Despre norocul începătorului....

NU suport lucrurile "la modă", promovate agresiv sau impuse. Prefer un program selectiv, propriu. Asa ca atunci cand a patruns Coelho in lumea romaneasca a consumatorilor de literatură, n-am vrut sa-l citesc. Desi imi place si cum sună, termenul ALCHIMIE. O sa-l citesc eu într-o zi...Nici când a invadat filmul Titanic ecranele ,nu m-am repezit să-l văd,deşi luase o sacoşă de premii.M-am enervat când am citit ca regizorul a apelat la 120 de figuranţi(cei din prim-plan), pe care i-a plătit generos ca să accepte să li se scadă temperatura corpului până la 35,5 grade Celsius (aproape de limita hipotermiei) ca să pară morţi în apă. Deci erau mult mai interesanţi ca Al Caprei, ăla din rolul principal.Bun! Nu mi-am tras walkmen când a apărut moda, pentru că aveau toţi, nu mi-am tras I-pod, si nici Nokia Comunicator sau Sirocco, dar pe astea din urmă nu mi le-am luat pentru că nu aveam cu ce. Si nu m-am apropiat de masa de biliard, când jocul a pătruns puternic în barurile din daun taun si de pe lizieră. A trecut moda biliardului, au dispărut mesele din baruri, au trecut anii si au apărut iar mesele, ca alternativă la criza care afectează în primul rând unităţile de alimentaţie publică din oraşele mici. Hopa.ro ! aduse biliard la disco-bar! Si mă duc într-o seară la un uischi, şi mă duc în altă seară la doua uischiuri, iar când am ajuns la trei uischiuri, mi-am dorit să joc biliard. Şi am rugat un flăcău destul de îndemânatic, să îmi arate şi mie cum e cu jocul ăsta. Mi-a zis omul cum stau lucrurile, mai bănuiam şi eu cum e cu fizica unui corp în mişcare, cam pe unde să dau şi de ce... Am tot repetat eu cum se tine tacul, de fapt era vorba de cum imi cerea corpul si poziţia , m-am descurcat, am văzut că le nimeresc, şi am vrut să joc pe bune. Sigur că tot barul era antrenat într-un râs şi-o caterincă, ce dracu, doar era nevoie de o Magda Ciumac la ore de prime time. Şi începe jocul. Baraba, cică să încep eu. Eu mă cam codeam, că simţeam că nu fac faţă unei lovituri care să împrăştie bilele spectaculos, dar nenorociţii voiau să cadă pe jos de râs, din prima.Mă proptesc pe latura mică a mesei, bag tacul printre deşte, cum am văzut la iniţiaţi, îmi imaginez că bila în care dau e târtiţa piticului, şi dau!!! N-am mai auzit decât o ciocneală, şi am simţit în umăr un fel de recul, ca atunci când mergeam la tir la PTAP. Am ridicat capul.Am văzut toate bilele pe masă, eram fericită că nu m-am făcut de rahat prea tare, dar toate feţele se uitau la mine ţepene, nimeni nu râdea, ziceai că a îngheţat timpul.... M-am temut că am sfâşiat pluşul de pe masă,pentru că părea tragic momentul, şi mi-a venit să plâng şi să mor. Dar s-a ridicat al meu de pe scaun, alb ca varul, a băgat mâna într-o gaură de la biliard şi a scos bila neagră.Doar aia intrase. Am crezut că o pune pe masă, să dea iar Baraba, dar Baraba nu mişca. Şi se ridică un băiat , vine la mine şi-mi zice: doamnă, biliardul se joacă la bila neagră;restul e patinaj artistic. Cine bagă bila neagră din prima, e tătic!Şi m-am trezit vedetă brusc. Au trecut trei zile şi nu m-am mai apropiat.... E greu să începi spectaculos, apoi să evoluezi ca o cizmă. E incomodă celebritatea începătorului...

