Mândria de a fi corigent la literatură

La cea de-a 101-a postare, vă întreb pe voi, cititorii, dacă aţi simţit vreodată nevoia să-mi faceţi blogul ţăndări?
Nu trebuie să răspundă piticul şi sugăricile din oraş, că ăştia m-ar prăji la pârlitoarea cu lemne; mă adresez celorlalţi, cu care am mai şi schimbat câte-o şmecherie, câte-o filosofie, câte-o înjurătură.
Ei, pentru că tot e vremea curăţeniei sufleteşti, să vă fac nişte mărturisiri, care o să-mi acopere blogul cu bolovani:
1. EU NU L-AM CITIT PE CĂRTĂRESCU!
Ştiu că am apucat să vă dezvălui profesia mea, dar , na! Astea sunt problemele care apar la competenţa fiecăruia pe postul lui! Nu am citit nici 15 pagini din Cărtărescu, jur! Am încercat cu Levantul - proastă alegere - şi dacă n-am putut, am dat să încerc Blindness. De fapt, titlul e altul, e Orbitor, dar, ca să scap de amintirea cărţii, mă duc repede cu imaginea la film.
Problema e că nu mă consider şmecheră şi originală, acum e o fiţă să pretinzi că nu digeri ceea ce toată lumea serveşte, dar e chiar pe bune: nu l-am citit şi nu am de gând să-l citesc. Eu am o problemă, de fapt am mai multe, şi chiar acute, dar în legătură cu ceea ce discutam, am una cruntă, rău de tot! Eu nu pot să suport oamenii care se exprimă numai şi numai cu expresii şi cuvinte din dicţionarul de neologisme eclectice care fac ca discursul să fie imposibil de înţeles de către auditoriu. Nu zic incomprehensibil, că vedeţi astfel, ce grea e limba română! Deci, dacă eu îl aud pe un stimat concetăţean cum se screme el perle şi, din orice enunţ, face un discurs memorabil, mă întorc cu spatele şi părăsesc spaţiul respectiv, dacă pot trântesc şi uşa, ca să îşi revină, eventual. Exprimarea în limba română, indiferent ce subiect are, e musai să conţină mulţi termeni din vocabularul de bază, şi câţiva din vocabularul de pe etajera de sus. Căci, dacă îmi vorbeşti despre planul eclectic indecidabil sub escorta expectaţiei demiurgice, cum spunea unul despre poezia lui Eminescu, scot pantoful din picior şi te pocnesc cu el în frunte. Văd că e la modă termenul expectaţie. Mie îmi sună a scuipat, deşi ştiu ce desemnează. Aşa cum era la modă sustenabil. Îmi venea să ţip, pe mandatul Tăriceanu; el inaugurase moda. Şi mai fac spume la auzul expresiei: cu ghilimelele de rigoare!!!! Care rigoare???Căci, dacă apar ghilimelele, dispare rigoarea ... Dacă eşti tare, poţi mima ghilimelele.
Recunosc, e mult mai coolă expresia folosită de Cărtărescu, pentru organul genital al femeii, decât cea folosită de noi, dar sună mai bine a noastră!
Cum spuneam, nu voiam să arăt ce fiţă mestec eu când vorbesc de cultura mea literară, dar iată că există şi otrăvuri de proastă calitate: nu citesc Cărtărescu! Acum câteva zile, mă întreba o fostă colegă de generală, dacă am citit ceva de el. Cred că se aştepta să zic DA, că ea mă ştie fată destul de citită, şi nu cred că intenţiona să mă lege cu mâinile la spate, dar am simţit că sunt foarte bună, când i-am răspuns: NU
Mie trebuie să-mi şi placă moaca ăluia pe care-l citesc, nu neapărat să fie frumos ca Byron, că dacă stăm să ne uităm la Panait Istrati , la Miller sau chiar şi la Shakespeare, ne stropim cu apă sfinţită, dar trebuie să rezonez într-un fel cu personajul. Ori, tipul, mi se pare lipsit de umor şi anaerob ,iar asta e de rău. Nu trebuie să te hlizeşti ca broscuţa Oaky, dar nici să te prezinţi morbid. Hai că ştiu ce spuneţi, nici Dostoievski nu prea zâmbea, dar a tot scris! Da, însă Dostoievski e exemplul ăla crud şi adevărat, al tulpinii de geniu împletit cu diagnosticul.
