All around my hat...

Asta-i bună! Cum să nu mă uit la nunta Regală? Doar nu era să ratez pălăriile! N-am apucat s-o văd p-a lu' Elton John, că dress code-ul impunea pălării pentru doamne, şi mă gândeam că apare cu vreuna sub formă de lalea , sau ceva...
Să ne referim scurt:
Lizzie, a bătrână, a fost impecabilă, ca de obicei! Ţinuta ei , cu tot ceea ce presupune (culoare, croială, accesorii) a strigat, ca de fiecare dată: EU SUNT REGINA, DECI AM VIZIBILITATE MAXIMĂ! De la mine în jos, porneşte mireasa, cămila şi restul lumii!
Cămila a fost vai de mama ei! Unde n-a dat Dumnezeu prestanţă, nici noi nu cerem. Haina nu face pe om, în cazul ei.
Kate, pardon, Lady Katherine - Duchesse of Cambridge nici măcar nu poate fi comentată! E dată-n mă-sa, femeia asta! A făcut pe dracu-n zece şi a stins lumina pe alte altare de mirese. Superbă, simplă, naturală! Ce-o fi zis Bianca lu' Bote, când a văzut rochia Prinţesei?
- Fatăăăă, asta n-are 20 000 de cristale Ceaicovschi? Nici colier cu pietre? Nici coc înalt? Doamne Fereşte, nici două ceasuri la două mâini, cum poartă Bote şi alţi melteni??? Hai, pe naiba, nu are nici silicoane. Pi e naşpa, fatăăă, asta! Şi nu i se vede nici pantofii, şi dacă nu e făcuţi de Mihai Albu, nu e trendy! (Fie vorba între noi, putea să aibă opinci în picioare . Prinţeselor, nu e voie să li se vadă pantofii; trebuie să fie rochia de o lungime potrivită la micron)
E superbă, Kate! Şi i se rupe cureaua de la ceas, că n-a vrut mocofanul de prinţ să poarte verighetă! Nici ea nu s-a sprijint de braţul lui, la coborâre din căruţă. Adică, i-a zis într-un fel: Stai cuminte, soldăţelul meu de plumb , că mă descurc singură de-aci încolo!
Am toată baza pe zâmbetul ei convex! P-asta n-o s-o lovească nici o maşină! Nici celebritatea Dianei, n-o s-o aibă, dar pun pariu că nici nu şi-o doreşte.
Stai să ne întoarcem la pălării!
Toată lumea şi tot clerul şi toate camerele de luat vederi, s-au îndreptat către pălăria albastru electric (sau eclectic, mai bine), a...cui credeţi? A Tarei Palmer Tomkinson!!! Prezentatoarea tv. care are ceva probleme de nişte ani buni, cu droagele! Trage fata pe nas, ca la terapia cu polen.
De curând a suferit cea de-a doua operaţie estetică la nas, care se deformase de atâta prizat. Chiar se temea că nu e gata vindecată până la nuntă!
Deci, iată pălăria, cu tot cu ţinută!
Nu facem galerie de pălării, că sunt toate pe net, disponibile, dar remarc ceva interesant:
Când e vorba de ceremonie, capetele încoronate ştiu care e şmecheria! Şi aici am putea să învăţăm de la ele, chiar dacă ţinuta lor face cam cât o garsonieră în Panduri. În definitiv, de mâine, toate chinezoaicele vor face mii de fake-uri ale rochiilor de la nuntă,care se vor găsi la Dragon, cu 99 de lei noi.
Deci, regula e ca rochia să fie până la genunchi, să nu fie neagră şi să fie ceva pe cap, chiar dacă arată ca un cuibar de papagal, cum arăta doamna Tatoiu în studioul Antenei 1.
Poate se mai liniştesc şi designerii români, ăia care fac scuipat la gură pretinzând că pantofii nu mai trebuie să fie la culoarea rochiei sau a pălăriei. Să ne scuzaţi, dar la fetele astea, îmbrăcate de case mari, şi chiloţii erau la culoarea clouchului sau a pantofilor. Mi-e greu să cred că Victoria a Suediei a fost prost sfătuită, când a ales să vină îmbrăcată ca o îngheţată fraise. Eu o găsesc al naibii de OK. Probabil Bote va spune că nu, pentru că se poartă Păun şi Sauvage...