CHRISTMAS TIME !

It's Christmas ! Again !
După ce l-am afurisit pe Moş Craciun , m-am hotărât să-i studiez mai în amănunt biografia, şi astfel, nu mai e loc pentru reproşuri că l-am făcut cu ou şi cu oţet. Am descoperit că e un personaj de benzi desenat, evident o creaţie a americanilor, aşa că mi-am proiectat atenţia pe Crăciunul real, pe Naşterea lui Christos . Când sunt foarte supărată privesc acest lucru doar ca pe un eveniment astronomic consemnat de magi, când îmi trece , îl calific exact aşa cum este, adică un miracol extraordinar care ar fi trebuit să ajute omenirea să depăşească barierele ridicolului,grotescului şi vulgului ; lucru care nu s-a putut realiza de-a lungul creştinismului , noi fiind în permanenţă preocupaţi să ne invadăm unii, altora proprietăţile , toate câte există ele, de la material la spiritual.
Cel mai minunat lucru este că de Crăciun ne amintim de copilărie, şi încercăm s-o reconfigurăm . Măcar pentru atât, merită să ne bucurăm de sărbători !
Cu bucuria asta m-am trezit astăzi, mi-am luat sacoşa cu fotografii din copilărie în pat şi le-am înşirat pe toate, şi am râs, şi am plâns, şi m-am curăţat de tot răul.
Evident, n-am putut evita să dau cafeaua în foc. Pot să ghicesc în zaţul de pe aragaz.
LA MULŢI ANI ŞI CRĂCIUN FERICIT TUTUROR ! În definitiv, Crăciunul e o sumă de tot ceea ce dăruim şi primim de-a lungul vieţii!

IU . ES . EI . TUDEI !

Orice te poate şoca, găseşti în Statele Unite.!Fără mari eforturi. Găseşti, începând de la chinezi obişnuiţi incălţaţi cu tenişi fabricaţi la ei, şi români sugători de bancomate si conturi de pe E-bay sau Wall Street, deveniţi brusc specialişti la FBI si Pentagon...până la copii născuţi cu picioare-n creier. Tocmai ce dădură ştirea că s-a născut unu' cu aşa ceva. Vă daţi seama ce inutilă este înjurătura : Să-mi bag picioarele-n capul tău! El o să se uite, senin, la voi, şi o să vă spună: Too late, I was borned with something like this! Cum dracu să te naşti cu zece deşte-n creieri? Cinşpe, că cică avea şi o mână. Adică are deja trei labe la creier. Eu personal am niste dubii, când vine vorba de ceea ce au mai descoperit americanii. Ăştia ştiu cum să atragă atenţia asupra lor. Cel mai tare ma dau in vant după experimentele pe care le fac ei. Ce rezultate halucinante au! ce descoperiri! Dar când s-au dus fetiţele alea siameze să le despartă capetele, le-au studiat ei vreo juma de an şi au zis că nu se poate. Such a lovely people !

Au sosit primele de Crăciuuuun!!!

Dacă vă spun suma, mă fac de rahat. Dacă nu v-o spun, par neserioasă. Dacă vă spun că e de 200 RON, ziceţi că sunt neam prost.Mai bine sar peste subiect şi vă pun tot muzică. Iar Piticului îi ofer cu o generozitate mai mare ca a lui Moş Crăciun, nişte cuvinte din patru litere, direcţionate cu mare grijă, drept spre gura lui.

Din seria : Muzică de dat cu tesla in...perete mai luaţi o bucată, că-i super ofertă!

Copii ! Care aveţi urechile făcute franjuri de la Sepultura şi Manowar , luaţi, mămică, o pauză, şi băgaţi-vă timpanele şi scăriţele şi ciocănelele în muzica asta.Vă mai amintiţi de Emerson , Lake & Palmer? Nuuu? Iete coalea, cu tot cu videoclip de mare emotie.
In alta ordine de preferinte, i-o dedic din toata inima lu' "şefa" de la contabilitate,ca să scrie ea frumos nişte ştate de prime.


who knows/who cares / for me/ c'est la vie......

