E greu să te decizi? Alege o pisică!

Acuş, acuş începe campania electorală! N-am energie, n-am timp, n-am chef de ea, cred că mănânc prea puţine fibre.
Am un apel umanitar, recunosc că nu mă prea pricep la chestii de gen, n-am recurs la d-astea, până acum.
De-aia mă gândesc că trebuie musai să particip la dezbaterile pe teme de promovare şi comunicare, de-or să se ţină luna aceasta, la Casa de Cultură.
...
Să trecem la subiect: 
Ea este Cemesica , o pisicuţă superbă, de 5 luni, pe care am reuşit s-o scap şi s-o protejez de răutatea vecinilor. 

Ştiţi, sunt oameni care nu înţeleg utilitatea tuturor speciilor pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ, printre noi. Sunt oameni care nu dau de mâncare şi nu au grijă decât de animalele pe care le vor sacrifica pentru a ajunge în stomacul lor. Pentru ei sunt sfinte găinile, porcii şi vitele, pentru că le umplu frigiderul şi cămara, atât. Restul, hai să le punem otravă, capcane, să-i aruncăm în gârlă!
Nu sunt deloc pornită împotriva celor care nu iubesc animalele, fiecare are sufletul lui. M-a impresionat, acum câţiva ani, un călugăr bătrân şi orb, care mângâia un câine, câinele lui de companie. Trecând cu grupul de turişti pe lângă el, l-am salutat şi, printre altele, ne-a întrebat: Voi hrăniţi de la masa voastră, un animal ? Toţi am răspuns: da! A continuat: Să nu fie animal pe care să-l mâncaţi voi, la rându-vă! Deşi aveam căţel, la vremea aia, am simţit un nod mare, în gât.
Nu mi-am transformat curtea în azil pentru animale, dar, dacă ele preferă să traverseze curtea mea şi să stea la soare pe grămada de lemne... să fie sănătoase! Le dau de mâncare. Am două pisici, cu carnet, sunt ale mele oficial. Unul este Ochişori, care a venit la uşa mea , acum două ierni, bătut şi cu o lăbuţă aproape ruptă. L-am doftoricit, l-am hrănit, nu a mai plecat de la mine.

 În primăvara următoare, a venit cu iubita lui, Năsturica, o pisicuţa albă, adică albinoasă, care s-a născut surdă complet. I-am sterilizat şi ai mei au rămas. Pe Năstu' o protejez suplimentar, o iau în casă noaptea, pentru că se apără mai greu singură.

Cemesica, pisica cea mică, aşa cum spuneam, a fost salvată dintr-o serie de 4 pui  născuţi de Pisica Fără Coadă (cea alb-negru), într-o curte părăsită de pe strada mea. Pisica fără coadă este iar gestantă. 

Cu siguranţă-i vor muri puii, pentru că e frig şi nu pot rezista. Pe Cemesica am luat-o la mine în curte, dar nu pot s-o ţin, pentru că o bate Năstu', aşa fac pisicile, îşi domină teritoriul, plus că vecinii i-ar face de petrecanie.

Ei nu consideră că dacă aruncă în canalizare bălegarul de porc, de ne rupe nasul tuturor de pe stradă, e ceva greşit sau lipsit de bun simţ. Nici dacă pun la soare pungi cu hoituri de găini, să facă viermi pentru pescuit, nu e deloc greşit. Dar să nu vadă pisici.
Pe Cemesica am adus-o cu mine la Casa de Cultură, i-am amenajat un spaţiu aici, până reuşesc s-o dau spre adopţie. M-aş bucura foarte tare, pentru ea, să-şi găsească o casă, de preferat la curte, unde cineva să aibă grijă de ea. În definitiv, serviciile sunt reciproce. Casa cu pisică nu are şoareci.
Este deparazitată, iar la primăvară, când face vârsta corespunzătoare, o sterilizăm prin campania publică desfăşurată de Ioana. I-am spus Cemesica Antropologista, pentru că e botezată online de un prieten, doctorul CMS. Puteţi s-o botezaţi, însă, cum doriţi.
Dacă o vrea cineva, o găsiţi la noi, la Casa de Cultură, v-o dăm cu trusou. Când plec acasă şi o las aici, seara , mi se strânge inima, de-aia vă spun că m-aş bucura atât de mult s-o adopte cineva!