt în caracterul său de cu totul Altul. Ea a ştiut că relaţia ei cu Cocoşul este accesibilă în primul rând ca prezenţă şi abia apoi prin cotcolimbaj. De partea cealaltă a străzii, găina a instaurat cu cocoşul un raport Chip-către-Chip. Ea a conştientizat că Eul, atît al ei cât şi al cocoşului, este inefabil pentru că este cotcodăcitor prin excelenţă, iar Celălalt, în caracterul său diferit, nu poate fi niciodată posedat.

CAMUS: Găina trece strada rostogolind o pietricică, apoi face acelaşi lucru în sens invers. De fapt, găina face asta de milenii, probabil pentru că a avut neruşinarea de a încălca poruncile zeilor. Strada în sine nu este o stradă raţională. În orice moment al efortului său, găina se află în faţa absurdului.Şi totuşi, în ciuda iraţionalului a ceea ce face şi a lipsei de sens, găina nu se poate sinucide pentru că asta ar însemna că rostogolirea pietricelei o depăşeşte. Trebuie să ne imaginăm acea găină ca fiind fericită.

POPPER: Găina aceea a fost o victimă a totalitarismului. Asistând la acţiunea ei de a trece strada, am asistat de fapt la naşterea societăţii deschise.

FOUCAULT: Găina a vrut să iasă din sistem, probabil datorită intoleranţei faţă de manifestările ei homosexuale. Depersonalizată, desubiectivizată şi anonimă, ea a înţeles că toate valorile după care se orienta în coteţ sunt mituri, generate în interiorul epistemei condiţionate social, istoric şi cultural de către mai-marii curţii în care trăia. Văzând că găinile nu mai sunt jumulite sau sacrificate în spaţiul public, a avut pentru o clipă iluzia libertăţii. Dacă ar fi înţeles că manifestarea puterii stăpânilor nu a dispărut, ci doar a devenit invizibilă, difuză şi fragmentată, poate nu ar fi trecut strada. Oricum, ea va fi prinsă, adusă înapoi, pedepsită şi supravegheată. Iar dacă se va ajunge la concluzia că nu poate fi reabilitată, ea va fi sacrificată din considerente economice.

FREUD: În copilărie, găina a fost abuzată sexual de tatăl-cocoş, sau a asistat la o scenă “dramatică” în care mama-găină a fost “călcată” de tatăl-cocoş. Refulat în subconştient, evenimentul a devenit o motivaţie inconştientă care, sub forma unei dorinţe irepresibile a determinat-o să treacă strada. Găina trebuie hipnotizată şi psihanalizată pentru a-i aduce trauma în plan conştient Astfel, ea nu va mai trece strada niciodată sau, dacă o va mai trece, măcar va conştientiza de ce o face.

WITTGENSTEIN: Despre ce nu putem vorbi trebuie să tăcem.