uşa de la intrare

duminică, 4 iulie 2010

Blog interesant !

Am descoperit de curând un blog foarte, foarte intresant! Practic , util şi redactat foarte haios! Este în lista mea de blogroll. Accesaţi-l de acolo. Se cheamă "avp. mic dicţionar de nume şi leacuri vegetale româneşti" . Am râs cu lacrimi! Căutam reţete şi metode de conservare pt. bureţii lăptoşi şi gălbiori, şi am dat de ăsta. De exemplu, cum descrie utilitatea corcoduşului: Cică fructele verzi sunt preferate de copkii, recoltate direct de pe muchea gardului, iar fructele parguite sunt recoltate de muieri, pentru zeama de acrit ciorbe. Până atunci, nu le păzeşte nici dracul, dar când se coc, paza devine militarizată, cu arma la picior, căci bărbaţii le adună pâna la una pentru rachiu. Coapte fiind, corcoduşele sau mojmoanele nu mai pot fi culese decât atunci când pândarii sforăie ca morsele "paznicii" iştia fiind chiar gospodarii, bre, care rechiziţionează mojmoanele pentru prepararea ţuicii olteneşti, d-aia de-o bei cu cana şi n-ai nemic pân' te trezeşti, după care o iei de la capăt, cu ţâri şi morături strămoşeşti şi aşa mai departe, până-n târg la Mocăneşti, unde dai la bobocii leşeşti (dacă pricepeşti... Wink) şi de unde oltenii cumpără prune pentru a treia sau a patra şarjă de ţuică dinainte de Crăciun & grăsun, când, în fine, destupă sticlele de comină bine pitulate d-ale lor consoarte printre borcanele de bulion şi magiun, gospodine care-n felul ista sperau să-i ţină pe bărbăţeii lor de vaz' mai aproape de alte chestii cu mai mult sau mai puţin haz - după naz, caz şi praz.
Are momentan până la litera "D" subiecte, celelalte fiind în construcţie, dar sunt foarte amuzante!

Sigur că azi fiind "for giulai", The Independence Day, ar fi trebuit să scriu ceva despre asta. Numai că nu-mi plac americanii. Susţin în draci că ei sunt matricea şi miezul democraţiei. Pe mine nu m-au convins! Şi nu detaliez, că s-ar putea să mă împresoare ăia mai ceva ca pe Stâlpii Tainiţei din Bozirou, sau Tunelurile subterane din Bucegi.Sigur că mi-a plăcut "Despre democraţie în America" a lui Alexis de Toqueville, dar nu înseamnă că m-a şi cucerit. Mai ales că după nume, nu prea are sânge de american! Deci, să mă scuzaţi că nu mi-am arborat pe blog steagul cu steluţe,o mie! Singurul lucru care îmi place la ei, e felul cum îşi sărbătoresc ziua. Aici da, am o stimă!