O să spuneţi că dacă nu l-am citit, nu am dreptul să îmi spun părerea. O să vă răspund că, indiferent de domeniul în care evoluează un om, îmi este suficient să îl aud vorbind, ca să îmi dau seama pe ce muzică dansează.
2. Bineeeee, acum o să vă spun că NICI COELHO N-AM CITIT ! Să-mi fie ruşine , Dinu Patriciu! O să-i scrieţi piticului să mă dea afară! Mulţumesc de sprijin, dar, oricum, cea care aşteaptă de vreo 3 ani să se întâmple minunea, are un vocabular compus doar din 4 cuvinte, şi anume: "mă doare în bască"; deşi, realitatea nu face ca expresia să fie leit-motivul vieţii ei.
Coelho a devenit en vogue, după ce eu citisem Umberto Eco, şi, după un semiotician, nu vrei Coelho, vrei Petre Ispirescu şi Fraţii Grimm. Aşa că am ratat momentul Coelho, ceea ce face ca eu să intru în rândul corigenţilor.
Acum am intrat în hibernare şi am ceva timp să citesc. Mi-am procurat Evadarea tăcută a Lenei Constante , nişte poveşti şi povestiri, tot de-ale ei, şi nişte Ury Benador, pe care să le dau gata până la sărbători. Dacă mă întreabă cineva care a fost ultima carte citită, o să spun că cea de instrucţiuni pentru cuptorul cu halogen, şi o să scap de recenzie.
Mi-ar plăcea să apară scriitori noi, nervoşi, prolifici, dar nu se simte nimic, barometrul nu urcă! Poate şi pentru că mulţi se risipesc sau se irosesc făcând antecameră pe la nişte editori care nu au rupt hardul lumii literare. Şi-şi dau draftul la citit, unora cu titluri autopropuse, şi cu nişte funcţii în nişte structuri care nu sunt recunoscute. Am o prietenă care scrie proză scurtă şi povestiri pentru copii, cu aromă de fabulă, cu tâlc. M-a întrebat acum câţiva ani, cui cred eu că ar trebui să se adreseze. Acuma, na, în 20 de ani am avut la lansări de carte în biblioteca mea sau a altora, că m-am pus un pic la curent cu lumea asta. I-am recomandat pe cineva, dar am avertizat-o că trebuie să aibă răbdare. N-a avut, şi-a pus povestirile pe net, jumate i le-a furat, au apărut într-un volum deja editat, a luat legătura cu unii care se tot dădeau adevăraţii urmaşi ai tatălui omid şi ai mamei omida, m-am interesat pentru ea, şi i-am spus că e un fel de biserică alternativă, nu are legătură cu Uniunea Scriitorilor, în fine, nu m-a ascultat deloc, iar după 3 ani s-a plictisit şi a renunţat! Când e vorba de lansări de carte, trebuie să ţi le facă cine trebuie, ca să fii sigur că ţi le citeşte cineva! Una e să ţi-o lanseze Puric, sau Manolescu, şi alta e să ţi-o lanseze un twitterist! Odată, era de mare bun simţ, să bagi o lansare cu E. Simion, sau cu oricare dintr-ăia care... lucrează la Academia Română, dar nu mai merge, s-au reprofilat şi ei, mai cu bărbieritul pădurilor, mai cu hiperbolizarea istoriei... Nu poţi să te duci să le zici: -Bună ziua, sunt Casiopeea Şorici şi am şi eu o mapă de proză scurtă, dar să ştiţi că sunt de la Nehoiu.
- Nu merge! Rămâi nepublicată! Nu ne-a dat piticul vostru, pădure! Poate dacă eşti de la Gura Teghii, că acolo am încurajat deja Revista "Universul paralel al Pădurii"!
Glumesc in felul meu, desigur, Academia e pentru nemuritori, nu pentru debutanti.
Dacă te numeşti cumva, Bote sau Bianca, nu mai contează cine te lansează, eşti citit deja! Dar aia nu e literatură, e Sandra Brown remix!
Doamne, şi asta a lui Bote, chiar l-a citit pe Cărtărescu, iar din Coelho, băga şi citate! Ce naiba fac?
E SÂMBĂTĂ, ŞI NOI VORBIM DE CĂRŢI ????? Doamne fereşte ! Zic de nişte muzică, mai bine, da? Din aia, de când era lupul, căţel.