Numai astea două erau cam ca la meciul de baseball, aia cu pălăria ca o ramă de fotografie cre' că e fii-sa fostei cumnate a lui Charles, Sarah Ferguson, care sărea şotronul în balconul regal, după două cocktailuri; sau trei.
Mişto îmbrăcat şi Beckham, a cam forţat nota cu decoraţia primită de la Casa Regală şi a pus-o pe reverul drept, dar el e fotbalist, are voie să facă ce vrea.
S-a dus şi nunta anului!

Hottest Fashion by... ANAF

Aşa am ajuns la profeţia lui Bodu: S-o facem legal!
Se poate, măi Manolaş? Să nu ne spui şi nouă, ăstora din provincie, când se mai deschide câte-un magazin de fiţe, pe la voi, pe la metropolă? De aia ai stat tu o juma de zi la coafor, în timp ce noi făceam coadă la tine la spam! Am aflat de la teveu că aveţi mall-fisc, şi era prea târziu, era deja coadă ca la deportare. Nu ne supărăm, să zicem că n-ai ştiut, dar , mai conversează-te şi tu cu vânzătorii de ziare şi cu spălătorii de parbrize, pe la sem(n)afoare, lasă naibii rujul ăla în geantă, că, la ce îndemânare ai, tu poţi să te fardezi şi pe banda 3!
Tu ce ţi-ai cumpărat de la ei? Eu aş fi vrut nişte cravate, că erau ieftine, la 3 lei. Şi pantofi de unică folosinţă, să am la nevoie, când oi traversa Styxul. Acolo cică sunt ieftini, şi îmi rămân ceva bani să-i dau bacşiş lui Charon.
Să credeţi voi, că fac mişto de ANAF! Foarte bine că au găsit soluţia asta, dar îmi fac griji pentru cei care sunt în grupa de risc zero, ca şi cumpărători. Faptul că se duc oamenii, din crucea nopţii, pe un ger de crapă pietrele, să se aşeze la o coadă de zeci de metri pe 5-6 rânduri, fără să ştie PENTRU CE, e înfricoşător. Nu mai este vorba de sărăcie, aici; nu are nici o legătură! Omul sărac este un administrator excelent al sărăciei lui. Niciodată n-ai să vezi un sărac veritabil, că umblă langa pe la cozi, fără să ştie de ce se află acolo. Niciodată n-ai să vezi un om sărac, cum îşi umple coşul de curele şi de şlapi, doar pentru că sunt ieftine! Eventual se duce la magazinele din reţeaua Second Hand, de unde iese bine îmbrăcat, cu ţoale de calitate, ieftine şi durabile.
Aşa că fenomenul de tip economat de Anaf, încinge, ca de obicei, minţile consumatorului şi-l duc teleghidat spre rafturile cu nimicuri ieftine, cu inutilităţi la promoţie. Este foarte trist, şi doar hazul de necaz ne mai poate alina sentimentul acesta.
Voi fi având eu, multe defecte, dar un anumit simţ al penibilului, în anumite situaţii, îl am. Sunt mândră! Atât am urât cozile la lapte şi la carne, şi la pâine, pe vremea cartelei şi a raţiei, că nu mai vreau să aud în viaţa mea, de cozi!! N-o să mă vedeţi la vreo coadă, nici dacă îmi dă cineva de pomană! Şi n-o să dau eu din coate, să-mi sară căciula din cap, şi să mă calc în picioare, niciodată! Mai ales la pomeni electorale sau la hramuri! Minimul de decenţă , suntem obligaţi să-l avem, chiar dacă e linişte în frigider sau în cămară, şi traiul e din ce în ce mai crunt!
Nu avem nici o notă în plus, dacă stăm să rânjim ca dobitocii, când vine una cu o cameră de luat vederi şi cu un microfon să ne întrebe: Ce faceţi, staţi la rând pentru o porţie de cîrnat cu fasole? Iar noi , răspundem înfierbântaţi: Păi sigur, că nu avem ce să punem pe masă!
