Patima nopţii...

şi liniştea de după...
A fost noaptea Oscarurilor! Pentru mine, când e vorba de Olimpiadele Iernii, Formula 1 şi Oscar, nu e noapte, nu e somn, nu e ceas.
Am reuşit să mă detaşez de evenimentele naţionale de mare anvergură, cum ar fi divorţul lui Iri şi congresul udemereului, unde am avut ocazia, a nu ştiu câta oară, să ascultăm cu emoţie de român, imnul Ungariei, inaintea celui românesc, unde noul preşedinte se angajează să sprijine guvernul sau opoziţia din Ungaria, şi să se implice în problemele lor... Mi-aş fi dorit să văd o urmă de iritare pe faţa lui Crin, când, ca şi reprezentant al unui partid NAŢIONAL, şi-a auzit imnul, al treilea în ordinea intonării... Şi cea mai tare fază mi se pare că udemereul insistă să li se acorde cetăţenilor români de etnie maghiară, şi cetăţenia ungară. Habar nu are că, în felul acesta, ei vor obţine lejer, mult râvnita viză de SUA, şi se vor mai împuţina.
Spun, deci, că mi-am îndreptat cu greu concentrarea pe Oscaruri.
Am avut ceva emoţii, dar am avut şi sufletul împăcat, la final.
După cum ştim, şi la Oscar, e ca şi la orice alt mare festival, sau gală internaţională. Câştigă cine are o poveste, un mesaj de transmis. Nu e ca la alegerile electorale,unde câştigă cine pupă mai mulţi copii, sau cine îi pocneşte cu pixelul albastru , sau cine croşetează ciorapi în direct.
Şi este clar că The King's Speech, a venit cu povestea. Una reală, pe care nici cetăţenii britanici n-au prea învăţat-o la istorie, ea petrecându-se în epoca în care "media" nu era la mare zvâc. Mai ales că Regatul britanic avea fel de fel de colonii, în care nu ajungeau bârfele privind defectele fizice sau morale ale monarhilor. A fost foarte bine ales momentul unui astfel de film, mai ales că pretenţioasa Casă Regală a Marii Britanii a fost destul de scăzută în popularitate şi simpatie, după moartea Dianei. Ori, acum era nevoie de o cosmetizare a ei, fiind în prag de nuntă a anului.
Filmul mi se pare excepţional, iar actorul..... nici că se putea altul mai bun! E limpede că trebuia să joace Colin Firth, rolul Lui George al VI-lea, pentru că doar un actor de şcoală teatrală British putea să intre în universul unui astfel de personaj. Iar Firth a absolvit un colegiu regal şi a lucrat în manieră british.
Aş fi fost fericită, ca şi mulţi alţi iubitori ai filmului, dacă şi Helena Bonham Carter ar fi obţinut premiul pentru rol secundar, dar... n-a fost să fie!
Despre Geoffrey Rush, în rolul lui Lionel Logue, profesorul de logopedie neconfirmat de şcoli specifice, nici nu mai vorbim! Are un rol extraordinar, şi presară umor de calitate peste toată intriga, eticheta, sau drama.
King's Speech a fost la mare bătălie cu Black Swan care este, de asemenea, un film superb conceput şi realizat, cu mica precizare a cârcotaşei Lecteriţe, că a fost dus uuuuşor în nişa horrorului. Era suficient să se sublinieze dualismul sau contopirea alb/negru- ingenuu/frivol - bine/rău, însă Aronofsky a mai înfipt şi nişte cioburi şi nişte pile de unghii, pe ici, pe colo. Iar Natalie Portman, a fost nevoită să ia pe umeri greul rolului (interpretare-coregrafie), cu cel al personajului. Probabil, de aceea i-a fost recompensat talentul, cu premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal.
The Fighter, şi Inception, chiar nu erau filme de trofeu, dar la nominalizare...la chestii de sunet, nişte imagine...merg. Nici The Social Network nu e film de trofeu, dar coloană sonoră, are!
În orice caz, The King's Speech a prins patru "bucăţi", din douăsprezece, aşa că mergem acasă liniştiţi.
Vă recomand filmele premiate la toate categoriile, eu nu am apucat să văd vreo două, dar toate merită! Până la urmă, toate sunt bune, dar numai câte unul din fiecare categorie, trage jarul pe turta lui. Sigur că fiind noi, se găsesc mai greu la "piratache", dar se găsesc. Nu au apărut DVDrip-urile, dar merg Xvid-urile, de nu se poate!
A! Am uitat de rochii!!!! Ca de obicei, stai cu rasuflarea taiata, cand e vorba de tinute. Mie mi s-a parut cea mai... socant de frumoasa si spectaculoasa, rochia rosu pompeian a Sandrei Bullock. Superbe si cea a Scarlettei Johanson, realizata de Dolce Gabanna, si cea de culoarea plum, a Nathaliei Portman.
Spectaculoasă si rochia Nicolei Kidman, buchisită de amicul Galliano.
LISTA COMPLETĂ A CÂŞTIGĂTORILOR PREMIILOR OSCAR 2011
Cel mai bun film: "Discursul regelui/ The King"s Speech"
Cel mai bun regizor: Tom Hooper - " Discursul regelui/ The King"s Speech"
Cea mai bună actriţă în rol principal: Natalie Portman - "Lebăda neagră/ Black Swan"
Cel mai bun actor în rol principal: Colin Firth - "Discursul regelui/ The King"s Speech"
Cel mai bun actor în rol secundar: Christian Bale - "The Fighter"
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Melissa Leo - "The Fighter"
Cel mai bun scenariu adaptat: "Reţeaua de Socializare/ The Social Network"
Cel mai bun scenariu original: "Discursul regelui/ The King"s Speech"
Cel mai bun film de animaţie: "Toy Story 3"
Cea mai bună regie artistică: "Alice în Ţara Minunilor" de Tim Burton
Cea mai bună imagine: "Începutul/ Inception" de Christopher Nolan
Cele mai bune costume: "Alice în Ţara Minunilor"
Cel mai bun machiaj: "The Wolfman"
Cel mai bun lungmetraj documentar: "Inside Job"
Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Strangers No More"
Cel mai bun mixaj de sunet: "Începutul/ Inception"
Cel mai bun montaj de sunet: "Începutul/ Inception"
Cel mai bun montaj: "Reţeaua de socializare/ The Social Network"
Cel mai bun film într-o limbă străină: "In A Better World" de Susanne Bier
Cel mai bun scurtmetraj: "God of Love"
Cel mai bun scurtmetraj animat: "The Lost Thing"
Cele mai bune efecte vizuale: "Începutul/ Inception"
Cea mai bună coloană sonoră: "Reţeaua de socializare/ The Social Network"
Cel mai bun cântec: "Toy Story 3" - "We Belong Together"

