uşa de la intrare

vineri, 15 martie 2013

Treabă n-am, da' cale-mi fac...

Am o grădină de vis, o minune de paragină...
Coloana mea beteagă nu m-a mai lăsat să fac mare lucru, aşa că e un fel de preerie, la mine în curte. De două ori pe an, îmi propun să o dreg, măcar să vadă vecinele că am intenţie. E mare lucru să te placă vecinii, eu mi-am construit un adevărat scop în viaţă, să mă fac dragă vecinelor. Pe jumate din ele nu le salut, dacă tot sunt ele preocupate de ce m-am întors acasă, de ce am ruj coral, de ce umblu cu nasul pe sus, de ce am pisică, de ce am bani s-o sterilizez, de mă vopsesc arămiu...
Deci, după ce că mi-am făcut vânt, precum calul de băşină, să lucrez ceva prin grădină, cozile uneltelor sunt nou-nouţe, uite că a venit iarna şi uite că am şi un teanc de dosare de studiat. Pe modelul: ai grijă ce-ţi doreşti... voi studia dosare cu extrase de cont, cu alea-alea, v'o juma' de metru cub.
Ştiu că sunt de-a dreptul inumană, dar, aşa vreau eu, să fie totul în ordine, să nu fie loc de comentarii, tocmai de aceea nu ma suportă nimeni, în Universul ăsta. De-aia m-ar opări cu ulei încins, toţi! Fiindcă vreau eu să mă achit de tot, să ştiu că totul e aţă .
Cred că, dintr-asta, mă fac vreun pui de revizor, sau ceva.
S-a dus dracului masca mea de caviar şi mălai, de duminică, s-a dus inaugurarea sezonului de alergat pe stadion, eu voi citi dosare. Voi, distraţi-vă!
Într-o zi, sper să -mi mulţumească cineva, că sunt atât de afurisită. Nu ştiu cine, poate vreun intraterestru sau vreun alien, că doar ăia ce-o fi interesaţi să se înţeleagă cu mine şi cu stilul meu.
Nu-mi port pică pentru asta. Ştiu eu ce ştiu, când vreau să iasă lucrurile într-un anume fel.
Aoleu, uitam! Azi e ziua ungurilor de pretutindeni. Si eu as rupe steagurile alea pe fundul lor, dacă i-aş prinde că le atârnă de primărie sau de şcoală, dar.... dacă-s din talpa lor făcută, ce să fac? Le urez şi eu, Kellemes Március 15-ét kivánok, magyar barátok!