Nu pun nimic pe masă, decât să mă prezint într-un asemenea hal de sub-demnitate!
Mulţi suntem, cei care am avut perioade greu încercate, eu, personal , am avut şi o lungă perioadă în care îmi făceam pîine în casă, cu făină primită de la rude, de la ţară, neajungându-mi banii ca s-o cumpăr. De lucruri personale, de haine, nici nu putea fi vorba! Dar sunt foarte mândră că am trecut prin labirintul ăsta, pentru că a fost o purificare pentru mine, din câteva puncte de vedere, şi nu m-aş fi dus să mă bat pentru o farfurie de sarmale, şi să mă scoată jandarmii sau Smurdul de acolo. Neputinţa şi nevoia, trebuie să te scoată învingător, nu cerşetor! Trebuie să fie cauze, nu efecte!Abia atunci esti indreptatit sa le smulgi limba din gura celor care scot o vorba impotriva ta! (Astea sunt exprimarile mele lecteriene, nu instig la cruzime, pe nimeni!)
Urăsc forma de organizare numită STAT, în condiţiile actuale, de fapt, mai mult urăsc faptul că nu se apelează la o voce fermă, care să ne spună:
"Băă! Care cum am trecut pe la guvernare, am furat de ne-am tras pe mâini, că ni s-a aplecat, iar voi v-aţi prefăcut că munciţi, şi împreună am dus ţara asta în rahat, dar trebuie să strângem din toate sfincterele şi să trecem! Iar tăierile din salarii şi din pensii, nu reprezintă o măsură, dar statul suntem noi, şi cu asta, basta! Ce, atîtea spitale, şcoli şi biblioteci? Că şi-aşa plecaţi în alte ţări, după absolvire, ăla mic cu vioara, pleacă la Berlin, alea micile, balerine, la Paris, plecaţi dracului fără şcoli ! Că noi, avem treburi serioase, facem 2 km de autostradă cu bani cât pentru o staţie spaţială!"
Asta ar trebui să spună, dacă ar avea ...plămâni... în scrot!
Dar, nu, vocea care ne tot prezintă măsurile nu e fermă, e doar un play back jenant, nici dracu nu are nişte programe reale de depăşit criza, noi ne tînguim neputincioşi... Chiar avem o formă de a ne prezenta protestele, şi mai jalnică decât măsurile guvernamentale! Cu sindicatele, ne-am lămurit de ce nu merge, nu e cazul să reluăm tema, că e clar pentru toată lumea, iar televiziunile nu sunt decât nişte supradoze de otravă.
Vă spuneam odată că îmi place foarte mult zgomotul trenului aflat în mişcare. Mi-a stricat poezia, trenul care circulă acum pe traseul nostru. Nu mai sună a tren! Nici nu mai arată a tren. Nicăieri nu mai arată a trenuri. Sunt nişte mocăniţe cu două vagoane...
Când eram copil, şi asta era acum muuuulţi ani, citeam în revista Magazin, că japonezii au trenuri pe perne magnetice, iar în România, acest lucru va fi posibil în anul 2000, abia. În ce an suntem? Suntem în anul în care nu mai sunt trenuri, nu mai sunt gări. Sunt doar nişte cozi imense, la bazare bizare, la ajutoare sociale, sunt cozi la umilinţă. Am tras obloanele conştiinţei şi am reamenajat spaţiul ca pentru un târg de antichităţi. Vin tot felul de negustori şi ne impresionează cu flori de hârtie.
Manolaş, când auzi că deschide şi Garda Financiară un magazin, dă o strigătură, că acolo e marfă mai de calitate! Sugestie pentru denumirea magazinului: GFF , care nu înseamnă Gian Franco Ferre, ci Garda Financiară Fashion.

Specii...