Nacked sledging, pentru răceală şi gripă

Pentru răceală şi gripă, s-au înregistrat cele mai multe remedii. Nici unul nu e bun! Împachetarea în scutece cu alcool, de care am beneficiat toţi, în copilărie, s-a dovedit că e contraindicată, deoarece alcoolul ridică febra rapid, şi trecem la temperatura de avarie.
Ceaiurile sunt, aşa, de hidratare, mai mult cosmetice. Paracetamolul, fiţele de Fervex şi Coldrex şi Humex şi Mumex, şi alte ex-uri, ţin de placebo şi atât; antibioticele sunt interzise, pe buna dreptate, ridichea neagră cu miere e...bleahh, tincturile şi poţiunile şi siroapele , o aglomerare de sticluţe inutile şi ineficiente în dulăpiorul cu medicamente...
Pe scurt, poţi să-ţi administrezi pilule, şi cu "p" mic, şi cu "P" mare, căci, până nu-şi face guturaiul, damblaua, o săptămână cu ferăstraie care-ţi taie capul, nasul cât pătlăgica şi vocea de reptomit, nu trece !
Au stat nemţii, au cugetat, că la ei e tradiţie în filosofie, şi au zis:
Achtung, mein herren und damen! Din acest aine klainen moment, am demitizat noi înşine celebra Aspirin Bayer, ba chiar o bagatelizăm, pentru că am găsit aine metoden de fentat gripen!
Săniuşul în pielea goală!
Nici nu prea aveau ce dracu să mai inventeze, că maşinile bune le-au inventat, tehnologie, platinum premium... Ei nu prea fac studii ca americanii, care descoperă tot timpul câte ceva, ba că Biblia e un fake, ba că sexul oral e mai periculos decât fumatul... Acuma, să fim serioşi, ăştia de la Universitatea din Ohio, cre că sunt abstineţi sau onanişti, sau ceva... sau n-au efectuat studiul pe cine trebuia. Păi, cum să spui europencelor, să se lase de sex oral, că e pericol de orofaringo... dracu ştie cum îi zice la afecţiunea aia! Păi, măi, americanilor, nu reuşesc ele gagicile să se lase de fumat, dar să.... Nu! E clar, preferă cancerul!
Iar nemţii, se distrează.
Au plecat unchieşii, cu baboaştele lor, pe pârtie, neamule, şi-au lepădat ludovicii şi gogoşarii de pă ei, şi s-au aruncat voiniceşte pe sănii, la vale,cu cucul gol, prin zăpada purificatoare.
Nuuu, nu sunt de la Misa, căci ei recunosc terapia cu bere, şi o păstrează cu sfinţenie, iar denumirea pişvaser e dată sancţionator pentru băuturile cu gust de pipi, deci nu-s din filmul ăla!
Sunt doar nişte domni, care au avut neşansa sa fie programaţi genetic , astfel încât să aibă un mecanicism de tip orologiu, să fie automatisti, să-şi împartă ziua şi viaţa în segmente riguroase. Din acest crunt motiv, când ajung la pensie, şi nu mai au program...german (căci nu are sinonime, sintagma asta, e definiţie universala pentru disciplina şi administrarea muncii), bătrâneii o cam iau prin mirişte. Creierul nu li se poate relaxa aşa, cu una cu două, şi atunci apar nişte minunăţii în viaţa lor!
Şi se duc să facă baie în zăpadă, nu contează că, la plecare, nu-şi mai găsesc toată anatomia externă, unele formaţiuni resorbindu-se, în interior. (cred că e cam pleonasm, ăsta, dar îl las, pentru efect)
Mă, tatailor şi mamailor! Cum nu ştie ea Udrea, să facă turism din ţăcăneala unora! Toată lumea se gândeşte la chestii tipice şi normale. Păi, ar trebui promovată legenda cu Zăpada Zânelor, cea necălcată de picior de om vreodată, care se găseşte pe păşunile alpine cele mai de lângă nori, şi care, topită, îţi dă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte... şi ce de legende de trilu-lilu mai avem noi! Ce forfoteala naibii ar fi prin zăpada asta a zânelor, daca le-aţi trimite nişte pliante!
Adică, ei se promovează mişto, zăngănindu-şi...clopoţeii prin zăpadă, să vadă lumea şi să dea năvală, şi noi facem gondole pentru romantici incurabili!
Şi ne tratăm cu sirop de pătlagină. Trist popor, triste remedii!

