uşa de la intrare

joi, 22 august 2013

Despre apa noastră cea de toate zilele

Stăteam eu cu niste emoţii maxime, prin primăvară, cum că ce zogoleala dracului o fi şi pe strada mea când ne-o lovi "masterplanul".
Programul ăsta e ceva destul de important pentru beneficiarii reţelelor de apă şi canal, dar nu i se adresează şi străzii mele. Cum dracu a fost ea uitată, habar nu am! Îi întreb pe unii, mi se răspunde că piticul n-a vrut s-o prindă în plan. Întreb la primărie,cică  nu, vina e la alţii.  Nu putem înţelege de ce a fost exclusă, mai ales că e zona zero a oraşului, impozitele sunt cele mai mari. Reţeaua de apă a fost montată în 1955, odată cu darea în folosinţă a cartierului muncitoresc Merilor. Ţeava e din fier, n-a fost niciodată schimbată. În anii '70, când s-a asfaltat şi s-a proiectat canalizarea, lărgindu-se strada, nu s-au schimbat ţevile. Ce dracu, doar ne amintim cum puneam nylon peste gropile pentru guri de canal şi presăram ceva pământ, să cadă muncitorii de la schimbul III! Parcă suntem Moromeţi clonaţi, stăm şi ne tot întrebăm la şedinţele de gard, de ce dracu n-am fost prinşi în marele proiect de modernizare, că doar de de vreo 3 ori în ultimul an a bubuit ţeava de pe Merilor, pe un segment de 20 metri. A început de la Nicolae şi a ajuns la Băcănuş, aşa că urmez eu, clar.  Personal nu am comentat preţul apei, decât la nivel de mirare. N-am purces la vreun protest, nu particip nici la cel care se pregăteşte. Pe mine nu mă regăsiţi vreodată în forme colective de protest. Aşa că, dacă se doreşte într-adevăr eficientizarea consumului de apă prin instalarea de apometre de curte, atunci poate ar fi mai corect să începem de la înlocuirea colanei de stradă, pentru ca astfel să ne putem "înţepa" toţi în acel moment, cu ţevi corespunzătoare pe care să fie montate apometre. Pentru că, dacă fac acum un cămin betonat şi la iarnă (la pariu) ţeava de fier care e mult mai bătrână decât mine pocneşte, mie nu mi se pare convenabil. În iarna trecută am păţit-o cu pompa din curte, am eliminat-o urmând să o reactivez când vine programul de reabilitare, programul nu a venit şi totuşi, acum vine obligaţia de a executa cămine pentru apometre. Cu plăcere, personal mă avantajează metoda, dar ar fi mai mult decât recomandat să se găsească o soluţie pentru a fi înlocuită ţeava principală. Acelaşi preţ îl plătim şi noi, ca şi ceilalţi de pe Alba Iulia, de exemplu. Iar atunci şi Compania de apă ar avea o oglindă a consumatorilor de pe stradă şi nu ar mai apărea pompe netrecute prin contor, mascate pe sub găleţi, sau cişmele stradale undercover. Adică, ne facem datoria de a plăti un serviciu, dar vă rugăm să îl eficientizaţi începând de la dvs, nu derivând din obligaţiile noastre!
Am preferat  genul scrisoare deschisă, pentru că fiecare se lamentează în felul lui, fiecare solicită audienţă la direcţiune aducând problema cât mai aproape de interesul propriu. Eu nu manifest interese proprii, ci principii. Şi ştiu că un serviciu contra cost tebuie să aibă calitatea precizată în contract. Că m-am săturat, dracului, de şmecheri care plătesc 8 lei factura la curent şi ei consumă ca la Cernavodă, m-am săturat să închid pompa de trei ori pe zi la vecina Mioara, că nu ştiu cum dracu de n-o deranjează la creieri zgomotul apei, m-am săturat de toţi ciozvârtarii care eludează toate legile şi normele şi rânjesc superior când noi, fraierii, trebuie să asigurăm plata consumului global. Aşadar, reglarea trebuie să înceapă de la furnizor, nu de la consumatorii lăsaţi să-şi scoată  ochii între ei.