Nu riscaţi cu păreri fanteziste ! Era melodia preferată a mamei mele.

Mi-am "tras" imn, da? Pentru că sunt formidabilă .Any questions?

Scrisoare către Moş Crăciun

Dear Santa ,

Nu ţi-am mai scris de când eram copil , iar atunci s-a întâmplat o singură dată, când am vrut să-ţi arăt că am învăţat să scriu cu mult înainte de termen, cu mult înaintea copiilor de vârsta mea, dar tu ai interpretat un pic mercantil scrisoarea mea şi ai crezut că mă milogesc la tine, astfel încât nu ai mi-ai adus nimic din ceea ce te-am rugat, ba, mai mult, mi-ai adus chestii inutile. Mi-amintesc oroarea aia de raţă cu ouă, o hidoşenie care avea trei ouă în spinare, şi când mergea, se roteau ouăle alea. Eu aveam deja 5 ani, eram dotată cu praştie si arc cu săgeţi, citeam Muc-cel-Mic şi Doctorul Aumădoare, şi mi-a picat raţa aia ca o pamă peste ochi. De atunci nu ţi-am mai scris,pentru ca mi-ai părut destul de neprietenos şi de ...profesional.
Au avut grijă ai mei să construiască o relaţie între mine şi tine, în fiecare an, măcar de politeţe ; dar, după ce n-au mai fost ei, iar ai inceput să mă ignori,numai că nu mai eram de mult o fană înfocată de-a ta, aşa că mi s-a cam dărâmat gardul de tine.
Ştiu că ţie îţi place să intri doar acolo unde e veselie şi petrecere, şi sărbătoare, dar nu pot sa-ţi fac pe plac decât dacă apelez la butaforie şi actori de la Teatrul Masca , pentru că eu nu prea am motive să mă hlizesc ca maimuţa la banane, de dragul tău. În principiu nu cred că am ceva împotriva ta personal, mă deranjează perioada în care vii, şi mă deranjează că trebuie să mă prefac că mi-e bine, că sunt fericită, trebuie să trimit şi mai ales, să primesc felicitări...
In fiecare an găsesc bradul aşa cum l-am lăsat, nu-i nici pe dracu sub el, şi trebuie să mă comport ca şi copilul optimist, adică să-mi imaginez că e şi căluţul pe undeva, dacă tot mi-ai lăsat ditai balega alături.
Imi vine să fac un brad in stilul familiei Addams, adica cu globuri vopsite in negru şi cu beteala din sârmă ghimpată ; un brad care să mă reprezinte. Mi-aduc aminte de o snoabă proastă, o fofleandură de la mine din oraş, care a intrat în magazin la Tori şi i-a cerut vânzătoarei un lighean. Aia a întrebat-o cum să fie ligheanul, mai mare, mai mic... Şi fofleandura i-a răspuns : să fie un lighean care să mă reprezinte.
Să revin la sărbători, şi la tine, Moş Crăciun, chiar dacă n-aveai de gând să dai pe la mine, era timpul să afli şi părerea mea despre tine, ca să ştim cum stăm.Ţi-aş fi recunoscătoare dacă n-ai bea câte un coniac la fiecare casă, ca să zdrăngăni apoi din clopoţeii ăia asurzitori, toată săptămâna, şi să faci ho-ho-ho, crezând că mai eşti amuzant. În orice caz, dacă ai să te faci muci , trece cu apă şi multă zeamă de lămâie. Ca să nu crezi că sunt chiar insensibilă, află că am un joc cu tine pe calculator, şi promit să-l joc în sezonul ăsta. Ete că renunţ la Hari Pocăr, de dragul tău. Nu vrei să ştii însă, ce presupune jocul cu tine....hi,hi,hi!
Mi-am luat o piatră de pe suflet, spunându-ţi că îmi eşti antipatic, şi dacă te întâlneşti cu frac-tu, Moş Nicolae, spune-i că aceeaşi consideraţie o am şi pentru el, din moment ce îmi cumpăr singură dulciuri, şi le pun direct pe masă, că nu mi-au ajuns banii de ghete. Poate ne dă piticu' niscai prime, deşi, dacă nu intră peneleul lui la guvernare, s-ar putea să ne dea vreo clanţă...
Te pup, dragă Moş Crăciun, şi crede-mă că n-o să-mi plictisesc nepoţii cu istorioare funny despre tine!