Din nou, la ora de caligrafie

Nu toate deprinderile se menţin înscrise în memorie, ca mersul pe bicicletă.
Scrisul de mână, de exemplu!
Mi-am pierdut îndemânarea la scris. M-am nenorocit! Acum de-abia, constat că e o vreme bună, de când nu mai scriu de mână. Nimic! Chiar şi lista de cumpărături, o scriu în Word, şi o scot la imprimantă.
Am sesizat că am o problemă, de curând, încercând să scriu caracterele din alfabetul rusesc, v-am spus că m-a apucat damblaua să învăţ limba rusă. E drept că au o grafică specială, dar nu pot caligrafia corect nici corespondentul lor în limba română.
Mi-am dat dictare. N-am putut să scriu mai mult deo juma' de pagină. Mi-a amorţit mâna, m-am enervat. Scriam urât!
E culmea, nu pot să cred că e adevărat ce se întâmplă! Am avut parte de scris, toată viaţa! Cel puţin la serviciu, făceam maraton la scris, zilnic!
Acum, nu mai pot să leg frumos literele, nu am un stil, scriu, când aplecat, când ascuţit, când puchinos!
O să râdeţi, dar mi-am cumpărat caiet pentru clasa întâi. Stiloul, îl mai am, din şcoală.
Şi seara, am lecţii de caligrafie.
Computerul, deci, e o formă invazivă de alterare a simţului practic. Până acum, o declarau doar oamenii de ştiinţă, cercetătorii, cu care nu am relaţii prietenoase, însă, recunosc, m-a atins sindromul!
Nu mai zic de mâncatul cu farfuria pe genunchiul stâng, ridicat. Pot să mă duc liniştită la preselecţia pentru "românii au talent", nu cred să mai ţină cineva în echilibru, cana de ceai şi farfuria cu supă, pe genunchi.
Acum, m-am întors la scrisul după dictare.
Mă întreb, Doamne Fereşte, o veni ziua să exersez şi încheiatul şireturilor ?
Şi mă gândesc serios, să renunţ câteva ore pe zi, la computer.
Am experimentat lucruri şi mai neplăcute, în viaţă, nu văd să-mi provoace vreo suferinţă, chestia asta! Poate e chiar parte dintr-o terapie benefică.

Răscruce...

Pentru că iarna abia a început, fiind prima ninsoare cu zăpadă adevărată, adică din aia care scârţâie, mi-am dublat timpul pe care îl petrec la computer, şi pentru că nu am nervi pentru o oroare de joc nou, m-am concentrat pe amărâtul de blog, şi am conceput aşa, o anamneză, apoi am stabilit că trebuie să fac ceva curăţenie prin el.
Când am început blogul, acum vreo doi ani, parcă, am plecat la drum vreo 5-6 "prieteni". Nu erau ai mei, erau ai lui Neli-Hani, el fiind mai vechi în bandă. Încet-încet, s-au mai adăugat, deşi reţeaua nu e aşa de rapidă în conexiuni, ca FB, de exemplu. E selecţia mai riguroasă, pentru că nu se rezumă totul la like şi apreciază asta .
Mi-am recitit postările, eu fiind cel mai bun critic cu mine însămi, şi constat că erau mai bune, la început. E totul în raport cu starea pe care o am, asta e limpede. Viaţa mea s-a schimbat brusc , în scurt timp, în direcţii diferite, şi nu e uşor să le faci faţă, nici dacă doar citeşti despre ele, dar să le mai şi trăieşti!
Însă nu am renunţat la blog.
Pe prieteni, i-am pierdut pe drum. Sicti n-a mai postat de câteva luni, la fel şi Zeneseu, Chioru a închis taraba,Neli intră şi comentează din obligaţie, din cinci în cinci postări, de fapt acum nu mai intră deloc, pe la vechii prieteni. Manole, sufletul bloagelor, nu mai intra nici ea, decât la mare sictir, o dată pe săptămână, după care , dacă eu n-am putut comenta la vreo două postări de-ale ei, m-a sancţionat în stilul ei , aşa că nici n-a mai intrat...
Ei bine, fraţilor şi lumilor, indiferent care vă sunt motivele, să fiţi sănătoşi!
Veţi spune, din politeţe, că nu aţi avuit timp, că aţi avut probleme, o fi adevărat, dar la ceilalţi din blogroll, aţi avut timp să intraţi.
Înseamnă, atunci, că nu am calitate, din punctul vostru de vedere.
Nu mă ruşinez, şi nici nu mă obrăznicesc să spun de ce nu mă ruşinez.
Nu transpir după trafic, îmi este suficient ce am, bucuria mea e să văd că am vizitatori, nu neapărat comentatori,mai ales că mi-am pus barieră la comentarii, de ceva vreme, dar, dacă tot aveam construită o relaţie de prietenie, dacă tot comunicam şi în afara bloagelor, poate era frumos să şi rămână astfel. Am în listă bloguri pe care le citesc, dar nu le comentez. Şi eu sunt în lista unora care mă citesc, dar nu mă comentează. Dar, noi eram prieteni...
Nu sunt supărată, dimpotrivă! Intotdeauna îmi creez oportunitatea de a alege o alta situaţie, pentru ca boala lunga e moarte sigura!Şi pentru ca să nu-mi miroasă a penibil, pentru că nu ştiu să mă comport astfel, lista mea se modifică, începând de acum.
Încheiat comunicatul!