Heine şi Goethe scriem, haine şi ghete citim !

Răsfoim, răsfoim, dăm de erudiţi, de semidocţi, de plutaşi, de dive cu mansardele nemobilate... Facem ochii mari de admiraţie pentru unii, ridicăm din sprânceana dreaptă privind spre alţii, scoatem sticluţa cu săruri să ne revenim din leşin când eliberează vreunul câte-o perlă, sau dăm peste cap un double Chivas , ca să ne putem regla gama în care ne susţinem discursul, pentru a fi înţeleşi de către toţi. Dar , socializăm! N-a crâcnit nici Noe, când a trebuit să purceadă la operaţiunea de salvare de tip ISU, şi să pună la un loc şarpele cu găina, nu comentăm nici noi!
Doamne fereşte, eu m-oi fi auzind ce zic? Ia să-ncerc să zic asta, uitându-mă în oglindă! Nu , reiau.
Deci, proştii să stea în colţul lor, iar eu, dacă trebuie să mai suport aşa ceva, am nevoie de "nain uan uan".
Nu mă pricep la afaceri, şi mai ales la anturajul la care te obligă managementul sau dinamica lor, dar îmi bag picioarele ! Nu rezist cu zâmbetul de oaie veşnic mestecîndă la cânepă indiană, pe care trebuie să-l afişez când mă abordează câte-o trudă, sau câte-un limax, doar pentru că ea e nevasta sau ţiitoarea unui potenţial partener, iar el e chiar potenţialul.
Am reuşit să evit multă vreme, cu eschive inteligente, invitaţia unui prieten pe care îl preţuiesc foarte mult, un tip cu toate alea la locul lor- material, spiritual, intelectual, şi nişte etc-uri pe care le las la nivel de etc-uri (nu vă gândiţi la prostii!!!). La un moment dat, n-am mai putut refuza şi a trebuit să onorez invitaţia , la un eveniment.
Ştiam cu cine urma să mă anturez p-acolo, dar mi-am zis că am suportat multe în viaţă, aşa că , şi cu-n rac, tot sărac!
Nu discut despre gazde şi despre ospitalitatea lor nativă, aici se lasă cu punctaj maxim! Mă amestec printre lumile de acolo, evit să rămân la un loc cu bărbaţii, pentru că ei vorbesc ca şi brokerii , afaceri, în limba afacereză, nu e genul meu, şi încerc o strategie! Mă lipesc de bibliotecă; de o parte a ei, că trebuie să precizez: are ăsta o bibliotecă.... de zici că nu-i adevărat! Fiecare volum de literatură beletristică, în limba lui originală, şi toate cărţile copertate la comandă, în acelaşi material, de aceeaşi culoare, pentru fiecare clasă. Rămâi fără aer! Iei un Airwaves, apoi mesteci şi respiri uşor! Bun! Deci mă dau lângă bibliotecă, trag afară două cărţi, şi le pun lângă mine, să fiu sigură că nu se aşază nici dracu p-acolo! Ştiu că nu-i frumos să fac pe minunata la un cocktail, dar nu pot să mai suport să ascult cum a născut fiecare muiere, cum a cusut-o, cum a dat-o cu iod la fund, pentru că astea doar aşa ceva discută! În special fugeam de o toantă care chipurile, mă plăcea, mă considera amuzantă, săraca, dar nu ai ce să vorbeşti cu ea! Ete p-aia o aduce dracu lângă mine! Se uită la cărţi: aveam Galsworthy şi Carpentier. Mi-era dor de Forsyte Saga, a fost primul meu roman-fluviu citit, voiam să văd cum era scris în engleza aia de început de secol XX, iar Carpentier e o altă dragoste de-a mea, din seria: iubesc Cuba pentru romul Havana, pentru ţigările de foi, pentru Che Guevara şi pentru Carpentier. Şi toate merg amestecate, ca la cocktailul Cuba Libre.
Dar se propteşte fufa lângă mineee, şi se uită aşa, într-o poziţie ca cea a lui Grigore Alexandrescu, pe una din cărţi; p-a cubanezului! Nu l-a recunocut din prima, dar nici nu mă aşteptam! Croitoraşa cea vitează, o atacă pe cea de-a doua ! Se uită ea... se încruntă, şi eliberează perla: Aaa, Glasvorti! O am şi eu! Dar nu în limba asta, o am pe româneşte. Şi plusează: Dar cine o fi citind-o în limba asta?
-Păi... X. El citeşte în 4 limbi.
- Daaa? Şi asta în ce limbă e?
- În engleză, el are multe ediţii princeps. Autorul e englez.
- Da? Şi asta cum se traduce?
Îi explic cum e cu saga şi dau să apuc paharul, ca să-mi mai treacă. Dar fata insistă:
- Şi autorul cum se traduce?
Beau tot din pahar, şi zic:
- Care autor?
- Glasvorti, ăsta!
Deja simţeam un confort plăcut, de parcă aş fi stat cu curul pe un cactus...
- Nu se traduce, el nu are norocul lui Mark Twain, să-i fie tradus numele.
- A-ha! După care mă întreabă senină dacă am fost în Grecia, la mare!
- Nu, n-am fost în Grecia.
S-a luminat la faţă, obţinuse autoritatea netă asupra mea, eu eram deci o mare, mare proastă, ea era de high level! Dacă-i spuneam că eu am preferat Pustele, Balticele şi fostele Iugoslavii, mă scuipa!
Mi-a plăcut cum sună Glasvorti, aşa cum mi-a plăcut şi de o altă doamnă care merge cu nările pe sus, dar citeşte Toşiba pe pachetul de cafea Tschibo, şi pronunţă zbaghete, sau foloseşte expresia "sper convins" în loc de "ferm convins". Ei bine, eu, şi alţii ca mine, suntem nişte luzări din punctul de vedere al ăstora. Ar trebui să ne jenăm, să cerem scuze că existăm? Nu, tocmai de aceea procedez exclusivist, şi eu. Le refuz anturajul şi le arăt care le e locul pe scara evoluţiei. Un pic mai la dreapta de euglenă.

