Traversez o perioadă cumplită; planete aliniate, zodiace-ncrucişate , sinapse-nfundate , dracu ştie, cert e că am o mulţime de găuri proiectate în tavan, în cap, în suflet...wherever. În perioada asta doar Neliniştitu mă mai face să râd. Imi cer scuze, mastre că nu-ti scriu numele cu link de trimitere la blogul tău, dar nu ştiu cum şi mă enervez.Nici apostroful nu-l găsesc pe caractere româneşti.
Aşa, şi m-am gândit la o moovie-terapie. De obicei îmi pun seria Hannibal şi seria Harry Potter , dar am zis să mai văd şi altceva. Şi mă duc la Ioana, umplem patul de chipsuri cu surprize şi bake rolls-uri cu usturoi ( asta ca să vadă Voicu ză Restless că mă doare-n bască de reţetele lui cepoase) , şi ne punem filmul "Number 23" . Cât a ţinut genericul , am făcut nişte feţe luuungi , cum dracu să joace Jim Carrey într-un astfel de film; că doar citisem sinopsisul. Şi începe-a derula.... şi noi imediat începem să facem adunări, scăderi , şi ce operaţii se mai găsesc prin matematică...şi realizez că sunt născută în 1967 şi suma cifrelor = 23 , iar Shrek este pe 20.12 şi 2o cu 1 şi cu 2 fac 23 , am 23 de ţigle sărite de pe casă , 23 port la pantofi , strada mea are 23 de numere de imobile...HELLL ! bine că nu sunt bărbat, ca să am nr. 23 exprimat în centimetri, pe o anumită zonă. Sau ar fi bine?
Doamneeee, dar ce calcule rapide şi combinări făceam! Cum s-a sculat matematica în creierul meu, şi ce şanţuri făcea prin el! E momentul adevărului şi am să vă spun că am fost elevă şi studentă eminentă, dar matematica!!!! Uaaaa, făceam parte din lumi diferite. Până-ntr-a 4-a , luam 10 pentru că nu putea învăţătoarea să-mi strice me
dia. Plesneam de deşteaptă la alelalte materii. Şi nu că eram vreo privilegiată, sau vreo vipă , că doar eram fata electricianului , nu a lui Nixon. Dar era departajare obiectivă pe vremea mea. Şi Voicu era dat dracului la şcoală pe generaţia lui, cu menţiunea că tac-su era şofer pe salvare , deci avea o importanţă socială mai mare. Deşi, chiar dacă te lăsa tata baltă, chiar dacă te lăsa tac-su lu Voicu , tot la lumânare stăteai...Aşa, şi deci viaţa mea alături de matematică a fost lipsită de complicaţii. Am ştiut operaţiile (greu) şi am m
ai ştiut să desenez superb poliedrele. Aveam viziune în spaţiu. Nu mă întrebaţi ce formule aveau , pentru calculul volumelor. Eu eram cu "de treci codrii de aramă, de departe vezi aproape" , etc. Şi iată-mă acum în faţa unui film care a accelerat brusc matematica în sângele meu, şi m-am trezit că ştiu variabile şi probabilităţi. Să trec pe XANAX ? Mă întreb, ce s-ar fi întîmplat dacă şi Hannibal ar fi avut o amprentă atât de puternică asupra mea . Sau Hari Pocăr . Umblam, ori cu satârul, ori cu bagheta în poşetă , după caz. Mai bine umblu cu flaconul de barbiturice . Vedeţi că am pronunţat de două ori denumirile unor produse care nu se vând la liber, deci am obligaţia să fac precizarea suplimentară că aveţi nevoie de avizul medicului ; nu faceţi asta, singuri, acasă ! Să încerc să-mi pun şi "The Alphabet Killer" , că ăsta nu mai e cu matematică. E cu litere, deci mingea e la mine în teren.
