uşa de la intrare

luni, 21 decembrie 2009

GRINCH IS BACK IN TOWN !


Gata, am depăşit cu toţii momentul 1 Decembrie, s-au strîns sutele de steaguri de prin pomi, şi s-a pornit piticul pe decorat oraşul pentru Crăciun. Eeeeeee! Acuma-i atunci! A făcut iar şezătoare cu dizainerele aferente primăriei, s-a pornit urgie de uragan de idei, mai ceva ca Wilma, şi când a încetat, a răsărit oraşul împodobit de Crăciun. E posibil, nu ştiu de pe surse, dar presupun, că anul acesta de Crăciun, piticul l-a invitat pe Grinch în oraş, că sunt cam de aceeaşi categorie, ar putea candida la "Zece pentru Groenlanda"; să li se dea câte o banchiză şi să stea acolo.
Bun! Ies şi eu în down-town, a doua zi după ninsoare. De fapt, eram în trecere. Cu vreo 200 de metri până la locul unde este amplasat strategic bradul oraşului( pe modelul: "După blocuri suntem noi...."), mi s-au acumulat emoţiile. Şi risc un pariu că bradul e strâmb şi anul acesta, al 5-lea consecutiv. Mai trebuie să vă spun că l-am bătut la cap pe pitic în fiecare an să pună macaraua de la Electrica să-l îndrepte? Anul trecut, după viscol, era aproape prăbuşit, şi abia după ce l-am dat la toţi dracii, a venit scula de la Electrica şi l-a îndreptat. Nea cutare ăla de însoţea convoiul ( că ei vin câte cinci şi se urcă numai unul în nacelă) boscorodea că el nu e Moş Crăciun, că nu e treaba lui să pună brazi, se tot rupea în nişte figuri de ziceai că nu i-a venit ciclul luna trecută! Nea tătuţu, las că nu mergeţi voi în pierdere, şi v-a plătit piticul deplasarea, că nu veniţi voi moca, şi de obicei sunteţi plătiţi invers proporţional cu munca prestată.
Revenim la brad. Staţi să-i şi pun poza. Vă rog să faceţi bine să daţi clic şi s-o vizualizaţi la mărimea corespunzătoare, ca să nu-mi aud vorbe că am înclinat eu obiectivul. Se văd muchiile Casei de cultură, deci nu are înclinare stânga. Nu, bradul e strîmb din creştere; de la jumatea tulpinii în sus, e liană.Are şi nişte contraforturi la tulpină pe unghiul de înclinare ( ai văzt, domnu arhitect, ce frumos vorbesc? Ca din cărţi!) Mă iau degeaba de arhitect, că la amplasare şi împopoţonare n-a fost el, au fost vreo alţi zece meşteri mari, calfe şi zidari. Treabă efectiv, nu făceau decât doi, nea Marcel şi ăla mic, electricianul, în rest frecau mălaiul p-acolo...Care o fi fost fizicianul care a descoperit că parul ăla rezemat de tulpină , împiedică definitiv căderea bradului? Raportat la înălţimea lui, parul e un fel de a cinşpea roată la căruţă. Unul stătea cu mâinile îndesate în buzunare, şi cu pelvisul aruncat înainte ca Nae Pistolaru, sigur la el se referea un comentator de-al meu de pe blog. Adevărat funcţionar cu atitudine. Atitudinea i-a rămas din era pre-administrativă, când înregistra performanţe şi făcea carieră în alt domeniu,dar tot în zona Casă de cultură. Acum... eu îmi prezint scuze celor care chiar au îngheţat muncind la pomul ăla caraghios, dar au muncit degeaba, aiurea!