"TOAMNA BUZOIANĂ" - original fake version

cu dedicaţie pentru naşu-mare!

Să-ncepem cu o binecuvântată şi creştinească rugăciune:
Dă-le Doamne, sănătate şi viaţă lungă, celor care au hotărât să nu se mai organizeze Festivalul "Toamna Buzoiană" , la Nehoiu! Dacă a fost hotărârea piticului, eliminăm rugăciunea şi invocăm băieţii care administrează cazanele de smoală şi butoaiele de pucioasă.
Nu vă repeziţi cu poala de pietre spre mine, pentru că ştiu eu ce borş mănânc aici! Stimatul nehoian, care nu-şi bucură sufletul cu nici un spectacol, cât e anul de lung, era fericit cu amărâtul ăsta de festival, dar, pentru două seri de spectacol, care mai întâi au fost patru, apoi au rămas trei şi la urmă două, pe principiul "CEI PATRU EVANGHELIŞTI ERAU TREI, LUCA ŞI MATEI", deci pentru două seri de spectacol, se cheltuia cât pentru un an. Şi , Doamne iartă-mă, că am luat-o razna de tot, dar nu intrau toţi banii la pitic în chimir! Chemaţi-vă vecinii, prietenii, că nu mai pupaţi a doua oară declaraţie ca asta, în care , recunosc , nu ciordeşte piticul tot, pentru el!!! Păi dar, nici n-avea cum, că pe afiş scria întâi, cu litere cât sticla de vin Babanu, Consiliul Judeţean Buzău, apoi Centrul de Creaţie şi Recreaţie şi ce mai conservă ei p-acolo, şi abia mai pe la urmă figura şi piticul cu primăria şi Casa de Cultură, deşi banul era aşa, mai de la buget. Săru-mâna domnu preşedinte de la Consiliul Judeţean, nu de dumneavoastră ziceam de rău, că dădeaţi şi dumneavoastră cât puteaţi, dar mie mi-era drag de escadrila de la Cultură! Veneau unii dintre ei cu nişte băşini pe ei, de ziceai că sunt organizatorii Eurovisionului, plimbau nişte mape şi ţăcăneau nişte pixuri, şi dădeau ei nişte ordine peste tot, de nu mai avea loc piticul nici să treacă p-acolo!
Cel mai simpatic şi inofensiv era nea Tavi, pe care trebuia să-l ajut de fiecare dată să aranjeze expoziţia de artă populară, indiferent ce conţinea ea, deoarece el nu mai reuşea. Nu te pui cu ţuica de Nehoiu, că te dovedeşte! De exemplu, o mare doamnă a cântecului românesc, n-a vrut s-o încerce, dar s-a riscat cu sticla de wiskey, şi s-a făcut RAN-GĂ! Nu vă spun cine e, că mi-a fost chiar simpatică. Nea Tavi se făcuse mausoleu, ea la fel, trebuia pregătit colţul cu artă populară din zona de unde venea ea, pentru că acolo i se lua interviu de la TV, şi eu eram înspăimântată că habar n-aveam care sunt iile care se potrivesc la care fote şi la care bete. O întreb pe doamna: E bine aşa? Ştiţi, eu sunt doar bibliotecara, ştiu aşa, din bâjbâială, cam care sunt motivele populare. Şi-mi zice ea: Lasă-le dreacu aşa! E foarte bine! E perfect! Ia un wiskey!