... şi verigi lipsă
Noi n-avem piţipoance!
Este ruşinos să recunoşti aşa ceva, riscul este acela de a fi aruncaţi la malaxorul de reciclare, dar statistica şi realitatea se suprapun perfect. Nu sunt piţipoance în oraş! Nici cocalari, poate de aceea ne-am făcut de toată coca, prin toate ziarele, cu anunţul AJOFM în care Nehoiul caută cocalari profesionişti (de fapt, se căutau cocători în industria panificaţiei şi patiseriei)
Acum vreo câţiva ani, când încă nu se brenduise la OSIM categoria asta, aveam vreo două "piţi" prin orăşelul nostru, dar habar n-aveau că sunt vajnice promotoare ale acestei caste, şi s-au pierdut în anonimat, s-au irosit, ori s-au măritat.
Jinduim acum după ele, ca după bizoni, bouri ,zimbri, sau cum or fi taxând zoologii, speciile astea.
Ceea ce vedem noi de-a lungul lui DN-10 , sau de-a latul trotuarelor, nu sunt piţipoance en titre, ci doar nişte încercări lamentabile de a intra în parametrii proiectaţi pentru o piţipoancă; nişte fake-uri jenante.
N-au fetele UGG-suri, Vuitton, DKNY, şi D&G, nu se coafează laBest of Styling, dar improvizează!
Asta e arta! Asta e şi catastrofa! În cutia de carton de sub pat, arsenalul e complet: meşe de Barbie, gene cât dinţii de la pieptene, gablonzuri de plastic şi inox, un kil de unghii false, cu desene şi idiograme, farduri ieftine.... Toate astea, se aplică în set complet şi ele arată într-o juma' de oră ca şi când ar fi fost curioase să deschidă o sticlă de cocktail cu carbid. Mă uit cu milă spre săracele fete, care încearcă să exhibe agresiv şi să devină piţipoance, dar rezultatul e catastrofal: nişte Sandy Bell sau Sailor Moon!
Văd nişte eleve cu ciucuri şi jambiere peste cizmele scâlciate, cu poşete plictisite, atârnate "diva style"... chiar sunt tristă că nu respiră mai relaxat, atunci când se îmbracă. E greu să fii tânără şi să nu-ţi poţi permite nişte hăinuţe frumoase, dar, fetelor!!!! Puteţi fi frumoase fără să arătaţi ca a doua zi dimineaţa după Carnavalul din Veneţia. Nu vă mai îmbrăcaţi pe întuneric! Iar paietele au o destinaţie strictă: SCENA! Sau bara, după caz. Fiţi fericite că nu puteţi fi piţipoance!
Ideea e că nici nu prea au ce căuta piţipoancele pe la noi... nu au vad! Mă tem că ăsta e un motiv destul de întemeiat ca să ni se retragă statutul de oraş! Cum să n-ai piţipoance get-beget? Păi, uite-aşa, nu se justifică! Nu e mall, nu e cafenea Lavazza... Bambuu e, dar e genul "common people", sau chiar "after school". Săracii băieţi, au şi ei de-o bilă sau de-o bere, nu de-o piţipoancă.
Băieţi aşa, mai înjghebaţi, avem, dar sunt foarte inteligenţi! Au toată stima mea! Nu vor genul piţi, ci de-alea obişnuite, sau chiar ieftine, fără fiţe , fără mofturi cu excursii în Ibiza, bijuterii şi blănuri! Să dea ăştia un SUV pentru o petardă? Doamne fereşte, cu 100 de roni e asigurată săptămâna!
Frumoase , sunt! Avem vreo câteva exemplare de fete zdravene, de s-ar tăia cu ciobul pe faţă toate rapandulele şi năsoasele de la Tv, dacă le-ar vedea! De-astea crescute cu ştevie şi foi cu lapte, dar bucăţi! Au o leacă de nas pe sus, dar e bine măcar că nu le văd pe din-dosul Casei de cultură.
La noi, oricum pătrunde orice curent, cultural, vestimentar sau de care-o fi el, mult mai târziu decât la alţii, iar de la televizor nu se pot copia detaliile, aşa că s-ar putea să ne invadeze piţipoancele, când se vor fi stins definitiv ca specie, în alte părţi. E posibil orice, dacă au putut fi şi avangardiste fără să ştie, pot fi şi "down of the dinosaurs".
Am scris puţin azi, am făcut toată noaptea planton la torente, să agăţ o varinată mai bună de Harry Potter 7.
Pentru Harry Potter stau şi-n gârlă, dacă e nevoie. Am găsit o variantă de X CAM, că de unde DVDrip la ora asta, şi l-am văzut în culori sepia. Hai, că fără subtitrare nu ar fi bai, că mă descurc, dar cu emblema de la Warner Bros stând permanent pe ecran, asta e blasfemie! Hmmm, tot primele 3 filme HP mi-au plăcut, cu un băieţel ochelarist nostim, dar merge şi Deathly Hallows, chiar dacă pe jumătate! Dacă e Harry Potter, poate să fie şi cu Ţociu, regizat de Sergiu Nicolaescu!
Ce muzici avem duminica asta?