Flirt cu Lecter

Nu există condiţii mai bune pentru flirt, decât o asociere sadică şi letală de parcare aglomerată, centru urban cu trafic îngrozitor, ger de-ţi pocnesc urechile, zi de marţi, la care se adaugă personaje de drastică selecţie: Lecteriţa, mânioasă, călcând excavatoriceşte prin centrul municipiului, cu o depresie cruntă de shopping şi cu o faţă de rechin căruia tocmai ce i-a rămas inotătoarea dorsală într-un harpon, şi doi interlopi , genul valutist anii '90, alen-deloane cu gulerul ridicat şi buzunare marsupiu şi mai ales Audi alb, cât vaporul.
În mod normal, din toată fauna răspândită pe străzi, la ora aia, nici un exemplar de mascul n-ar fi putut avea, nici cea mai pervert formă de atracţie faţă de mine, Lectera rechinoasă; nici măcar dacă erau numai bărbaţi în jurul meu, şi nici picior de ală femeie. Nu aveam nici minimum de date care să mă promoveze în fanteziile vreunui mascul. La un moment dat, chiar mă vizualizasem într-o vitrină, şi nu era foarte în regulă, ceea ce vedeam!
N-am găsit nişte afurisite de ghete, nicăieri ! Peste tot, modele de mare şic, pe care nu aş putea să le încalţ nici singură în casă, cu toate uşile încuiate! Degeaba anunţă retailerii reduceri de sfârşit de sezon, lichidări de stoc, faliment şi ce se mai poate pe criza asta, nu găsesc nişte încălţări care să şi arate a aşa ceva. Peste tot, nişte boscârnăi cu tălpi groase şi bot rotund, tocuri hidoase şi accesorii chicioase pe carâmbi... Nu pot să înţeleg moda *parcare de tiruri* sau *bar de noapte la subsolul autogării*. Îmi doresc încălţăminte care să aibă forma piciorului, calapod perfect, confecţie şi material de bun simţ... adică îmi doresc imposibilul! Şi mai ales, ceva să se potrivească străzilor pe care calc eu, la mine acasă. Nu am avut noroc la cumpărături şi drept urmare, toată lumea din trafic trebuia să afle asta, după faţa mea. Ori, când am dat nas în nas cu interlopii, în parcare, era teoretic imposibil să se uite vreo secundă spre mine, doar dacă nu cumva aş fi avut vreo floare în păr, sau ceva...
Se uită unul, ridică din sprânceană, nu aşa de arcuit ca mine, dar pe aproape, îi repede colegului un cot delicat şi subtil, de s-a pomenit ăla cu un coş de gunoi în braţe, se uită şi ăla, zâmbeşte amabil... eu îmi fac scurt un calcul, cât mai aveam până la maşină, cât de mult trebuie să-mi schimb mimica, iar la nevoie cât de mult trebuie să fac economie de cuvinte (lucru imposibil, din cauza configurării mele genetice).Cât sunt eu de Lecter, trebuie să se ştie foarte clar, cu interlopii de Buzău, nu te pui ! Că până scoteam eu telefonul să apelez la mai vechiul meu prieten din spital, şef de clan, aş fi fost de mult în elicopterul Smurd,împănată cu tuburi.
Încerc să trec pe lângă ei, care tocmai încetiniseră mersul. Primul impresionat de mine, dă să iniţieze dialog:
- Sărut-mâna,sărut-mâna, sunteţi supărată pe tot Buzăul, azi!
- Nu tocmai, mai degrabă Buzăul e supărat pe mine!" Pe ăştia nu ai voie să-i ignori, pentru că se cheamă circumstanţă agravantă.
- Sunteţi foarte interesantă
- Mă dezamăgeşti, zic, sau mai bine zis mă întristezi, mă obligi să realizez ce resurse slabe are Buzăul la femei mişto, dacă m-ai observat tocmai pe mine
- Lăsaţi, că la asta ne mai pricepem şi noi, facem şi noi diferenţa !
- Fratele meu, înţeleg că e a doua zi după Valentine's, şi e lumea obosită, sau fiecare a plecat cu bucata acasă, dar mai aveţi ce recruta, sunt fete tinere, super bucăţi, iar eu nu văd să vă împiedicaţi voi de legea privind relaţiile cu minore... mă rog...chiar nu am date pentru a atrage atenţia.
Şi risc ( căci nu se poate să nu scap eu perla): Şi sunt prea obosită şi prea distinsă, pentru voi!
Am crezut că mai am un km. pana la uşa maşinii, deşi era langă ea deja.
- Da' nu-i nimic, că facem şi noi dialog cu distincţia dumneavoastră!
Hopaaa, ăsta are prezenţă de spirit, e mai rău !
Apelez la cuvioşenia lor, prezumată prin prezenţa unor cruci groase, la gâtul lor.
-Băi, suntem lângă biserică, şi avem şi peste patru'j de ani fiecare! Se cuvine ceva drept cugetare, nu?
-Bine, săru'mâna, vă lăsăm, n-am avut noroc azi!
-Mie-mi spui? Dar, crede-mă, cu mine n-ai noroc, nici dacă mă vezi cu un mănunchi de trifoi cu patru foi în mână, o potcoavă la gât şi una atârnată de geantă. E testată treaba.
Când am intrat în maşină, mă simţeam mai în siguranţă decât într-un ou.
Îi spun Ioanei: am flirtat cu interlopi, din ăia ruginiţi. Cred că erau tare plictisiţi, dacă s-au dat la mine!
...
Ciudate mecanisme de atracţie au bărbaţii! Nici femeile nu funcţionează mai simplu, şi numai pentru faptul că mă gândesc la asta, e semn de bătrâneţe!

