Am dat buzna pe lumea asta într-o zi de 1 Septembrie. Mama s-a tăvălit pe toată pardoseala spitalului, până am ieşit. Îmi povestea că a fost furtună violentă două zile consecutiv, iar la ora la care m-a născut, noaptea, tuna, fulgera, pârâiau cerurile. Poate de aceea mie nu mi-e frică de trăznete şi fulgere. La naşterea mea, mama s-a procopsit cu un virus de hepatită B, care după 33 de ani, tot de ziua mea, a răpus-o. Să nu-mi spuneţi că e o prostie să cred că eu am fost ghinionul ei, şi că de fapt, aşa vrea Dumnezeu să aranjeze lucrurile. Din când în când, mă îndoiesc de ordinea Lui. Doar mă îndoiesc, nu-l hulesc. El e Big Brother, şi nu cârtesc. Mai a
m trei ore până se face ceasul meu aniversar. Sunt singură. Nu sunt deprimată, că de vreo sută cincizeci de ani tot singură sunt de ziua mea, şi nu se mai cheamă deprimare, se cheamă obişnuinţă. Mâine nu mă duc la serviciu, piticul nu cred să se supere dintr-atât. O sa stau acasă, o să-mi dau pe unghii cu toate ojele pe care le am, îmi pun părul pe moaţe, deşi habar n-am cum, că nu mi-am pus în viaţa mea, şi o să beau şampanie. Nu-mi place şampania, dar aşa se procedează, nu? Azi am făcut pentru prima oară în viaţa mea fotografii. Am avut o fobie a aparatelor foto. Azi am învins-o. Poza pe care am pus-o e făcută de mine. Habar n-am de cadre, proporţii, transfocare, inele macro, zoom...chestii de mai aud şi eu pe la specialişti. Am fotografiat paharul care e doar recuzită. În el nu e şampanie, e vin alb. Sfeşnicul l-am pus pentru impresie artistică, să moară concurenţa de invidie. Voicu pune farfurii şi franzele, eu am alergat la toată strada să fac rost de bronzării. Glumesc, pe strada mea n-are nimeni de-astea. Sunt de pe altă stradă. Însă oul....oul Faberge din imagine e dragostea mea. Mor după oul ăsta. E cutiuţă muzicală şi e destul de vechi, iar maşinăria abia mai stă fixată, dar are o melodie superbă. Toată viaţa mi-am dorit o cutiuţă muzicală, şi n-am avut. Şi mi-am dorit şi sn
ow globe. Am avut unul chicios. Oul ăsta muzical mi-a ţinut de urât de câte ori am fost tristă. Deci am petrecut mult timp împreună. În noaptea asta aştept îngerul meu protector să mă întrebe ce vreau de ziua mea. Numai că, prudentă, o să-l întreb la rându-mi: să-mi iei, sau să-mi dai? Că nu prea disting ce face îngerul ăsta bramburit cu darurile, mi le dă, sau mi le ia. Pe strada unde am găsit oul Faberge, am mai găsit o cutiuţă muzicală. Veche. Nu mai cântă de multă vreme. Dar eu o găsesc superbă. Aşa îmi par mie toate lucrurile defecte.Superbe. Nu e pe motiv de filosofie, cum că aş întrezări perfecţiunea lor la timpul trecut şi talmeş-balmeşuri de-astea. Nu, îmi plac hârburile. Unii cică ăsta e un curent nou şi se cheamă vintage. E pe dracu. Cine n-are bani de carâmbi Trusardi, îşi ia de la Dragon o pereche de Xiao Piao şi cică e vintigi. A, plecasem de la ziua mea de naştere. Nici dracu nu mai ştie de ea. Pe ceferticat sunt înregistrată pe 15 septembrie, că tata a stat mangă 2 săptămâni, şi când s-a dus să mă înregistreze, nea Papaz era şi mai mangă, aşa că mi-a trecut data înregistrării pe la toate rubricile. Mai ştie frate-miu de ziua mea, copkiii lui, şi mai ştie cineva dar i se dărâmă gardul şi i se rupe poarta de chestia asta. Eu să fiu sănătoasă! Happy Birthday, Dr. Lecter! Să-mi dedic o melodie? Ăv cors.