A day without rain ; Nehoiu, ora 9:00. Viaţa începe obligatoriu la ora asta şi nivelul cel mai concentrat de hai-laif este aici, in zona reprezentată în cele două fotografii. Imobilul este in principiu, Casa de Cultură. În realitate, este un întreg univers. Pe faţada principală este accesul către sala de spectacole; e în conservare, aici nu se produce nimic. Pe faţada laterală, adică aici unde e drapelul, e intrarea la biblioteca mea, la barul Bambuu şi la casieria firmei de cablu-tv. Asocierea pare letală, dar, dragii mei, credeţi-mă pe cuvînt, aici se construieşte viaţa la Nehoiu.
Ma asigur ca totul e ok la biblioteca, cob
or rapid la terasa Bambuu, din mers îl strig pe Daniel şi-i zic să pună de două cafele stroange şi un suc de pere, între timp apare Ioana. Farmacia ei e full dar se desprinde mișelește de realitatea profesiei, la masa de alături se adună ca nişte zombie, morţi de somn: Biseptol, Alişoi de la asigurări, Ciprian dascălul de la catedrală, care dă rapid cafeaua pe gât, între doi psalmi, şi îşi drege vocea cu doi-zece/ doi-zece şi cu nişte solfegii numai de el ştiute; domnul de la partid, care e vecin cu Voicu... şi începem să facem revista evenimentelor derulate în ultimele 24 de ore.
Biseptol începe cu o ştire macabră : unul, drogat, a sărit aseară de pe Viaductul Giurca (care are o lungime de 55 de metri) . A sărit din dragoste disperată. Nu era nehoian, pe la noi băieţii nu sunt aşa de fragili. Sunt conştienţi că
...zdele-s ca şi trenurile, întotdeauna mai trece unul (una). Ciprian e supărat că i s-a dat penitenţă, trebuie să meargă la Schit la Ciolanu s-o ispăşească, pentru că a zis cuvinte cu "p" şi l-a auzit părintele.Ioana e supărată că nu i-a mai virat Casa de Asigurări Sănătate banii din aprilie, eu am probleme de cuplu, domnul de la penele e îngrijorat că partidul care l-a transformat din rocker în heruvim, scade în sondaje...
Urmează un moment din seria "dar din dar se face rai", că apare Gurău pe la mese , să ceară ţigări si noi le avem deja pregătite, ca să trecem peste faza în care el ne zice "sărut mânuşiţele, domniţelor", şi dă să ne lingă mîinile.
Apar autobuzeleee!!! Se dau jos fârlifloanţele, îşi aşează fustele de vinilin şi poşetele de muşama, îşi scot ţâţele din bluzele de silon şi încep să calce, șteleap-șteleap, pe trotuarul de lângă noi. Începem să pariem, care calcă pe a treia treaptă din mozaic, desprinsă din trotuar...si calcă una roşcată, cu meşe din păr de plastic. Se duce dracului sandaua şi poşeta Gimi HapCiu, vine aia cu cracii în sus şi noi încercăm să ne concentrăm pe ceva trist, criza economica de exemplu, ca să nu râdem. E imposibil, atenţia toată e pe fata cu meşe...
Se dau jos din autobuze şi şoferii. Dan vine primul, că e mai zglobiu. Ăilalţi vin ca elefanţii din Cartea Junglei. Unu strigă la Dan: Coaieee, ia şi mie o cafea, că mă duc să-mi încarc întăi carteaua la Cozmo!
Terasa e acum plină, toţi ne simţim bine... Nu, apare o balalaică roz şi-i dă lui Biseptol o palmă peste ceafă: Mă nenorocitule, să-mi dai telefonul şi brăţara, că vin cu tata la uşa ta şi te spintecă ăla, să ştii! Biseptol se întoarce calm , într-un nouăj de grade dat pe replay : auzi, fă, dacă-ţi f.. una, nu-ţi mai vine ciclu toată viaţa!
Sorbim lung din cafele. Vine una și la mine. Săru mâna, sunt fata lu Cornel, a fost cu dumneavoastră în clasă, mi-a dat de citit de la școală lista asta! Mă uit pe listă: "Nuntă încet" şi "Fraţii Karamasol". Brusc, îmi vine chef să dau foc bibliotecii, 451 grade Fahrenheit.
Pe Ioana o cheamă unul de-o parte şi o întreabă dacă dă Cialis fără reţetă. Ei, sunt mai timizi bărbații pe la noi, da' e activitate la Nehoiu, noaptea.
Rupem rîndurile, ne urăm reciproc o zi bună şi ne luăm de treabă. In down-town, abia acum începe ziua cu adevărat.