Mai era una.... organizatoare! Aia făcea preselecţia şi selecţia! Era zmetie bine făcută, ea, o leac cam sasie, nu se uita pe unde vedea. Cu ceva referinţe în ale....profesiei ei, deşi nu ştiu ce dracu era pe acolo. Era şi interpretă, băga cu recital la urmă, după concurs. Şi aia, dacă era vorba de vreo concurentă mai frumoasă şi mai bine făcută, n-o trecea de selecţie, sau nu pupa aia premiu. Oricum, premiile ştiţi cum se dau, veneau cu ele gata făcute. Toţi nehoienii îşi amintesc cu drag de unul zgubilitic, cu cobza, nu era prea zdravăn la cap, dar avea talent şi mai era şi gagicar. Ăla a venit de vreo 4 ori la Nehoiu.
Şi ce urgie şi delir în public!!!! Când a venit nea Dan de la Pătârlagele, rupt de beat, şi striga la Marioara Murărescu : Făăăăăă, Marioarooooo!!!!
Da, era distracţie, dar era şi muncă multă, ani şi ani am aranjat scenă, decor, expoziţii, fă invitaţii, du-le, fă cafele, întreabă musafirii dacă se simt bine, deşi îmi venea să sting ţigara pe unii... şi nici dracu nu mi-a zis măcar mulţumesc!
Mai venea o tanti, creatoare de artă, vestită ea, şi pricepută, cu bornagic şi ţesături din lână, dar se credea atât de preţioasă, că vorbea şi aia cam în răspăr cu noi, de ziceai că suntem cu norma la ea pe plantaţie, până m-am zburlit o dată la ea şi s-a liniştit.
Eeeiii, bine că s-a dus Festivalul, deşi sub formă de spectacol şi atât, era frumos! Să nu fi fost şi concurs, şi cazare, şi masă, şi nebunie! Treceau şanteuzele pe hol, prin Casa de Cultură, cu nişte fake-uri de ţoale pe ele, cu rujuri roşii şi parfumuri grele, dar lăsau la baie nişte mizerii, de-ţi exploda ficatul!
Aşaaaa, şi am stat şi m-am gândit, chiar dacă Toamna Buzoiană nu mai e de competenţa Direcţiei pentru cultură, şi e acum la Direcţia pentru Agricultură (fostă Ziua Recoltei), permiteţi să interpretez, totuşi, în amintirea ei, un prea-frumos cântec popular, cover după "Spune, spune hoţ bătrân/ spune, caii când se fură/ noaptea pe fulgerătură". Daţi drumul la muzică, la acordeon, şi urmăriţi versurile de dedesubt. Îmi aparţin, am descoperit ce talent uriaş zăcea în mine! Nu am făcut coregrafia, deoarece am văzut scris pe net, că domnul director de la casa de Cultură e coregraf, aşa că nu mă bag. Deci, îl aştept pe Naşu-mare, Florin Lungu, să-mi dea un wiskey, că lui i-am dedicat frumosul cântec. El l-a lasat pe căpitan fără cal! Maestre, muzica!

Hai, haaaai,

Şi-am zis verde lemn de prun, măăăăăi,

Şi-am zis verde lemn de prun,

Am pierdut un cal de-ăl bun,

Îl lăsai legat la drum, măăăăăi!

Of,of,of,ooof

Îl lăsai legat c-o aţă,

Noaptea , până dimineaţă,

Drept la casaaaa mândrii-n faaaţăăăă.

