E greu să te decizi? Alege o pisică!

Acuş, acuş începe campania electorală! N-am energie, n-am timp, n-am chef de ea, cred că mănânc prea puţine fibre.
Am un apel umanitar, recunosc că nu mă prea pricep la chestii de gen, n-am recurs la d-astea, până acum.
De-aia mă gândesc că trebuie musai să particip la dezbaterile pe teme de promovare şi comunicare, de-or să se ţină luna aceasta, la Casa de Cultură.
...
Să trecem la subiect: 
Ea este Cemesica , o pisicuţă superbă, de 5 luni, pe care am reuşit s-o scap şi s-o protejez de răutatea vecinilor. 

Ştiţi, sunt oameni care nu înţeleg utilitatea tuturor speciilor pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ, printre noi. Sunt oameni care nu dau de mâncare şi nu au grijă decât de animalele pe care le vor sacrifica pentru a ajunge în stomacul lor. Pentru ei sunt sfinte găinile, porcii şi vitele, pentru că le umplu frigiderul şi cămara, atât. Restul, hai să le punem otravă, capcane, să-i aruncăm în gârlă!
Nu sunt deloc pornită împotriva celor care nu iubesc animalele, fiecare are sufletul lui. M-a impresionat, acum câţiva ani, un călugăr bătrân şi orb, care mângâia un câine, câinele lui de companie. Trecând cu grupul de turişti pe lângă el, l-am salutat şi, printre altele, ne-a întrebat: Voi hrăniţi de la masa voastră, un animal ? Toţi am răspuns: da! A continuat: Să nu fie animal pe care să-l mâncaţi voi, la rându-vă! Deşi aveam căţel, la vremea aia, am simţit un nod mare, în gât.
Nu mi-am transformat curtea în azil pentru animale, dar, dacă ele preferă să traverseze curtea mea şi să stea la soare pe grămada de lemne... să fie sănătoase! Le dau de mâncare. Am două pisici, cu carnet, sunt ale mele oficial. Unul este Ochişori, care a venit la uşa mea , acum două ierni, bătut şi cu o lăbuţă aproape ruptă. L-am doftoricit, l-am hrănit, nu a mai plecat de la mine.

 În primăvara următoare, a venit cu iubita lui, Năsturica, o pisicuţa albă, adică albinoasă, care s-a născut surdă complet. I-am sterilizat şi ai mei au rămas. Pe Năstu' o protejez suplimentar, o iau în casă noaptea, pentru că se apără mai greu singură.

Cemesica, pisica cea mică, aşa cum spuneam, a fost salvată dintr-o serie de 4 pui  născuţi de Pisica Fără Coadă (cea alb-negru), într-o curte părăsită de pe strada mea. Pisica fără coadă este iar gestantă. 

Cu siguranţă-i vor muri puii, pentru că e frig şi nu pot rezista. Pe Cemesica am luat-o la mine în curte, dar nu pot s-o ţin, pentru că o bate Năstu', aşa fac pisicile, îşi domină teritoriul, plus că vecinii i-ar face de petrecanie.

Ei nu consideră că dacă aruncă în canalizare bălegarul de porc, de ne rupe nasul tuturor de pe stradă, e ceva greşit sau lipsit de bun simţ. Nici dacă pun la soare pungi cu hoituri de găini, să facă viermi pentru pescuit, nu e deloc greşit. Dar să nu vadă pisici.
Pe Cemesica am adus-o cu mine la Casa de Cultură, i-am amenajat un spaţiu aici, până reuşesc s-o dau spre adopţie. M-aş bucura foarte tare, pentru ea, să-şi găsească o casă, de preferat la curte, unde cineva să aibă grijă de ea. În definitiv, serviciile sunt reciproce. Casa cu pisică nu are şoareci.
Este deparazitată, iar la primăvară, când face vârsta corespunzătoare, o sterilizăm prin campania publică desfăşurată de Ioana. I-am spus Cemesica Antropologista, pentru că e botezată online de un prieten, doctorul CMS. Puteţi s-o botezaţi, însă, cum doriţi.
Dacă o vrea cineva, o găsiţi la noi, la Casa de Cultură, v-o dăm cu trusou. Când plec acasă şi o las aici, seara , mi se strânge inima, de-aia vă spun că m-aş bucura atât de mult s-o adopte cineva!

"BOBOCIADA 2012"

A fost Balul Bobocilor - Nehoiu, 2012
Mi-am pus nădragii de Coolio / Mc Hammer şi m-am dus la spectacol. N-aş putea spune dacă a fost mai frumos ca în alţi ani, pentru că n-am mai participat până acum, decât la unul.
Mi-a plăcut; una peste alta. Ar fi de mare porc, dacă aş critica prestaţia copiilor. Au muncit destul la organizare. Au avut numere haioase, am râs cu lacrimi la unele, s-au simţit stângăciile şi emoţiile, dar, sunt şi ei nişte copii. Nu sunt actori, sunt nişte tineri atât de naturali în spaţiul tinereţii lor, încât se simt striviţi de spaţiul spiritual al scenei.