Sub semnul lui Meletie

Avantajul uliţelor de la sate este doar beletristic. Cel mult, te transportă mental în lumea Moromeţilor. Dacă vrei să te fereşti din calea vreunei tutane, care ţine neapărat să întocmească o conversaţie cu tine,cand tocmai te grabesti,nu răzbeşti! N-ai unde! Stânga, poartă încuiată, dreapta, casă părăsită cu poartă încuiată, în faţă, tutana, în spate maşina de gunoi care e mai lată decât strada
Strada mea este o uliţă, şi ridicolul nu vine de la faptul că locuiesc eu pe ea, ci că este în zona zero a urbei, este strada pe care este amplasată primăria, este strada sediului administrativ; dar este o oroare, un depozit de rable existente sau tranzitante, după cum devine situaţia. Pe stradă am frizerie, şi toţi gibonii îşi parchează tărgile la uşă, să nu cumva să îşi mişte herniile vreo doi metri, în capăt am un atelier foto şi xerox şi IT, ai cărui clienţi şi mai ales manageri parchează în colţul intersecţiei, sau mai nesimţiţi, în mijlocul intersecţiei... Strada mea cu ochi frumoşi! : Şi mai e şi înfundată la un capăt! Mi-e frică să postez o fotografie cu strada mea, realizată acum 33 de ani, pe când era meritoriu , adică un teritoriu plantat cu meri,până să primească denumirea oficială Aleea Merilor, iar alături, o fotografie cu strada mea de acum! Este o involuţie crudă, şi ca elemente de urbanism, şi ca nivel de civilizaţie. Cândva, oamenii aveau bun simţ, acum nu mai au, îşi lasă căcatul înşirat pe la porţi, mormanele de fiare vechi, încă înmatriculate, sau resturile de la construcţii. Strada mea e un hoit, dar nu mă mai consum; altădată eram foc şi pară, acum sunt foarte relaxată.
Mai nou, avem şi magazin second hand, inaugurat azi. Prilej de pelerinaj cu lume bună, la mine pe uliţă. În asemenea context, dau nas în nas cu o matrafelniţă pe care n-am mai văzut-o din liceu, adică din 19o7, de la Răscoală. Am crezut că mor cu zile, m-a ţinut aia de vorbă o eternitate, din discurs mi-am dat seama că e foarte evlavioasă, creştină practicantă, aproape autoflagelant de creştină, vorbea şi îşi înnoda basmaua sub bărbie...
Unde dracu s-o inviţi p-asta la Bambuu, la o cafea, că intră cu deştele-n cruce, şi iese tămâind! Am rezistat vreo juma' de oră cu ea, nu prea aveam ce complimente să-i fac, ea mă omorâse de atâta admiraţie, că nu m-am schimbat, că sunt tânără, arăt ca fie-sa ( vă daţi seama ce îngrozitor arată aia), că sunt frumoasă...dar am prea mult ruj pe buze.
Îmi venea s-o întreb când s-a împreunat ultima oară(ca să mă exprim biblic), şi dacă nu cumva a făcut copiii din boabe de fasole. Dar am evitat să fiu nesimţită, fiind de-a dreptul vacă, aşa că i-am spus că rujul poate să scrie câteodată pe faţa femeii, mai explicit ca un cuvânt scris pe foaie, că E FEMEIE.
Ne-am despărţit într-un târziu, ea zicându-mi: weekend creştin, îţi doresc!
Ce-i ăla??? Hai că m-ai băgat în codrul des! Mai era piticul cu : "O săptămână bună vă doresc", dacă te suna lunea, sau: "să-i rugăm pe Sfinţii Părinţi, să ia cuvântul" Era vorba de preoţii din sală, şi m-am chinuit ani buni până l-am făcut să înceteze cu formularea asta deplasată, deoarece ei sunt preoţi, nu protopărinţi.
Am venit acasă, am deschis computerul şi m-am uitat pe calendarul ortodox:
Vineri - Sfânta Teodora Împărăteasa . Doamne Iisuse, dacă ar şti muceniţa aia de colegă, ce meserie de muiere a fost Teodora asta.... ce dansatoare şi ce prostituată de bordel a fost ea, până a adunat-o dintre.... cărţi, Iustinian, şi a făcut-o împărăteasă, s-ar lăsa femeia de religie.
Sâmbătă - Sf. Meletie
Duminică - Mucenicul Acvila şi Duminica Vameşului.
În fine, a vameşilor a fost cam toată săptămîna.
Deci, eu trebuie să petrec week-endul în spiritul lui Meletie? Nu cred! Am alte idei. Movies time, apoi termin cartea aia de poveşti uzbece, că trag de ea de o lună, şi nelipsitul spa duminical.
Aţi văzut "The King's Speech" ? Superb! Ştiţi că eu nu sunt cu fiţele de Oscar, sau de alte nominalizări, ci văd filme care miros a filme bune. Eeeeiii, filmul ăsta e film ! Nu vă fac sinopsisul, dar e genul ăla de film istoric, cu dramă cu umor, mai ales englezesc, cu talent de actori de teatru, genul british.... Nu are legătură nici că joacă Helena Carter Bonham, din Harry Potter, şi mai ales Michael Gambon, irlandezul perfect, care îl joacă pe prof Dumbledore, tot din Harry Potter.
The King's Speech e film, nu abureală!
Aştept cu nervii încordaţi lansarea pe torente a lui The Rite, cu Hopkinz! Şi acolo, am senzaţia că o să văd meserie de artă teatrală.
Ce muzică ascultăm? A! Ceva din tinereţea mea, tot din 1907.
Nu, nu m-a rugat Boy George să-i fac trafic, şi nici nu cred că ar muri biserica de dragul lui...
Şi mai ales, slăviţi-l pe Meletie!

