Nu există condiţii mai bune pentru flirt, decât o asociere sadică şi letală de parcare aglomerată, centru urban cu trafic îngrozitor, ger de-ţi pocnesc urechile, zi de marţi, la care se adaugă personaje de drastică selecţie: Lecteriţa, mânioasă, călcând excavatoriceşte prin centrul municipiului, cu o depresie cruntă de shopping şi cu o faţă de rechin căruia tocmai ce i-a rămas inotătoarea dorsală într-un harpon, şi doi interlopi , genul valutist anii '90, alen-deloane cu gulerul ridicat şi buzunare marsupiu şi mai ales Audi alb, cât vaporul.
În mod normal, din toată fauna răspândită pe străzi, la ora aia, nici un exemplar de mascul n-ar fi putut avea, nici cea mai pervert formă de atracţie faţă de mine, Lectera rechinoasă; nici măcar dacă erau numai bărbaţi în jurul meu, şi nici picior de ală femeie. Nu aveam nici minimum de date care să mă promoveze în fanteziile vreunui mascul. La un moment dat, chiar mă vizualizasem într-o vitrină, şi nu era foarte în regulă, ceea ce vedeam!
N-am găsit nişte afurisite de ghete, nicăieri ! Peste tot, modele de mare şic, pe care nu aş putea să le încalţ nici singură în casă, cu toate uşile încuiate! Degeaba anunţă retailerii reduceri de sfârşit de sezon, lichidări de stoc, faliment şi ce se mai poate pe criza asta, nu găsesc nişte încălţări care să şi arate a aşa ceva. Peste tot, nişte boscârnăi cu tălpi groase şi bot rotund, tocuri hidoase şi accesorii chicioase pe carâmbi... Nu pot să înţeleg moda *parcare de tiruri* sau *bar de noapte la subsolul autogării*. Îmi doresc încălţăminte care să aibă forma piciorului, calapod perfect, confecţie şi material de bun simţ... adică îmi doresc imposibilul! Şi mai ales, ceva să se potrivească străzilor pe care calc eu, la mine acasă. Nu am avut noroc la cumpărături şi drept urmare, toată lumea din trafic trebuia să afle asta, după faţa mea. Ori, când am dat nas în nas cu interlopii, în parcare, era teoretic imposibil să se uite vreo secundă spre mine, doar dacă nu cumva aş fi avut vreo floare în păr, sau ceva...
Se uită unul, ridică din sprânceană, nu aşa de arcuit ca mine, dar pe aproape, îi repede colegului un cot delicat şi subtil, de s-a pomenit ăla cu un coş de gunoi în braţe, se uită şi ăla, zâmbeşte amabil... eu îmi fac scurt un calcul, cât mai aveam până la maşină, cât de mult trebuie să-mi schimb mimica, iar la nevoie cât de mult trebuie să fac economie de cuvinte (lucru imposibil, din cauza configurării mele genetice).Cât sunt eu de Lecter, trebuie să se ştie foarte clar, cu interlopii de Buzău, nu te pui ! Că până scoteam eu telefonul să apelez la mai vechiul meu prieten din spital, şef de clan, aş fi fost de mult în elicopterul Smurd,împănată cu tuburi.
Încerc să trec pe lângă ei, care tocmai încetiniseră mersul. Primul impresionat de mine, dă să iniţieze dialog:
- Sărut-mâna,sărut-mâna, sunteţi supărată pe tot Buzăul, azi!
- Nu tocmai, mai degrabă Buzăul e supărat pe mine!" Pe ăştia nu ai voie să-i ignori, pentru că se cheamă circumstanţă agravantă.
- Sunteţi foarte interesantă
- Mă dezamăgeşti, zic, sau mai bine zis mă întristezi, mă obligi să realizez ce resurse slabe are Buzăul la femei mişto, dacă m-ai observat tocmai pe mine
- Lăsaţi, că la asta ne mai pricepem şi noi, facem şi noi diferenţa !
- Fratele meu, înţeleg că e a doua zi după Valentine's, şi e lumea obosită, sau fiecare a plecat cu bucata acasă, dar mai aveţi ce recruta, sunt fete tinere, super bucăţi, iar eu nu văd să vă împiedicaţi voi de legea privind relaţiile cu minore... mă rog...chiar nu am date pentru a atrage atenţia.
Şi risc ( căci nu se poate să nu scap eu perla): Şi sunt prea obosită şi prea distinsă, pentru voi!
Am crezut că mai am un km. pana la uşa maşinii, deşi era langă ea deja.
- Da' nu-i nimic, că facem şi noi dialog cu distincţia dumneavoastră!
Hopaaa, ăsta are prezenţă de spirit, e mai rău !
Apelez la cuvioşenia lor, prezumată prin prezenţa unor cruci groase, la gâtul lor.
-Băi, suntem lângă biserică, şi avem şi peste patru'j de ani fiecare! Se cuvine ceva drept cugetare, nu?
-Bine, săru'mâna, vă lăsăm, n-am avut noroc azi!
-Mie-mi spui? Dar, crede-mă, cu mine n-ai noroc, nici dacă mă vezi cu un mănunchi de trifoi cu patru foi în mână, o potcoavă la gât şi una atârnată de geantă. E testată treaba.
Când am intrat în maşină, mă simţeam mai în siguranţă decât într-un ou.
Îi spun Ioanei: am flirtat cu interlopi, din ăia ruginiţi. Cred că erau tare plictisiţi, dacă s-au dat la mine!
...
Ciudate mecanisme de atracţie au bărbaţii! Nici femeile nu funcţionează mai simplu, şi numai pentru faptul că mă gândesc la asta, e semn de bătrâneţe!
