uşa de la intrare

sâmbătă, 30 martie 2013

Giruete

       Sunt fata cu sondajele incomode. Câţi dintre voi aţi ştiut că au avut loc alegeri la PSD Nehoiu? 
       ...
       Mă bucur că sunteţi atât de puţini, pentru că nici nu e atât de interesant. O spun cu respect faţă de  organizaţie, dar, serios, nici nu trebuie să fim atât de hidrataţi cu ştiri de gen, pentru că, după alegerile locale de anul trecut, ne orientăm interesul şi atenţia către administraţie, nu către politic. Ştim, în spatele administrativului stă, bine înfipt în piloni, politicul, dar, nu e în front-line, e în back stage, aşa se procedează. Intervenţiile politicului se fac discret, fără să agresezi şi celălalt segment care nu te-a votat. Toţi cetăţenii trebuie să se simta parte din suma de măsuri administrative,să se regăsească în acestea. Nu mă bag în bucătăria lor internă, nu le ridic capacele de pe oale, am înregistrat rezultatul alegerilor, n-am fost indiferentă, căci, sunt mult mai stângistă decât mulţi. Nu pot să nu remarc însă, agresivitatea cu care  pretind unii posturi, oportunităţi, poziţii, fără să tragă de căruţă, ci doar să stea cu curu' pe oişte. 
        În fine, deci, am participat la Adunarea generală a PSD, mi-a plăcut, una peste alta, foarte bine organizată de biroul PSD şi destul de bine orchestrată de Boşcodeală. Se vede experienţa la el. Ţine publicul în mână şi-i dă drumul când vrea el. M-au iritat foarte puţine lucruri, unul dintre ele fiind insistenţa nesăbuită cu care i se atribuie unei persoane din Nehoiu calitatea de doctor, deşi, aproximativ toată planeta e la curent cu faptul că e nevoie de mulţi ani de muncă şi de carte, ca să ajungi doctor, fie că e vorba de titlu ştiinţific academic, fie că e vorba de medic. Nimeni, niciodată nu poate fi doctor cu 4 ani de studii. Un pic de modestie, n-ar strica. Oamenii nu-s dobitoci, iar doctorii se simt jigniti că se insinuează astfel de persoane, cu eticheta de doctor, printre ei. Doctorii sunt doctori şi-n pielea goală. Mimetismul nu se pune.
        Să zicem că m-a scos din sărite şi că doi arhangheli cu aripi galbene , care mă luau la mari miştouri în campanie, ei si o nasoală penelistă de spală nişte crăticioare prin policlinică, probabil  şi aia cică-i doctoriţă, aşa, deci, m-a enervat că i-am văzut dintr-o dată, mari pesedişti. Aveau ei un spârc de blog unde scriau ei de Nicu Ţepuricu şi de Mândrilă. Nişte trişti. Ăştia-s din categoria de oameni giruetă.
           Să ne despărţim de şedinţa PSD, n-a fost grevată de surprize.