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA ! LA MULŢI ANI, ROMÂNI !

M-am trezit cu aceeaşi stare de spirit cu care mă trezesc de fiecare dată când e sărbătoare ;adică prost dispusă. Azi e 1 Decembrie. Cineva s-a gândit , după Revoluţie, că e foarte bine aleasă această zi, pentru a sărbători Ziua Naţională. Dau drumul la tv şi văd aceleaşi cadre pe care le tot văd de mulţi ani: parade militare , la care se bagă ca păduchele în frunte oamenii politici, nu veteranii de război care ar merita să deschidă festivitatea , discursuri vomitive,ale acelorasi personaje politice, care se gândesc cum să le dea clanţă la ăi din partidele concurente...
Aş fi vrut să fie la paradă , cu drapelul tricolor,şi olimpicii , şi cei care au urcat pe Everest, şi cei care au fost în Afganistan, în Golf, în teatre de operaţiuni militare, toţi cei care îngheaţă de emoţie atunci cînd se află în preajma tricolorului.
Ies din casă, apuc de nebună pe stradă,trec pe lângă sediul primăriei, unde e linişte ca după Hiroshima, că,de, se odihnesc oamenii, după cât au muncit (degeaba) pentru alegeri , şi mi se opreşte privirea, fulgerată, pe plopii de pe strada 1 Dec. 1918. Steaguri mici, tip fanion, sunt bătute-n cuie, direct în tulpina pomilor, cate doua, unul tricolor, unul al UE. Ies repede în centru şi constat cu stupoare că toţi pomii au cuie bătute în ei. Trimit un mesaj piticului, în care abia mă abţin să nu fiu vulgară. Sau sunt?Îl întreb unde e carpeta cu răpirea din serai, care ar fi trebuit să completeze decorul, pentru că lângă monumentul eroilor, realizat din marmură albă cu scris auriu (mi-aduc aminte de reclama cu cap de leu pe auriu), este un stîlp vechi din lemn, vopsit proaspăt în albastru violent.
De ce dracu a trebuit să devină atât de kitschos şi de hidos, piticu, de când cu peneleul lui?Şi de ce trebuie să le tot plătim tribut celor de la UE, arborându-le drapelul şi de ziua noastră, că doar nu avem obligaţii faţă de steagul lor, tocmai azi? dar, dacă aţi observat cu atenţie poza cu pitic de pe prima pagină a blogului meu, el are o manie a steagurilor, chiar se vede cel al NATO, la o lansare de carte. Ce mecanisme s-or produce în mintea noastră, a românilor, de ne pierdem identitatea? Să fie nenorocita asta de globalizare de vină?Mă bucur ca diperata de intrarea în UE, şi de ziua ţării mele nu văd un foc de artificii, nu văd bucurie pe faţa nimănui?Nu-mi zice nimeni La Mulţi Ani, de ziua mea , a românului?

Nothing sweet about me...