Campania: Să ne sfidăm discopatiile !

Şi să ne mai relaxăm un pic! Marţea e o zi numa' bună ,pentru aşa ceva!
Ce facem când vremea nu este tocmai potrivită pentru mişcarea în aer liber?
Curăţăm cartofi? Nu!
Călcăm rufe? Nu!
Lustruim prin baie? Nici atât!
Şi, să stabilim ce înseamnă vreme nepotrivită pentru mişcare în aer liber: vremea asta, primavaratică şi caldă, nu e bună!!! E vehiculantă de viruşi ( n-o să mă determinaţi niciodată să folosesc pluralul "virusuri", aşa cum n-o să scriu vreodată "într-o" fără cratimă, sau "nici o" , împreunat). De aia nu mai pot eu de ce a stabilit Academia, într-un moment de inspiraţie derivat din prune fermentate!
Deci, e vreme cu soare, şi stăm în casă.Dăm un Google search pe fiţe de fitness, şi alegem Zumba!!!
Nu alegeţi Pilates, nu e pentru femei temperamentale!!! Pentru asta ai nevoie de mult calm şi relaxare în poziţii statice, te mişti în reluare, parcă eşti la QiGong... nu merge!
Alegeţi Zumba, ne e oarecum cunoscută, multora, dar în varianta executată de bărbaţi, când îi scăpăm pe scenă la vreo nuntă, după cinci ţuici, iar ei vor să arate tuturor, ce graţioşi sunt la dans. Şi, cu cât se aplaudă mai tare şi se râde în sală, cu atât se învârtoşează mai cu spor!
Deci, Zumba e un fel de dans aerobic fitness, nu faci altceva decât să te relaxezi la maximum, dansând, şi, în acelaşi timp să-ţi lucrezi fizicul!
Ăsta e dezavantajul femeilor din provincie: nu beneficiază de săli de fitness şi aerobic şi Zumba, şi automat, de aceea sunt mai încruntate şi mai prost-dispuse, când le întâlneşti pe stradă. Păcat, femeile au nevoie să se relaxeze, în felul lor, în spiritul lor, ludic, să râdă, eventual, una de alta, ca în fiecare clipă, dar, din asta să se antreneze în ceva util şi mai ales, plăcut.
Am urmărit nişte demonstraţii de Zumba, e drept că nu e voie, pentru vertebrele mele supărate, să interpretez mişcări prea curajoase, dar...începutul e greu(ca în viaţă), căci, după ce ai articulaţiile încălzite şi bagi nişte stretching pe muşchi, eşti mai ceva ca Maia Pliseţkaia (care atingea scena doar când avea ea chef, în rest , zbura!)
Am găsit pe You Tube nişte clipuri cu Zumba, sunt destule, dar am leşinat de râs la unul, deşi nu e frumos să reacţionez aşa, dar, ce să fac, sunt câteodată, acelaşi copil care punea piuneze pe scaun, la profesori, sau care tăia cu bomfaierul picioarele scaunului...
Priviţi-o pe doamna cea grasă, din spate, cu tricou negru! E antitalent, dar perseverează! De aia nu mai poate ea, că nu arată ca cele din faţă! Insistenţa cu care exersează, e lege! Iar aia subţirică, în tricou verzui, parcă are în ea trei tenii gata să iasă! Daţi play pe titlul din fereastră să urmăriţi direct pe You Tube, ca să aveţi imaginea completă

Zumba se face pe orice fel de muzica, chiar şi pe cea difuzată la tarafteve sau favorit, nu-i problema,poate chiar ar fi cool să mixezi pe Nea' Benny Sinulescu, dar văd că e fiţă pe "We no speak americano", sau Poker Face.

Pentru cei avansaţi, sculă de dans ar fi pe MC Hammer, cine nu-şi mai aminteşte ce nebunie a făcut cu "Can't touch this!" la premiile Grammy, în '91 !
Fetelor, dacă nu aveţi demaraj, să ştiţi că nu porniţi la cheie! Şi nici cu două sârme, ca la Dacie! Porniţi cu o cinzeacă, şi pun pariu că vă mai opriţi la sfârşitul CD-ului!
Distracţie maximă!

When the yellows takes reds to dance!