           Revenim cu o nouă întrebare-sondaj: Câţi aţi ştiut că ieri a fost Adunarea generală a PNL? Eeeeeeei, vedeţi? Asta a fost mai interesantă, pentru că, de ce? Pentru că era miza mare, era a doua cădere a Constantinopolului sau Chuck Norris se întoarce, da? Era Piticul din nou în arenă cu Lungu. Ştiu, ştiu, Ionuţ Milea a candidat, el a şi câştigat funcţia de preşedinte al PNL , a muncit de-a rămas de trei'j de kile după toată povestea asta. Şi-a meritat funcţia. Dar.... să nu ne dăm pe după mesteceni.... toată lumea a mirosit că Piticul a venit la masa alegerilor im redivivus. Şi, asta nu se exprima în Ionuţi, ca unitate de măsură, ci în Lungi!
           Pentru mine, lucrurile au fost simple. Piticul nu candida la funcţia de preşedinte şi nu intra în bătălia asta , dacă nu avea backround. El nu venea ca berbecul, cu capul înainte, spre zid. Nimeni nu m-ar convinge că s-a bazat doar pe discurs, aici e artizan, căutând să-l inhibe pe Milea şi să-i arate în fiecare secundă că e doar un copil, e crud. A fost ceva, a fost o montura care n-a tinut. Dacă s-a bazat doar pe eternele lui dive (sau trive), pe care le-a tot upgradat şi le-a creat senzaţia că ele-s nişte acvile cu pinteni de aur.... 
           Nu, drăguţelor, tot nişte giruete ruginite sunteţi şi voi... 
           Au fost şi alea, vreo 40 la număr. Muream dacă nu vedeam lista de susţinători a piticului. Piese grele, veşnicele lui cadre mai mult sau destul de puţin didactice şi nişte cariatide cu artroze. Pe unele le-am nominalizat înainte de a vedea convocatorul, am şi ghicit primele trei poziţii. Pe mulţi i-a surprins susţinerea familiei. Pe mine, nu! Eu ştiu că ce naşte din pisică, tot Carpaţi fumează, iar îndepărtarea lui din viaţa familiei, aprinde butoane de panică pe la toate colţurile casei.
          A lipsit preşedinta de la organizaţia de femei, sau, sunt eu neam-prost? Uite, şi aici a greşit oleac', piticul. Ce să te mai dai floare albă de bumbac, dacă tot v-aţi asumat telenoveaua? Mă rog, asumat înseamnă ceva, altceva...
          Vorba cantecului: "ce-am iubit acum un an / nu mai face niciun ban"
          Deci, ne-am liniştit definitiv cu piticul? Politic, administrativ....
          Ne-am liniştit şi era momentul, că nu se relaxase deloc situaţia de după locale.
          A putut vedea cum, cei mai credincioşi locotenenţi s-au scuturat de el mai înainte de-a cânta cocoşul de trei ori. Alte giruete... tot de tablă, tot ruginite. 
          Este bine că a avut şi el voturi, ar fi îngrozitor să fie toată lumea de partea cuiva anume. Trebuie să existe opoziţie în toate, dar, trebuie să-ţi administrezi foarte bine potenţialul în relaţie cu rezultatele, ca să te rişti să faci opoziţie.
S-au stins luminile, s-au oprit microfoanele, ceea ce a rămas este , de fapt, ceea ce contează: PNL s-a restartat cu un om tânăr la conducere. Este foarte important.
          Suntem toţi nişte giruete; mai mari, mai mici, nişte bucăţi  din tablă înnegrită. Purtăm în construcţie cele patru repere cardinale ale spaţiului, dar... ne miscam doar cand bate vantul
          A! Mă întrebaţi ce-i aia giruetă? Girueta e cocoşul ăla de tablă de pe acoperişul casei