Hai, haaaaiiii

Îi pusei ham şi zăbaaalăăă

Îi pusei ham şi zăbală,

Şi-i lăsai şi orz în oală

Cât stătui cu mândra-n poaalăăăă,

Of, of,of,oooof,

Până m-a iubit mândra,

Calul meu nu mai era

Şi-atunci chemai potera, măăiii

Hai,haaaiii,

Calu iute de-mi găsiţi, măăiii,

Calu iute de-mi găsiţi

Vă dau pământ şi arginţi

Ca boierii să trăiţi, măăiii

Of,of,of,oooof

Şi cine mi l-a furaat

La beci să fie-aruncat

Bătut şi apoi udat, măăiiii.

Hai, haaaaiii

Căpitane stai aşa, măăiii,

Căpitane, stai aşa

Că şi aur de ne-ai da

Calul nu-l vei mai vedea, măăiii

Of,of,of,ooof,

Calul nu ţi-a fost furat,

Singur el s-a dezlegat

Şi la altul a plecat, măăiii

Hai,haaiii,

Că i-ai dat apă săraatăăă,

Că i-ai dat apă sărată

Ovăz, la un an o dată,

Şi-ăla din găleată spartăăă

Of,of,of,ooof,

Şi s-a dus la alt stăpân

Că are suflet mai bun

Nu-l lasă noaptea pe drum, măăiii

Hai,haaiii,

Şi-i dă pat de fân mai moaaleee,

Şi-i dă pat de fân mai moale

Nu-i dă cu biciu-n spinare

Nici în cap, nici la picioareeee

Of,of,of,ooooof

Căpitane, treaba ta

Dar de-ai s-o ţii tot aşa

Chiar şi cîinii ţi-or pleca, măăiii

Hai, haaiii,

C-aşa-i de la Dumnezeu, măăiii

C-aşa-i de la Dumnezeu

Să te lase toţi la greu

Cînd nu le mai dai un leu, măăiii...

Căpitane de judeţ, măăiii

Nu le face la cai preţ

Că te trezeşti dimineaţa

Vine altu, sparge piaaţaaa...

Şi-ţi strică mercurialu,

Îţi ia mândraaa,îţi ia şi caluuu!!!

Literatură cu mânecile legate la spate

sau NU SPARGEŢI UŞA LA BIBLIOTECĂ; ÎNĂUNTRU NU SUNT DECÂT CĂRŢI !

Purtam azi o discuţie care era din start o dispută, din motiv de antipatie reciprocă, creată între mine şi un tutan care încearcă de o viaţă să-mi demonstreze ce de cărţi a citit el şi ce perspicoc e, completând probabil integrame stând pe WC. Chiar, sunt curioasa, daca i-aş da o revistă din aia, Flacăra, în care erau rebusuri elaborate la greu, cam cât ar sta la toaletă, vorba reclamei ăleia de doi lei? Habar n-am de ce simte nevoia de fiecare dată să-mi pună la încercare voracitatea de bibliotecăreasă născută în plină zodie a Fecioarei, că ştie că-l împletesc până nu mai e sigur dacă Spinoza e filosof sau pictor, si daca-l cheamă Baruch sau Jaques, sau nu-l cheamă nimeni. Mie mi se pare chiar amuzant să descopăr că din când în cînd mai sunt şi proastă; nu-i bai! De exemplu, a venit la bibliotecă o fetiţă care învaţă la Iaşi, clasa a 4-a, şi mi-a dat o listă cu lecturi de care n-am auzit EVER! Pe autori îi cunosc, suntem prieteni, ca să zic aşa, dar ce au scris ei....??!!Le-am căutat pe internet! Le-am printat şi i le-am dat fetei. A vrut şi Scrisoarea a IIIa, şi, ca să nu cumva să plece la Iaşi cu cartea, i-am dat Scrisoarea tot printată. Căutând, iată ce variantă am găsit!!!