Blame it on the... Google!

sau
Cine-a pus Gugălu-n drum?

Google, the final frontier! Google, the shortcut to knowledge!
Ni l-am făcut cel mai bun prieten, ni l-am băgat în casă şi ni l-am băgat în viaţă, şi, de ce-l parodiem mai tare, de-aia-l utilizăm mai mult! Avem o relaţie comercială, el câştigând cu adevărat, noi având doar impresia că înregistrăm un câştig real. În realitate, relaţia e saprofită.
Ce aşteptări avem de la un motor de căutare? De tot soiul! El ne caută de mâncare, de lucru, ne caută parteneri, prieteni, duşmani, ne rotunjeşte virtual cunoştinţele de cultură generală sau specială, ne dezvăluie enigme, adevăruri, minciuni, ne intermediază relaţia cu Dumnezeu, ne scoate din belea sau ne bagă şi mai tare, e oracolul nostru de buzunar.
Toată lumea îl întreabă câte ceva, şi garanţia validităţii răspunsului este anulată de miile de variante pe care ţi le serveşte.
Cum îl întrebăm pe Google?
Cum vrem!
De exemplu, pragmaticii se limiteaza la "tag", o noţiune care are ori nu are importanţă, dar, cu cât solicitarea cuprinde mai puţine elemente, cu atât răspunsurile sunt mai multe.
Tipicarii sparg piaţa! Am avut surpriza să citesc următoarele elemente de cautare (celebrul radio Erevan poate să se autobruieze de invidie) :
- "doresc să ştiu dacă se găseşte mersul trenurilor pe internet" - trenurile merg pe sine, nu pe internet
- "unde se găseşte definiţia cuvântului a claca" (?!?) - în infinitivul verbului,care nu e un cuvânt, ci o expresie şi care te duce la dex
- "dacă există bordeluri în ialomita"- este mai spectaculoasă experienţa RedLightDistrict
- "ce trebuie să am la mine la examenul de şofer?" - maşina, obligatoriu
- "dacă se găsesc fete cu ochi albaştri(i) nemăritate" - probabil la spectacolul de pe Muntele Găina
- "cum se scrie dintro data despartit sau intreg" - se scrie din două dăţi
- "filmulete porno cu babe" - astia sunt midnight sexerii cu probleme la mezanin si chiar si la mansardă, dar îi găseşti peste tot, şi , remarc diminutivul "filmulete". Dom'le, gingăşia e gingăşie!
- "vreau să ştiu tot ce se poate şti despre zodia mea!" - ar fi o surpriză de proporţii, ca Gugălul să răspundă direct: eşti Capricorn născut într-o zi de joi, aşa, cam pe la vremea ceaiului...
- " cine are să-mi vândă şi mie sau să-mi închirieze o garsonieră în cartierul trivale?" - exact cine a scris : cine doreşte să cumpere sau să închirieze o garsonieră în cartierul Trivale, şi atunci căutarea devine mai rapidă.
O căutare excepţională a fost asta:
- "bună seara am şi eu o întrebare dacă este maxitaxi de la făgăraş la sibiu şi la ce ore?mulţumesc!"
Pe lângă faptul că ai avut deja două întrebări, e o chestie de rar bun-simţ, să dai bună seara Gugălului! Cine mai are atâta politeţe în ziua de azi, încât să-i şi mulţumească?
Poate că părinţii tehnici ai motorului vor găsi o modalitate să răspundă: cu plăcere, mai poftiţi!