vineri, 29 martie 2013

Pentru deţinătorii de animale de casă/curte, o clinică veterinară excelentă

                    V-o amintiţi pe Cemesica Antropologista, da? Pisicuţa atomică, pe care voiam s-o dau spre adopţie. N-am mai dat-o. Nimeni nu vrea femelă, iar, cine vrea, ar prefera să fie deja sterilizată. Între timp, cum era de aşteptat, n-am mai vrut s-o dau eu. A trecut cu bine peste iarnă, a avut cutia ei în verandă, unde a dormit noaptea, a crescut, s-a făcut domnişoară, motanii se ţineau aţă după ea, ea mai voia să copilărească...
                    Am hotărât s-o sterilizez. Am sunat la diferite cabinete din Buzău, am comparat preţuri, tarife, situaţii. Am ales clinica asta:  (click) Cabinet Veterinar Dr. Doana Valentin
                   Are o clinică elegantă, foarte curată, am dus pisica la ora 9 şi am luat-o la ora 10. N-am plătit spitalizări, perfuzii, mofturi, fiţe, branduri.
                            Ceme' , la două ore după operaţie


                          Ceme, refăcută complet, după 3 zile

                             Vă recomand clinica asta, tuturor iubitorilor de animale. E important ca medicul veterinar să iubească animalele, nu e şi obligatoriu. În funcţie de ataşamentul faţă de animale are performanţe profesionale. Cunosc veterinari cărora li se dărâmă gardul de starea animalului. Ei îşi fac doar meseria, fără implicaţii. O, da, ştiu, o să spuneţi că am luat-o razna, din lipsă de copii. Am şi un vecin care m-a întrebat de ce nu cresc găini sau porc, ca să am nişte beneficii. Nu simt nevoia să mă explic. Fac ce vreau eu, cu banii mei. Dacă vreau să-i dau pe potcoave ruginite, aia am să fac. Iar copiii nu se planifică. Ei reprezintă oferta lui Dumnezeu, nu vin la cerere. Lucrurile se întâmplă în viaţa noastră, doar pentru că trebuie să se întâmple; sau, nu se întâmplă, pentru că nu trebuie să se întâmple. La fel de bine, un Univers întreg poate conspira împotrivă, când este să se întâmple, se întâmplă.
            Şi îmi amintesc mereu vorbele călugărului orb: să nu dai de mancare doar animalului pe care urmează să ţi-l aşezi în farfurie, ca să-l mănânci tu, ci să dai şi altui animal!
                  



joi, 28 martie 2013

Deschideti-va punga, cand pramatiile va roaga !

Pentru toti cei care dati share pozelor induiosatoare si puneti botul la toate anunturile umanitare de pe facebook, fără să verificaţi povestea din spatele anunţului, luaţi un exemplu de paraşută deşteaptă, care s-a plictisit să facă banul din orale primprejurul tirurilor şi s-a gândit că e mai lesne cu proştii amorţiţi de milă. Vedeţi că e Postul Paştelui! Puteţi fi milstivi cu oameni care se află în comunitatea voastră, cu bolnavi pe care-i ştiţi sau pentru care garanteaza nume şi instituţii serioase. 
articol complet: Salut, Valentina!
         

miercuri, 20 martie 2013

Ziua internationala a teatrului pentru copii

20 Martie
Children at the Puppet Theater in the Tuileries
Photo by Alfred Eisenstaedt, Paris, 1963














vineri, 15 martie 2013

Treabă n-am, da' cale-mi fac...

Am o grădină de vis, o minune de paragină...
Coloana mea beteagă nu m-a mai lăsat să fac mare lucru, aşa că e un fel de preerie, la mine în curte. De două ori pe an, îmi propun să o dreg, măcar să vadă vecinele că am intenţie. E mare lucru să te placă vecinii, eu mi-am construit un adevărat scop în viaţă, să mă fac dragă vecinelor. Pe jumate din ele nu le salut, dacă tot sunt ele preocupate de ce m-am întors acasă, de ce am ruj coral, de ce umblu cu nasul pe sus, de ce am pisică, de ce am bani s-o sterilizez, de mă vopsesc arămiu...
Deci, după ce că mi-am făcut vânt, precum calul de băşină, să lucrez ceva prin grădină, cozile uneltelor sunt nou-nouţe, uite că a venit iarna şi uite că am şi un teanc de dosare de studiat. Pe modelul: ai grijă ce-ţi doreşti... voi studia dosare cu extrase de cont, cu alea-alea, v'o juma' de metru cub.
Ştiu că sunt de-a dreptul inumană, dar, aşa vreau eu, să fie totul în ordine, să nu fie loc de comentarii, tocmai de aceea nu ma suportă nimeni, în Universul ăsta. De-aia m-ar opări cu ulei încins, toţi! Fiindcă vreau eu să mă achit de tot, să ştiu că totul e aţă .
Cred că, dintr-asta, mă fac vreun pui de revizor, sau ceva.
S-a dus dracului masca mea de caviar şi mălai, de duminică, s-a dus inaugurarea sezonului de alergat pe stadion, eu voi citi dosare. Voi, distraţi-vă!
Într-o zi, sper să -mi mulţumească cineva, că sunt atât de afurisită. Nu ştiu cine, poate vreun intraterestru sau vreun alien, că doar ăia ce-o fi interesaţi să se înţeleagă cu mine şi cu stilul meu.
Nu-mi port pică pentru asta. Ştiu eu ce ştiu, când vreau să iasă lucrurile într-un anume fel.
Aoleu, uitam! Azi e ziua ungurilor de pretutindeni. Si eu as rupe steagurile alea pe fundul lor, dacă i-aş prinde că le atârnă de primărie sau de şcoală, dar.... dacă-s din talpa lor făcută, ce să fac? Le urez şi eu, Kellemes Március 15-ét kivánok, magyar barátok!