Trecură deci, sărbătorile! Ducă-se! La revedere! Prea au durat mult. Am reieşit la asfalt cu şcoala de şoferi, după o pauză provocată de starea mea medicală proastă. Nu vă repeziţi, prognozistelor pupătoare de pitici, că nu cu nervii
capului am avut probleme, ci cu un hallux valgus; asta e o biluţă cu lichid,cât o cireaşă, care iese in dreptul articulaţiei halucelui 1, adică un mont la degetul mare al piciorului. Se cam moşteneşte, şi-i mulţumesc pe această cale bunică-mii, unguroaica. Ea avea nişte mingiuci de ping - pong în dreptul deştelor. De scos, nu se scot iarna, dar dor de te urci pe pereţi, când se schimbă presiunea atmosferică. Plus crizele mele lombo-sacrale, celebre deja.... Aşa, când merg pe stradă,la prima vedere, ai zice că-s cam bună eu, dar e vai de capul meu. Îmi hodorogeşte toată caroseria. Nu e compatibilă cu osia. Şi zic de osie... Mda, deci ies la ore de şofat. Mă acomodez cu maşina, că trecui pe Clio diesel. Îmi place mai mult asta, că pleacă mai repede de pe loc, nu mai trebuie să-i asigur eu turaţii, că şi le asigură ea. Şi mă duc pe la moară, bag parcări şi garări, şi întoarceri din trei (şpe), şi decide domn' instructor: plecăm la Buzău, vă trec la oraş! M-a ars focul, zic în gândul meu. (Cum zice bancul: Bulă, de-abia acu ai belit....!). Bun! Îi zic Shrecului, semi-bucuroasă: Mâine plec la Buzău, să fac oraşul! Foarte bine- cică- e timpul să reiei. La ce oră pleci? La 6 dimineaţa. La câââât? Da' ce dracu faceţi, vă duceţi în pelerinaj la mânăstiri, şi tre' să prindeţi utrenia? Nu, zic, da să circulăm şi mai pe noapte, să avem eventual şi loc prin Buzăul ăla, să avem şi timp, că suntem 4 bucăţi de Lewis Hamilton de examinat. Dimineaţă, o ştergem. Sunt în serie cu nişte băieţi, haioşi, unul mai tătic la condus, altul crud, începător. Şi intru în oraş. My God! E îngrozitor Buzăul, dar n-am stat cu mor
covul înfipt niciunde, am condus relaxat, dar nu neapărat foarte bine. Am noroc cu instructorul în dreapta, şi trec de toate nenorocirile. A doua oară o să meargă şi mai bine. Ceea ce te împiedică cel mai mult la condus în oraş e că ceilalţi participanţi la trafic sunt obraznici şi n-au nimic în comun cu regulile. Sunt pe stradă ca la ei prin curte. Mai ales chiu-şapţii, ics-cincii, meleurile, ăştia numa spume şi aburi de fiţe.Şi dă-i înjurături, şi schimb de mame... Nu contează că ai mama moartă, necrofilia e permisă între şoferi.Şi acum realizez şi eu cât sunt de nenorocită ca pieton. Mă mir că niciodată nu s-a dat jos vreun şofer, să-mi repeadă nişte manivele în freză. De sărbători, când a nins la greu,la Ciuta, într-o curbă de-aia "piciorul porcului", a trecut strada una îmbrăcată foarte glamour, tiristă de traseu montan, fix când intra autobuzul în curbă, iar din contrasens buluceau două tiroace. S-au auzit nişte scrâşnete ca-n filme şi o urare: Lua-ţi-aş mintea-n p...ă, făăăă!!!Era soferul de pe EDI SPEDITION. Apoi şoferul de pe tirul de Mureş s-a dat jos şi, dintr-o smucitură, a luat-o p-aia pe sus şi a aruncat-o peste parapet.Ardelenii nu înjură, te-ngroapă direct. Am îngheţat lângă Shrek. Era gata să-mi pun şi centura lui, şi să mă ancorez şi cu ştrampii, de scaun. Doamne fereşte, ce-oi mai găsi şi eu pe traseu, ştiu sigur însă că mă dau jos şi mă iau la bătaie; moartea mea! O să mai dureze vreo lună până mă bag la examinare, că vreau să fiu foarte bine pregătită, nu să mă duc la şto, că nu e genul meu. Vorbind de reguli de circulaţie, uitaţi ce tare e adresa primăriei nu-ştiu-care, către o judecătorie care instrumenta dosarul unuia care 
a fost implicat într-un eveniment rutier. Nu se vede din ştampilă a cui primărie 
este, e clar că nu e a piticului, că el e capabil de orice tip de aberaţie, dar de asta, nu! Nu iese din primărie de la noi o hârtie redactată în halul ăsta! Şi e de mare angajament şi înmatricularea beemveului ăsta!A! Era să uit! La întoarcerea de la Buzău, am oprit să iau apă de la cişmeaua de piatră de la Unguriu. Toată lumea ia de acolo. E cea mai bună apă de pe planetă. Eu o ştiu din copilărie, dar de curând, a fost testată chimic şi microbiologic şi e avizată ca apă plată. V-o recomand. Aşa, şi mă dau jos cu bidoanele, le pun la cişmea, şi aştept. Trece o căruţă cu doi neni rurali. Ăl mai bătrân, îmi zice: Aşa domniţă, luaţi apă de la noi, că e cu energie, dacă-i daţi omului să bea, nu-l mai ţineţi p-acasă! Hai , să mori mata! Înseamnă că el ştie cişmeaua asta de mult...