Scrisoarea III

Iata vine-un tren in gara, si opreste la peron
Baiazid coboara primul cu o sticla de sifon.
- Vai ce cald e la Rovine, parca suntem in Sahara,
E atata naduseala ca abia se vede gara.
Jos, in semn de bun venit, il asteapta niste fete
Ca sa-i dea paine cu sare, insa el e mort de sete.
Barbierit si dat cu gel turcu'-a asortat cravata,
In culori galben cu rosu, cum e steagul lu' Galata.
Elegant nevoie mare se indreapta spre bufet
Cautand sa-si ia o bere sau de nu un suc la pet.
Tacticos deschide usa si intreaba bodyguard-ul:
- Nu mai am nici un ban cash,as putea plati cu cardul?
- Ba, tu m-ai vazut mai fraier, bag de seama ca ma injuri,
Sau e vreo diversiune, si-ai intrat aici sa furi.
Ce dracu e ala card ? Daca vrei un suc la pet,
Ori il cumperi cu lovele , ori te trecem pe caiet.
Insa cred ca vanzatorul o sa-ti spuna ca frumos,
Ar fi sa platesti tu sucul, chiar acum cu banii jos.
Caci daca te prinde Mircea ,tare mi-ar fi greu sa cred
C-o s-apuci tu ziua-n care sa platesti ce-ai pe caiet!!!
- Nu am bani!!!..., ti-am zis odata. Nu auzi, sau esti retard?!?
Am ajuns sa mor de sete , ca nu stiti ce-i ala card ?!
Plin de nervi tranteste usa ,la bufet, si iese afara,
Unde-o silueta vaga il asteapta langa gara.

- Tu esti Mircea?...

- Da-mparate, ce nu ma mai recunosti?
Uiti c-ati mai venit odata si-ati plecat ca niste prosti?
Acum vad c-ati venit iara, dar cu trenul, fara cai.
Ori vreti sa ne furati gara, ca-n "Rapirea din Serai"?
N-ai vazut ca te-asteptara pe peron vreo trei femei?
Ce dracu'ai fugit de ele?,..esti virgin? Sau poate gay?

- Am venit cu gand de pace, n-am venit sa ne luptam,
Ma gandeam la sah sau table c-am putea sa ne-nfruntam.
-Cum vrei tu draga sultane, dar cu miz’ as vrea.Ce zici?
Daca eu te bat pe tine atunci nu mai vii pe aici.
- De acord, jucam cu miza. Dar as vrea daca te bat
Sa renunti la tronul tau, si sa fiu eu imparat.
Dadura baietii mana, in semn ca sunt de acord,
Cine-o fi mai bun ramane, singur peste tara, lord.

Si au renuntat ostenii si la sabii si la gloabe,
Si-au decis sa se intreaca intrun campionat de table.
Baiazid sigur pe sine se-nvartea de nerabdare
Sa arate tuturor cine-n zaruri e mai tare.
- Mircea, astazi am bulan.C-am visat azi-noapte-n cort.
O sa joc chiar si la Loto, c-am vazut ca e report.
Sunt prea bun la jocul asta, adversarii intra-n transa,
Cand incep sa dau cu zarul..Ai sa vezi, n-ai nici o sansa.
Ai sa-ncepi sa-ti plangi de mila, sa ma rogi sa joc lejer,
Ca sunt mult mai bun la table ca la tenis Federer.
- Cum spui tu draga sultane.Fara sulita si cal,
Hai sa ne-nfruntam la table, si vorbim noi la final.
Acum vad ca tu te lauzi , dar eu tac , nu zic nimic
O sa vada intrega tara, cine-i bun ,(pe blog la Flick)...
Si-ncepura ei sa joace cu avant si ca la carte
Dar deja devine clar ca norocu-i intr-o parte.
Dadea Mircea numa’ duble, zaruri mari din loc in loc,
Turcul n-apuca sa mute ca iesea mereu din joc
Orice-ar fi facut sultanul nu putea sa-ntoarca soarta
Cand vroia sa-si bage-o piesa, Mircea facu' deja poarta.
Baiazid negru la fata privea ceasul lui cu quartz,
Si vazu ca de trei ore Mircea-l tine numa-n martz.
Plin de nervi, cu ochii rosii, el sopteste aproape stins:
- Mircea , gata, nu mai joc.Recunosc ca m-ai invins.
M-ai distrus cu stilul tau, unde naiba-i invatat
Sa joci table asa de bine, nici o linie nu ti-am luat?!?

