Da, am avut vacanţă. N-am plecat prea departe, am ars-o liber prin împrejurimi şi am vegetat ca muşchiul de pământ, cu protonemele la umbră.
Am pus batista pe blog, în primul rând pentru că se hotărâse organizarea referendumului şi n-am vrut să intru în polemici cu nimeni, mai ales că nici mie personal nu mi-a convenit situaţia.
Nu-l plac pe Băse şi aş muri de drag să văd că nu mai e preşedinte, dar nu în circumstanţele date. M-am speriat, când am văzut cât de rapid se desfăşoară totul: acum schimbăm guvernul, peste o oră îi radem pe preşedinţii Camerelor, spălăm pe jos cu Monitorul Oficial, Avocatul Poporului...
Dacă o ţineam aşa, în toamnă îl scuipam în cap pe Castro şi-l lăsam în izmenele goale pe Kim Jong Un, ei erau nişte biete pistoale cu orez.
Întotdeauna am crezut în ideea de opoziţie, e singura care asigură echilibrul, altfel o iei bi-ba prin cânepă.
Pe urmă, eu nu cred în alianţe, cu atât mai puţin în cea actuală. O să mor stângistă şi ştiu că uleiul şi apa nu se amestecă. Nu-l plac pe Antonescu dintr-un motiv mai simplu decât axioma lui Zermelo:
Nu-l recomandă nimic pentru o funcţie de anvergura celei de preşedinte. Mi-l amintesc de pe vremea când era el tânăr ministru. Avea legătură cu funcţia cam tot atât cât are elefantul cu răzătoarea de biscuiţi.
Nu mă tăvălesc prin spuză nici de dragul lui Ponta, dar, la el e altceva. Pute de inteligenţă, mai ales când face pe ucenicul debutant şi scapă tava pe jos, din greşeală. Are o strategie pe el de-i plesnesc ochelarii. Are şi date fizice, dacă e s-o luăm mişeleşte.
Aşa că....m-am dus la referendum , totuşi, pentru că mi-am zis: Fată, Antonescu nu iese cu salata întreagă din grădina ursului, o să fie oleac de dojană la el în partid, plus că frăţia crucii între Ponta şi el va dura cât amorul făcut la pariu pe două sticle de vin.
N-o să uit ziua în care PNL a făcut gafa să se scuture de Tăriceanu, oferindu-i lui Antonescu o mult prea mare pălărie Panama, care nu-l aranjează. Lui i-ar sta bine o panglică gen Marian Nistor.
V-am mai zis eu, Tăriceanu are meclă şi sfeclă de lider autentic, născut , nu făcut. Acuma.... cum drac' să-l propui şi p-ăla ca preşedinte, că e varză cu imaginea personală. Nu că n-a mai văzut lumea preşedinte cu Harley Davidson, că dacă am avut unul cu Logan, nu poate fi mai rău, dar.... hm, hm!
În fine, sar peste toate băltoacele şi zic aşa: Am fost la referendum şi regret că n-am avut noroc să mă caute băieţii de la DNA sau de la Parchetul nostru de cartier. Ce mi-ar fi plăcut! Numai că Dumnezeu nu-i ajută pe sadici, aşa că nu m-a căutat nimeni cu Biblia în plasă. Am o problemă în legătură cu juratul. De regulă, nu jur pe nimic, cu atât mai puţin pe Biblie. Dacă e nevoie, jur pe istoria poporului meu românesc, dar nu pe istoria poporului evreu. Nu am nici o problemă cu poporul lui Israel, dar nu jur cu sufletul pe el, pentru că sufletul meu are un spaţiu minunat în care s-a dezvoltat, şi acela e spaţiul spiritual şi cultural românesc. PUNCT.
...
Povestea asta cu Referendumul m-a făcut să iau hotărârea definitivă şi irevocabilă de a renunţa la calitatea de alegător, pentru tot restul vieţii, cu excepţia tururilor alegerilor locale, poate. Poate. În schimb, la alegerile generale, parlamentare, prezidenţiale... Good Bye my love, Good Bye / Cine te-a pus să stai...?
Mi-e scârbă şi nu mă interesează.
Piticului nu i-au tremurat chiloţii şi nu l-au căutat nici o Curte, nici un DNA, dacă a lăsat gaură în buget cam cât schija aia de la Hiroshima. Pe mine, ca alegător, m-ar căuta DNA-ul să mă întrebe de ce am fost la vot! Hai s-o lăsăm jos, că măcăne!
....
A mai fost un motiv pentru care n-am scris în perioada asta: Jocurile Olimpice. Sunt mută şi dau în paroxism pe perioada lor. Nu-mi scapă nici măcar o probă. E un spectacol incredibil. Cu excepţia rahatului de arbitraj de la scrimă, cu care şi-au bătut joc de coreeanca Shin A Lam, totul a fost extraordinar, cu plâns, cu lacrimi de fericire, cu emoţii, cu toate ingredientele.
Colac peste pupăză, în vara asta am citit mult Bartolomeu /Valeriu Anania. Toţi avem nevoie de un Anania în suflet şi în conştiinţă. Face mult mai mult decât mersul de-a buşilea ca oposumii,sau pe coate, pe care-l execută ignoranţii pe sub streşinile mănăstirilor, în speranţa că poate Dumnezeu se îndură.
Deci, mai avem parte o bună vreme de marinarul şi puntea lui de comandă, care, iată, nu e într-un acvariu lângă care motanul nu înţelege selectia naturală. O sa fiu mulţumită când n-o să mai fie preşedinte, dar nu eram pregătită psihic nici pentru oferta curentă.
Băsescu, sper că eşti mulţumit! Eu sunt, la rându-mi, pentru că mi-ai oferit şansa să nu mai ies ever, la vot!