Ce mai e nou în industria spălării creierelor ?

Şuşoteşte lumea pe la coadă pe la bănci, sau pe la ghişeele unde se plătesc facturile pentru utilităţi, că e criză .Şi că ne afectează şi pe noi ; deci, suntem crizaţi . Aş, ce noutate! Da' când n-am fost? Ciudat e că nimeni nu întreabă ce-i aia, dacă doare,dacă trece,dacă e reală sau mimată...Ne-o asumăm,resemnaţi. Şi pentru că nu era de-ajuns să şuiere ziarele sau să se prăbuşească bursele ca la domino ,s-a întocmit de-un summit brusc , in SUA, cu mai-greii economiei mondiale. G20 . S-a mai lărgit între timp aria punctului G ; nu mai e G6,nici G8, e G 20 . Au lipsit motivat : reprezentantul Bangtustanului,cel al Kurdistanului , si cel al Somaliei. S-a dus rusul să le mai arate odată la ăia cine e ţarul, desi...e greu sa vii în urma lui Putin la mandat . S-a dus şi băiatul din Emirate , care ai senzaţia că se-mbracă pe-ntuneric, cu lenjeria de pe pat şi cu faţa de masă. Şi au dicutat ei cum se iese din criză.Până una-alta , pe la noi se-nchid fabrici , explodează minele de cărbune, şi mai ales, vin.....vin.... Ei, sărbătorile! Vin alegerile! Ce miracol , ce dar Dumnezeiesc,alegerile astea! Mamă, ce le-am aşteptat ! Am bifat zilele in calendar , ca militarii AMR-urile. Mă gândeam că nu mai vin odată!
La dracu' ! Nu sună bine nici ca glumă!
Iată o industrie care nu e în criză , ci chiar în expansiune : industria spălării creierelor. Ne+am trezit cu o tehnologie electorală stupidă , numită UNINOMINAL , care ne-a facut iniţoal să credem că nu vom mai vota o listă, ci un om. Ce-i ăla, breee? OM? hai, nu-mi daţi vestea asta cruntă! Vin p-aici p'ăn târg, nişte unii ciumegi , nici nu-i ştie nici dracu , iar p-ăi de-i ştim , nu vrem să-i mai vedem , şi cică ăsta-i uninominalu' . Şi ne vor rezolva ei problemele, şi au început să împartă la stimatul cetăţean sacoşe goaleee-goale . Preferenţial, unele conţin o brichetă şi un calendar cu moaca unicandidatului pe ea.Personal, fac un "şuşu" pe ele. Nesimţiţii ! Alaltăieri s-a dat ştirea că Omar Hayssam a fost achitat în dosarul Foresta Nehoiu, deoarece BANCRUTA FRAUDULOASĂ A FOST SCOASĂ DE PE LISTA INFRACŢIUNILOR DIN CODUL PENAL . Mi-e rău !!! Acum 7 ani am ieşit lipsă la inventarul bibliotecii, câteva zeci de cărţi, şi am primit sancţiune administrativă, sancţiune materială şi disciplinară. Mi-e scârbă de tot ce e legat de statul ăsta! Nemernicii care acum 8 ani dădeau asigurări cetăţenilor că nehoienii l-au prins pe Dumnezeu de un picior, cu Omar Hayssam la conducerea Foresta, acum se urcă pe aceleaşi scene şi declară că e timpul să nu mai permitem hoţilor să intre în Nehoiu. God! I need a gun!Iată un minimum de motive pentru care pe 30 noiembrie nu merg la vot. Cu o nouă producţie a filmului Madagascar, cu ultimele episoade din seria a 4 a Prison Break, cu un kil de struguri şi 3 uiscane , trece ziua. No more vote! Ăştia ne iau la caterincă? A caterincă arată.(vezi imaginile alăturate,cu precizarea că retuşurile nu-mi aparţin ; sunt disponibile pe net) http://retusuri.blogspot.com/.