uşa de la intrare

duminică, 4 aprilie 2010

Light, and nothing but the light!


Hristos A Înviat!
Am vrut o zi de pace, de moţăială şi multe dvd-uri. Nu ştiu ce m-a apucat să aleg AGORA, un film nou, regizat impecabil de Alejandro Amenabar. Din sinopsisul de pe Cinemagia, înţelesesem altceva. După vizionare însă, mi-a trebuit o oră să-mi adun nervii şi emoţiile, de prin pat. Superb film!
Vi-l recomand. Lasă temă şi motiv de reflecţie. Te obligă să renunţi la intrpretări.Nu e clar dacă se respectă adevărul istoric, pentru că însăşi sintagma "adevăr istoric" e deja discutabilă. Nu se ştie dacă s-a petrecut chiar aşa creştinizarea Egiptului, însă, un singur lucru e cert: Atunci când fanatismul izvorât din necunoaştere şi ignoranţă, otrăveşte spiritul, şi mai e dirijat şi de exponenţi atinşi de demenţă, orice loc de pe pământ devine o Agora. Lupta dintre religii, scăpată din aria ideologiei, se transformă în carnagiu. Când nişte impostori şi nişte semidocţi răstălmăcesc pildele şi învăţăturile lui Isus, sau pe cele ale altor erudiţi, umanitatea intră în beznă. O mie de ani a durat întunericul dictat în numele creştinismului, de nişte sceleraţi. Mă refer la Evul Mediu Întunecat, despre care, istoricii spun ca a durat doar cinci sute de ani, dar efectele lui au dainuit inca cinci sute...E scandalos că, în numele Celui care a sfidat moartea şi a învins-o, asumându-şi păcatul lumii, au fost ucise spirite luminate. Aşa s-a întâmplat şi după creştinizarea Egiptului, când, în numele unui Isus blând şi iubitor de oameni, nişte cretini fanatici au ars orice urmă de cultură, civilizaţie şi progres, aparţinând unui popor deosebit. Nu mă refer la câteva statui păgâne, ci mă refer la Biblioteca din Alexandria, care conţinea un univers de cultură şi ştiinţă, şi la toate amprentele unor oameni extraordinari, cărora le-a fost călcată în picioare munca dumnezeiască, scuipându-se pe ideile şi pe convingerile lor, care au fost stigmatizate drept erezii.
Acum încep să-l înţeleg mai bine pe Papa Ioan Paul al II-lea... Înţeleaptă mutare! A ţinut cu străşnicie sub cheie secrete referitoare la creştinism. Câteodată, e bine ca secretele să rămână secrete, tocmai ca să nu se creeze o Apocalipsă dirijată ca un atac sinucigaş. N-am rămas cu un gust amar în ceea ce priveşte creştinismul; dimpotrivă , valoarea lui şi a simbolurilor lui este clară pentru mine, m-am născut şi am fost botezată creştin, îmi iubesc religia, fără să sar la bătaie dacă susţin un dialog cu o persoană aparţinând altei religii (în general evit discuţii pe tema asta).Dar m-a cutremurat faptul că, dintotdeauna au existat lichele uzurpatoare care şi-au croit drum spre putere cu sabia într-o mână, şi cu crucea Mântuitorului, în alta. Mizeria, mocirla, violenţa şi devianţa, au însoţit umanitatea şi au asigurat echilibrul lumii ăsteia. Ce ne-am fi făcut cu o perpetuă armonie, iubire de semeni şi toleranţă? Ne-am fi plictisit, desigur! Vă recomand filmul. Nu are efectele vizuale ale Avatarului, dar reînviază conştiinţa fiecăruia şi aruncă Lumină peste ea, căci de Lumină avem nevoie, mai mult ca de orice.Habar n-am de ce au fost stabilite doar patru elemente primordiale: apă, aer, foc, pământ. Trebuia să fie şi Lumina printre ele!
P.S. Unii critici, presupun ca preoti... spun ca Amenabar a falsificat istoria si a facut un film anticrestin. Sa fie la ei acolo... Daca il intelegi, nu e deloc anticrestin, ci doar puncteaza unde duce fanatismul religios.