Mare emoţie, mari aşteptări! Ne-am emulat pe noi , de bucurie, astăzi, când şi-au jurat la altar, o credinţă foarte veşnică, unul - altuia, pesedeul şi penelulcupeceul. Nu mi-au ajuns 6 rondele cosmetice, calmante, pentru ochi, ca să-mi revin ! Avem USL-aşi ambidecştri? Mai era vreo variantă neîncercată până acum?
Mă întreb dacă m-am prostit, cumva, mai dându-mi din când în când, dictare, ca să văd dacă mai ştiu să folosesc cratima, sau caracterizând personajul Niculae Moromete şi comentând Mări sub pustiuri, ca să văd dacă mă mai pricep unde i-am pierdut pe clasici, si de ce era nevoie de contemporani... Sau scot radical din 64 şi-mi iese din prima, fără virgulă. Deci, exist intelectual!!!
Şi atunci, crezând căci vor mai fi fiind din cei ca mine ( ca să vă arunc peste scaune, cu spaţiul poetic din exprimarea mea), de ce nu ne suspectează încă, politicienii, de niscaiva inteligenţă? De ce? Poate cineva, să creadă că această alianţă, pardon, uniune, va supravieţui alegerilor locale? Cum să uneşti o ceva care, în principiu ar trebui să fie dreapta... şi, deşi îmi cunoaşteţi opinia despre stânga şi dreapta în politica românească, înclin să cred că, măcar de-a lungul şi uşor de-a latul istoriei, liberalii au cam jucat hora pe dreapta. (Dar, asta era acum mult timp. Era, pe când nu s-a văzut, azi o vedem şi nu e!)...deci să uneşti cu ceva care ar trebui să fie de stânga, dar n-a fost niciodată stânga, şi iar îmi dau vreo 500 de palme, căci ar trebui să-mi fie simpatici, măcar teoretic. Nu pot să zic doctrinar, că n-am suficient wiskey în sticlă.
Pot să înţeleg că e cam acută nevoia de a trimite la plimbare un guvern care nu poate, sau nu vrea să scoată nişte soluţii , dar nu pot să înţeleg ipocrizia cu care se aşază băieţii la masă, flash-flash camerele şi doi-zece, doi-zece, microfoanele şi încep să-şi zâmbească şi să se gratuleze reciproc, şi pesedistul şi penelistul, care până mai ieri se stucheau ca mâţele pe bătătură, cu aroganţele lor foaaaaarte fine, ca lanţul de drujbă. Nota zece lui Orban! El a zis că nu crede în uniunea asta! Acuma, nu se ştie dacă a zis asta pentru că oricum nu prea mai e în prima linie a liberalilor, deci nu prea mai prindea nici vreun post de top, dar a avut oo şi a zis că nu vrea. Cre' că nici Tăriceanu, nu a înghiţit găluşca asta, dar nici el nu mai stă în linia întâi.Bă fraţilor! Nu era cea mai tare şmecherie, să ieşiţi voi la conferinţa de presă, şi să ziceţi aşa:
"Luuzăăăriloooor! Atenţie macsimă, aicea la noi! Nu putem scăpa de al boalii marinar, decât dacă ne unim într-o unire unită! Şi mai bine o aruncam pe mama în fântână, decât să mă unesc cu ăştia de la ălălalt partid, dar n-avem ce face, fraierilor! Murim, vomităm după colţ, tragem nişte bicarbonat pă nări, stins cu oţet, şi mergem mai departe!"
Nu să rânjiţi ca reclama la apă de gură şi să pretindeţi că viaţa va curge ca Ozana cea frumoasă, la vale, şi voi veţi face una mie-una ţie, şi-una lu popa Ilie, la împărţeala primăriilor şi consiliilor judeţene, că nu merge! De exemplu, la noi, nici nu se ia vreo secundă în dezbatere subiectul, pentru că recunosc toţi, piticul se suie pe două bucăţi de BCA, şi zice: la loc comanda, candidatul sunt eu! Şi mi se pare normal ( momentul, nu piticul). Şi aş dori, vă rog frumos, poate chiar piticul să-mi satisfacă această sadică dorinţă, să mă invitaţi şi pe mine la şedinţe din alea comune, cu penele şi pesede şi pece, la Nehoiu, ca să mă tăvălesc pe jos, ca emoticonul ăla cu egal şi două paranteze. Deci, nu se poate, după ce ce şi-au zis de mame, de neveste, de fiice şi fiici, să se dialogheze ! Nu se poate! De aia îmi vine scârbă, că în campania trecută, se tot făceau gagicile între ele, panarame şi analfabete şi câte în lună şi în stele, după care erau la braţ, la chef la un sfânt Nectarie! Acum, se ceartă unele cu altele şi se pupă altele cu unele. E valabil şi la bărbaţi! Si pentru oamenii de rand, care se ocărau pe la porţi, sau prin piaţă, şi-şi vopseau geamurile, şi-şi dezumflau cauciucurile. Azi, mă calcă un maimuţoi pe bombeu şi mă întreabă ceva personal. M-am scuturat ca iapa de muşte şi l-am întrebat: Auzi, mă?! Eu, ca eu, că, de bine de rău, n-am nici o tresărire şi vezi bine după, ani de aşteptări, că nu ţi-am oferit bucuria să mă vezi în genunchi în faţa piticului, dar tu cum te duci la şedinţă cu el, de luni încolo, hm? Căci o să facă pipi pe tine, cu boltă! Nu că ar fi el foarte tare, ci doar că eşti tu foarte prost, şi dacă răcneşte la tine îţi pică jos, izmenele!Aşa că vă rog din suflet, invitaţi-mă la şedinţe, jur că stau cuminte, nu fac pocnitori, nu mă strâmb în spatele piticului, nu mişc! Dar vreau să vă văd feţele, la toţi! Ce dracu faceţi cu senatorul , de care abia aţi scăpat? Că s-a dus la pece, care s-a unit cu penele şi apoi cu pesede?!? Deci e de-al vostru! Să vă trăiască!