O!...., de-ai stii tu Baiazide cand am invatat eu table,
Nu stiam nici sa spun "mama" si mergeam in patru labe.
Si-am jucat la gradinita, generala, si-n liceu,
Si-n camin la facultate jucam singur pe veceu.
Si-n armata, cu racanii, cand era o zi torida,
In loc sa tragem cu arcul, noi trageam cate-o partida.
Si mi-am invatat si calul.Daca-i dau ovaz ca mita,
Chiar si el poate da duble, de-i pun zarul in copita.
Deci n-ar exista vreo scuza, c-acest joc eu sa nu-l stiu
De la Decebal incoace il jucam din tata-n fiu.
- Mircea, ai un pic de mila. Te-as ruga macar sa-mi lasi
Zece lei sa am la mine, ca sa dau pe tren la nasi.
Recunosc, esti bun la table, si ai castigat o lupta.
Dar razboiul inca nu, ai grija ca viata-i scurta.
Ai sa mai auzi de mine , ne vom revedea, sunt sigur.
Si-atunci tu te vei preda la spahii de unul singur.
Am sa fac din Baiazid unul dintr-acele nume,
Care , cand va fi rostit, se va teme o-intreaga lume...

- Baiazid, mai taca-ti clanta, de ma pun la mintea ta,
Te fac sa dispari in ceata,la fel ca Elodia.
Vei conduce-ntreaga lume cand o fi-n Miami frig,
O s-ajungi tu la putere ca Dinamo-n Champions League.
Tu nu vezi cat esti de mic? Chiar de porti pantofi cu toc,
Tot nu esti la fel de-nalt ca si prim-ministrul Boc.
Hai, mai bine ia-ti ostenii, sa nu deie Necuratul,
Sa treaca de ora unu si sa pierzi acceleratul.
Caci daca te prind pe-aici iti aplic vreo trei opinci
De te vede intreaga tara la Stiri de la ora cinci.

Si zicand acestea Mircea se ridica de la masa
Luand cutia lui cu table, tacticos o baga-n plasa.
Si zambind pleaca agale,iar in sinea lui decide:
- Poti sa faci orice in viata, daca-ai zaruri masluite!

Şi altă variantă:

Scrisoarea III
fast-food

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi dac-a tras masina, langa gura de metrou".
"- N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur"
"- Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
Asteptand vreo 5 minute, isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
"- Tu esti Mircea?"..."- Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"- Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu niciun chip
Sa iSi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"- Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate, al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam "conQUIZtador"?
"- Cum, cand turcii-mi sunt in Vama, si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e niciun secret
Ca am fost in multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz..."
"- Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"- Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"- Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta."
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera, el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis"..."
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
" -Baiazid, hai sa ne batem...!!, Unde esti, de ce nu vii?"
"- Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
"- N-am stiut ca la "fast-food"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan' la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot... Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica".

Dar, cea mai reuşită parodie mi s-a părut asta.

Politice

valabil in toata lumea ?!!...si la noi, bine-nteles. .... tradusa si "adaptata" din franceza:

in partidul nostru politic, ne respectam promisiunile
doar imbecilii pot crede ca
noi nu vom lupta impotriva coruptiei
pentru ca, un lucru e sigur pentru noi:
cinstea si transparenta sint fundamentale pentru atingerea idealurilor noastre
vom demonstra ca e o mare prostie sa crezi ca
mafia va contina sa faca parte din guvern ca in trecut
va asiguram, fara umbra de indoiala, ca
dreptatea sociala va fi scopul principal al mandatului nostru
cu toate acestea, exista inca oameni prosti care isi imagineaza ca
guvernarea sa fie posibila in continuare
cu aceleasi vechi smecherii politice
cind ne asumam puterea, facem totul pentru ca
sa se termine cu situatiile privilegiate si cu traficul de influenta
nu suportam in nici un fel ideea ca
poporul va flaminzi
ne vom indeplini misiunea chiar daca
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea pana ce
veti intelege ca incepand de acum
noi sintem partidul xxxxxxxxxxx, noua politica.

citit de sus in jos, e discursul pentru alegatori
citit de jos in sus, este ceea ce gindesc ei cu adevarat

Bomboana de pe coliva, acum!
Ma uit eu asa, pe live trafic, să mai văd cine mă vizitează. E cineva din Republica Moldova. Cum credeţi voi, că arată pagina mea de blog, citită în ruseşte?

http://translate.google.ru/translate?hl=ru&sl=ro&tl=ru&u=http%3A%2F%2Fpazniculdenoapte.blogspot.com%2F