Cel mai mult mi-a plăcut o scenetă, a celor de la XII-A,cred, un fel de pantomimă , mimau pe coloană sonoră alcătuită din diverse clipuri, promo-uri...

Se vedea şi oleac' de experienţă,ei sunt mai mari, au deja nişte spectacole în palmares, vedeta a fost un băiat, Paul, care are şi moacă de actor stand-up, şi mimică, şi gestică, de toate.
A fost şi Miss/Mr Boboc. N-aş da să comentez aici. Ia uite ce elegant o dau după cireş!
...
Mi-a părut rău pentru o fată, oarecum talentată, care, în timp ce interpreta o melodie, a putut observa că fiecare spectator se apleacă înspre vecinul de scaun şi şuşoteşte. Păcat!
Nu-i mai pomenesc eu numele, şi-a făcut singură, cu propria ei naivitate, un mare deserviciu. Încercând să ţină piept unei avalanşe de răutăţi, şi-a postat pe facebook testul de sarcina, negativ, până una-alta.
Foarte necugetat gest! De te-a sfătuiat cineva, rău te-a sfătuit, iar de ai făcut după capul tău, rău cap ai avut.Cu asta n-ai făcut, draga mea, decât să te ratezi! În primul rând, testul ăla putea fi al meu, al vecinei, al casieriţei de la gară... nu avea pe el o menţiune de responsabilitate.
Apoi, e o chestiune foarte intimă, testul de sarcină. Tu ai procedat vulgar, ca şi când ţi-ai scoate chiloţii şi i-ai pune pe catedră, să-i vadă doamna Cojocaru, că asta am înţeles că ţi-a fost intenţia, să-i rupi gura. Nu i-ai rupt nimic. Chiar dacă e cam penultima pe lista mea de preferinţe,după ce epuizez şi rezervele, femeia asta are ceva realizări în plan profesional şi personal, plus că are nişte creioane în mână, cu care iţi încondeiază viaţa de liceu, de nu te vezi ! In raport cu ea, eşti doar o chanteuză. Eu as scoate poza aia de rahat de pe wall, mai ales că se văd mâinile foarte murdare şi neîngrijite. Ai scuză pentru felul în care înţegi tu o situaţie intimă, nu ai scuză pentru faptul că eşti certată cu regulile elementare de igienă. Nu sunt frate cu Dabija, să te iau la rost, dar, ai încercat să-ţi lustruieşti onoarea, făcând public un obiect pe care te-ai urinat.Aşa se face, parcă, un test de sarcină, nu? Faci şuşu pe un băţ de plastic.
Cu toată înţelegerea faţă de sufletul tău tulburat de dragoste, îţi recomand să faci ciocul mic şi să calci apa, până ieşi din şcoală, şi să zici Bogdaproste că nu mai e şcoala ce era odată, pe vremea mea, când te parcau direct la şcoala de corecţie, dacă o ardeai cu domni generoşi. Te-ai îndrăgostit de Pygmalionul tău, asta e, nu e vina ta, eşti un copil. El trebuia să aibă decenţa să îţi protejeze imaginea, nu tu. Dar, din suflet te sfătuiesc, calcă pe pietre late şi uscate, până ieşi din şcoală, pentru că, uite, momentul din seara asta, când toţi şuşoteau, n-a fost calificant pentru tine. Cât de frumoasă e viaţa la 17 ani şi cât de păcat că v-o complicaţi! Tu crezi că eşti singura care o arde cu unul de-o vârstă cu ta'su? Doamne Fereşte, e planeta plină! Dar, vorba ălora de la Poesis: "Ce-ai omorât, omorât rămâne"
Să trecem la dansul majoretelor! Frumoase fete! Una micuţă, pivotul, plină de fibră pe braţe, lucrată, se vede că se antrenează cu mare drag. Recomandare: Fetelooor, alegeţi-vă un team leader dintre voi, o fătucă practicantă, sportivă, ca să vă antreneze şi să iasă performanţă din voi! Respect pentru doamnele profesoare, dar... vă trebuie una plină de zvâc, să scoată minuni din voi, să rupeţi scena aia !
Fata care cântă de ani buni, cândva o promisiune pentru scenă, ceva se întâmplă cu ea de la o vreme, că nu-i mai iese prestaţia. N-a mai avut prof de canto şi se vede asta. I se iartă asta. Dar, draga mea, nu eşti prima oară pe scenă, deci, ştii că într-o sală cu +500 de spectatori nu e frumos să te pufnească râsul în microfon în timp ce cânţi, e lipsă de respect faţă de public. Noi nu sancţionăm stângăciile, emoţiile, dar, să pufneşti în râs de două ori şi să conversezi cu inginerul de sunet...
Mi-a plăcut că a fost sala ticsită, mi-a plăcut bucuria de pe faţa directorului, bucuria lucrului  împlinit, mi-a plăcut că primarul şi viceprimarul au stat la spectacol până la sfărşit, e semn de respect faţă de munca acelor copii. M-am distrat şi eu, la fel ca şi toţi ceilalţi spectatori. E frumos când e plină sala de spectacole!
Felicitări, copii!