Ceea ce îmi place foarte tare, e că au stabili în primul rând, la protocol, că nu îşi vor da la geoale, în public. Păi nu, dar în particular... să vezi ce căzături pe gresie, în baie, se înregistrează!
Sau, mai inteligent, se discreditează , unii pe alţii, lăsând impresia că e autoeliminare.
Cea mai tare metodă, la nivel local e alta, gândită bine, de cineva care îmi cunoaşte reacţiile. Primesc acum 3 zile un sms luuuung, s-a livrat în secvenţe, care avea un conţiunt intenţionat ţăţăresc şi cârcotaş; în realitate, era scris fără ABSOLUT NICI O GREŞEALĂ DE GRAMATICĂ SAU SCRIERE/PUNCTUAŢIE. (Plus un neologism mofturos : "rapace"). Nu mail, nu coment pe blog, nu ceva care lasă urme. Sigur că numărul era de cartelă, nou achiziţionat, dar cui îi pasă? În mesaj era vorba de o persoană care nu e prea agreată, la nivel politic local. Şi o băgau la mine, pe ţeava puştii, cu avertizarea că face comentarii curajoase despre mine şi ar da să intre prin jucăriile mele. În timp ce eu eram cea mai deşteaptă şi mai vrednică de acest oraş minunat! Deci, oameni buni, înţeleg ce doriţi: să-i fac din zece minute de lectură, un veac de publicitate. Nu se poate, pentru că nu sunt naivă. Voi vă folosiţi de blogul meu, s-o fac ţăndări, pentru că, ne place , sau nu ne place, la nivel zonal, al meu e trofeul, la bloage! Si e citit si răscitit... Nu se poate, vă repet, deoarece, eu îmi rezolv problemele în stilu-mi de-acum branduit, şi fac anchete mai nenorocite ca ale de la de ne a. Nu pun botul la semeseuri, că sunt mare şi mă descurc. Şi eu am o boală, a probelor. Dacă le deţin, atunci.... nu vreau să vă reamintesc, cum fac la furie! Dar lăsaţi-mă să mă desfăşor cu resurse proprii! Nu se poate să vă fac eu jocuri, moca, sau să tabăr pe oameni, ca nebuna din porumb!
...
Deci, oamenilor de prin politica mare şi mică, voi sunteţi sănătoşi la cap? Ce vreţi să înţelegem din uniunea asta? Indiferent ce va fi , rău, să se întâmple, noi suntem vinovaţii! Iar ceva bun, nu are cum să ni se întâmple.
Azi noapte a fost viscol, la noi. Mă rog, poate nu unul tipic, pentru că noi suntem protejaţi de munţi, dar a fost un vânt foarte violent, cum n-a prea mai fost. Astăzi, pe la vremea prânzului, tot oraşul era plin de ţigle şi de geamuri sparte, căzute pe trotuare. În faţa blocurilor 28, 28A şi 28B, nu puteai să treci pe trotuar. La fel, în spatele băncilor, spatele Casei de cultură.Dar , NICI DRACU nu le strângea! Treceau toţi, ca nesimţiţii şi le ocoleau. Mă refer la cei care locuiau acolo. Nuuu, ei aşteptau primăria să vină să le strângă căcatul din faţa blocului. Cine să vi le strângă, deştepţilor, că amărâta aia de muiere care e mai aprigă decât un bărbat, e şi ea liberă, o zi pe săptămână. Pe ea o vezi în utilajul de la drumuri, dând cu lopata nisip pe drum, ea taie lemne la circular , în curtea primăriei... femeia de la casa de cultură , dă şi ea la lopată, sparge gheţa de pe trotuar... Eu mă întreb, nu le-a văzut niciodată , primarul, din maşină? Şi dacă n-ai picior de bărbat în oraş, nu pui două muieri la lopată, la gheaţă, şi la tăiat lemne! Că nu dă bine la imagine, stimate gospodar!
Să revenim la uniunea care ne va binecuvânta politic! E vreunul care crede că va rezolva ceva? Eu cred că doar se vor transfera dosarele de licitaţii, de colo, colo, şi poate oferă mai multe găleţi şi tocitori de plastic, în campania asta. Vă rog frumos, la selectarea materialelor de campanie, să-i lăsaţi pe cei de la pesede să aleagă brichetele, căci au funcţionat doi ani. Straşnice brichete!
Am uitat de udemere. Vor veni şi ei, fireşte, la un moment dat, în uniune, nu? Că ei sunt veşnicii: treabă n-am, da' cale-mi fac! Mai e cineva? Aoleu, dandiaconescudirectşinreluare! Ăla a spart sondajele! Le ţinea în borcane. Eu cred că alianţele sunt ca şi gugălul ;te ajută , dar nu te fac mai deştept. Şi mai cred că în politică, trecutul are valoare de precedent. Şi constat că iar n-am cu cine să votez.