Cred ca am complexul Cruellei De Ville ; când a intrat ea în menopauză , desigur, că, altfel, nu părea să aibă vreun complex. Dar, când s-a mai uscat ea , aşa, a început să aibă mustrări de conştiinţă, şi a simţit nevoia să emită endorfine...
Aşa m-a cuprins şi pe mine, brusc, nevoia să fiu mai bună, mai Maica Tereza, mai Bunul Samaritean, Fata Mosului, whatever.
Şi:am zis: încep de azi, nu de lunea ailaltă , nu de la 1 ianuarie. Acum, start ! Şi sună telefonul şi mă cheamă Florin la serviciu , că au venit "ză men in red" de la firma de "termoplane" , să-mi pună uşa, pe care mi-a făcut-o "cado" piticu , de campanie, cu precizarea că trebuie etanşeizată biblioteca ( etanşeizat înseamnă într-o fizică mai metafizică, să nu iasă frigul afară, că doar căldura n-are de unde). Aşeeea , şi mă duc la locul crimei. Trei tipi, cu nişte truse boaşe (pluralul de la bosch) fixau uşa peneleului. Mă uit la ei. Se mişcă repede, zic, profesionist, mă screm să recunosc, scuturându-mă de mofturile de soacră mare, înseamnă că merge repede... Pun de cafele şi de zmeurate , mi-aprind cigarul şi ies în balcon să mai treacă timpul. Tot daun-taunul e plin de geci galbene . Îîîîu , si piticu' are una pe el, zici că e de la Distrigaz. Mă întorc la băieţii cu uşa. Începe operaţia de scoatere a celei vechi : sare ca o napolitană din perete. Consider că e momentul să devin sociabilă ,pentru că băieţii se simţeau în prezenţa mea ca şi cînd ar fi stat pe un cactus , şi zic: Aaaa, ce noroc că uşa s-a scos uşor, fără să sară din tencuială, nici nu e nevoie să repar după... Mai bine tăceam. Uşa cea nouă era mai mare, a trebuit sa mai fărâme din perete ca să intre.E! mare lucru, bine că a intrat! Zic iar: eu nu sunt ghinionistă, nici cârcotaşă, o să meargă! Ha! Au pus-o bine, dreaptă,la cumpănă, dar nu cu deschiderea pe dreapta şi nu inside; întreb timid: ăăă, nu era mai bine să se deschidă ca înainte? Mi-am format un automatism, şi e greu să mă dezobişnuiesc.Băieţii îmi spun că ar trebui să sucească tot cadrul uşii, şi asta înseamnă deşurubat, bla,bla... Nu, las-o aşa, n-o să mor. Şi au fixat şi uşile pe toc, şi erau minunate, cu excepţia faptului că una nu se deschidea decât vreo 30 cm. Atingea de pardoseală. Mi se face tensiunea 21/14 . Ăia, cică: e cimentul de vină. Nu e drept. Aşa, şi? Asta trebuia să verifici de la măsurătoare. De fapt uşa era prevăzută pentru deschidere spre interior, dar... Mă rog, au găsit soluţia. Au mai săltat-o...Bun. S-a instalat. Îmi arată acum sistemul de închidere. Şi se blochează uşa. ce cool! şi nu se mai descuie.Era pus invers dispozitivul. E timpul să caut o lamă, că vene am eu destule! Îl sun pe şeful băieţilor, fost coleg de generală cu mine. Şi zbier: vino-n p..a mea, Pană , încoace, că te sinucid mortal şi prin deces! A venit, i-am arătat ce se petrece, am plecat jos la adi să rad 3 jebeuri, şi le-am zis că mă întorc în 2 ore, şi vreau să văd UŞI. M-am întors. Erau uşi. Şi mi-a explicat colegul: Fă, au zis ăştia că-i inhibi! Ce le fac măăă? Da' dacă trebuie să-i pună uşă lu' Madonna sau lu Leonardo A'Caprei, ce dracu mai iese? Uaaah , şi tocmai ce îmi propusesem să fiu sociabilă, amabilă, le-am vorbit frumooos.... Nu-i de mine rolul de sugar babe. Mă-ntorc pe piaţă cu numele de otrava verde sau vijelia verde. It's much better, for me!