Cred ca am complexul Cruellei De Ville ; când a intrat ea în menopauză , desigur, că, altfel, nu părea să aibă vreun complex. Dar, când s-a mai uscat ea , aşa, a început să aibă mustrări de conştiinţă, şi a simţit nevoia să emită endorfine...
Aşa m-a cuprins şi pe mine, brusc, nevoia să fiu mai bună, mai Maica Tereza, mai Bunul Samaritean, Fata Mosului, whatever.
Şi:am zis: încep de azi, nu de lunea ailaltă , nu de la 1 ianuarie. Acum, start ! Şi sună telefonul şi mă cheamă Florin la serviciu , că au venit "ză men in red" de la firma de "termoplane" , să-mi pună uşa, pe care mi-a făcut-o "cado" piticu , de campanie, cu precizarea că trebuie etanşeizată biblioteca ( etanşeizat înseamnă într-o fizică mai metafizică, să nu iasă frigul afară, că doar căldura n-are de unde). Aşeeea , şi mă duc la locul crimei. Trei tipi, cu nişte truse boaşe (pluralul de la bosch) fixau uşa peneleului. Mă uit la ei. Se mişcă repede, zic, profesionist, mă screm să recunosc, scuturându-mă de mofturile de soacră mare, înseamnă că merge repede... Pun de cafele şi de zmeurate , mi-aprind cigarul şi ies în balcon să mai treacă timpul. Tot daun-taunul e plin de geci galbene . Îîîîu , si piticu' are una pe el, zici că e de la Distrigaz. Mă întorc la băieţii cu uşa. Începe operaţia de scoatere a celei vechi : sare ca o napolitană din perete. Consider că e momentul să devin sociabilă ,pentru că băieţii se simţeau în prezenţa mea ca şi cînd ar fi stat pe un cactus , şi zic: Aaaa, ce noroc că uşa s-a scos uşor, fără să sară din tencuială, nici nu e nevoie să repar după... Mai bine tăceam. Uşa cea nouă era mai mare, a trebuit sa mai fărâme din perete ca să intre.E! mare lucru, bine că a intrat! Zic iar: eu nu sunt ghinionistă, nici cârcotaşă, o să meargă! Ha! Au pus-o bine, dreaptă,la cumpănă, dar nu cu deschiderea pe dreapta şi nu inside; întreb timid: ăăă, nu era mai bine să se deschidă ca înainte? Mi-am format un automatism, şi e greu să mă dezobişnuiesc.Băieţii îmi spun că ar trebui să sucească tot cadrul uşii, şi asta înseamnă deşurubat, bla,bla... Nu, las-o aşa, n-o să mor. Şi au fixat şi uşile pe toc, şi erau minunate, cu excepţia faptului că una nu se deschidea decât vreo 30 cm. Atingea de pardoseală. Mi se face tensiunea 21/14 . Ăia, cică: e cimentul de vină. Nu e drept. Aşa, şi? Asta trebuia să verifici de la măsurătoare. De fapt uşa era prevăzută pentru deschidere spre interior, dar... Mă rog, au găsit soluţia. Au mai săltat-o...Bun. S-a instalat. Îmi arată acum sistemul de închidere. Şi se blochează uşa. ce cool! şi nu se mai descuie.Era pus invers dispozitivul. E timpul să caut o lamă, că vene am eu destule! Îl sun pe şeful băieţilor, fost coleg de generală cu mine. Şi zbier: vino-n p..a mea, Pană , încoace, că te sinucid mortal şi prin deces! A venit, i-am arătat ce se petrece, am plecat jos la adi să rad 3 jebeuri, şi le-am zis că mă întorc în 2 ore, şi vreau să văd UŞI. M-am întors. Erau uşi. Şi mi-a explicat colegul: Fă, au zis ăştia că-i inhibi! Ce le fac măăă? Da' dacă trebuie să-i pună uşă lu' Madonna sau lu Leonardo A'Caprei, ce dracu mai iese? Uaaah , şi tocmai ce îmi propusesem să fiu sociabilă, amabilă, le-am vorbit frumooos.... Nu-i de mine rolul de sugar babe. Mă-ntorc pe piaţă cu numele de otrava verde sau vijelia verde. It's much better, for me!