Aşa, şi hopa că nu mai sunt podoabele de pom anul ăsta. Cum dracu să mai fie, dacă, în fiecare an, vine câte-o doamnă "cadru didactic" şi ţuguie din buze că vrea şi ea pentru serbare nişte globuri, nişte beteală, nişte instalaţii, pe care uită să le returneze, aşa că piticul a rămas cu nişte ciufulite de ghirlande absolut albastre şi galbene, că sunt de pe vremea când era căzut în şpagat după Scutaru, care, pe unde trecea, trebuia să vadă galben şi albastru. Pe stâlpii din centru sunt nişte "comeate" , tot albastru cu galben.Dă-le-n ma-sa de comete, că le-ai luat pe toate la fel, de zici că vedem cu stroboscop! Tătuţu!!! N-ai înţeles nimic de pe lumea asta! La evenimente care presupun sobrietate ,tu faci sorcovă, ca fustele chivuţelor, iar la Crăciun, unde trebuie să bagi culori cât ţine spectrul, faci tu auroră boreală de Nehoiu. Şi instalaţiile dintre stâlpi, le-ai pus ca " pişatul boului", că e desuetă expresia "funia în sac"; n-au o linie, n-au un rost. Acesta este orăşelul copiiloooooor? Iar ai scos mobilierul care e de-odată cu ţara: piticii de gips, aleşi de mîna ta selectivă, de la nenea care vindea pitici de grădină, acum 10 ani; Albă-Ca-Zăpada nu mai e, că anul trecut a căzut o fetiţă cu ea, când a vrut s-o pupe. Avem în schimb tobogan, că e mai mare distracţia să se dea copkiii sub un an pe gerul ăsta, şi una bucată " căsuţa păpuşii" din plastic, în care încape un copil de 3 ani. M-ai rupt cu orăşelul! Dacă aveai bun-simţ, nu mai scoteai ororile astea afară. de remarcat reclama la drujbe, lângă castelul prinţesei, şi treptele necurăţate de zăpadă, unde se joacă stimaţii copii. Ruşine! Ai nepot isteţ, aflat la vârsta întrebărilor care încep cu : "de ce", nu ţi-e teamă că te întreabă de ce bradul e strâmb? Copiilor nu le plac lucrurile aiurea, ei ştiu despre brad că e etalon pentru verticalitate (drept ca bradul), că dacă zic erectibilitate, zici că sunt scabroasă, dar ăsta e termenul corect. De atâtea ori ţi-am zis că se pot face lucruri foarte frumoase fără risipă de bani, dar ţi se rupe basca ţie de bani, că ai de pe la sponsori pentru Sărbători. Agenţii comerciali şi administratorii de firme fac donaţii de Crăciun, pe care le adminsitrezi tu ca un bun gestionar de fonduri, adică pleci la cumpărături pentru copiii oraşului, flancat de două doamne, obligatoriu de la şcoală , care se schimbă cam la doi ani,desigur, şi nu uiţi , în treacăt, să le iei câte un cadou generos. Când zic generos nu mă refer la bomboane Poiana. Pentru noi, salariaţii, punga doldora de napolitane, biscuiţi, margarină Linco, paste făinoase, bomboane de pom şi nelipsita pungă de cafea, singura pentru care ne bucurăm.
Anul trecut m-am lipsit de punga piticului şi i-am dat retur. La mine nu s-au ajuns agendele şi pixurile, şi m-am tăvălit pe jos de invidie faţă de cei care au primit. Pitic scârbos, esenţa Crăciunului e " dăruieşti şi primeşti". E greu să faci traducerea, e pentru iniţiaţi, nu te strofoca, nu-ţi lua neuronii la palme!
Aşa, şi mai urmează momentul de mare emoţie, la cumpăna dintre ani, ca să folosesc şi eu expresia asta pe care o urăsc, pentru că e aproape obligatorie. La miezul nopţii de Revelion, orăşenimea se adună în faţa Casei de Cultură, să-şi ureze La Mulţi Ani. Piticul iese ca o gazdă impecabilă, cu nelipsita şampanie de piersici sau căpşuni. Adică chestia aia spumoasă care nici măcar nu e obţinută din fructe. Hai că aici sunt deja neam-prost, că doar n-o da şampanie Aisne!
Aaaa, am uitat să precizez că anul acesta nici n-am mai primit plasa cu napolitane şi biscuiţi Picnic de la pitic. Gata să mă tai cu lama pe lung, de supărare! M-a atins curentul Emo.
La închiderea ediţiei: indicatorul cu "autovehicole", de lângă primărie, e tot acolo, necorectat. Probabil a făcut referendum şi au zis profele de limba română că e corect. E! Atunci, nu mă mai bag, că e cu aviz de specialitate.