Eşti din Nehoiu, dacă...

          E animaţie mare pe facebook, emoţii şi veselie, nostalgie, regrete...
          S-a creat un grup care a polarizat în câteva ore,  8% din populaţia Nehoiului. La început am fost rezervată, eu nu cred în grupuri, sau, cel puţin, nu toţi înţeleg rostul unui grup. În scurt timp, am realizată că oamenilor le este foarte dor de Nehoiu, de "acasă" al lor. Le e dor de copilărie, de adolescenţă, de prima ţigară fumată şi de prima vodcă la bar la Romică, la Pişă Colţu', Căţeaua Leşinată, Romdorel, Cristal, Curu'Gol, Acvariu, Montana....frate, măcar am avut baruri, dă-o-n morţii mă-sii de industrie şi de producţie! Care cui i s-a sculat de afaceri, a deschis un mic bar. Ce să facem, asta era cerinţa consumatorului. Acuma, serios, dacă se cereau ştergare cusute, se făcea magazin de aşa ceva, dar s-a cerut bar. Nu era oricum cu barurile astea, să ştiţi! Fiecare avea amprenta, brandul lui. La unul te desăvârşeai în alba-neagra, altul era cu plasare de produse, altul era cu nişte amărâte de traseiste, care amestecau de zor nişte cocktailuri de toate culorile, era la modă Curacao la un moment dat, apoi încercau săracele, să fie ofertante, da' stomacul, nu şi nu, Batman! Batman!
           Generaţii la rând şi-au făcut botezul prin seria de baruri din Nehoiu, poate nu era rău să fi încropit de un muzeu. Fiecare generaţie a fost grevată de o anumită cultură sau de o subcultură ( băi, să nu mă mai înnebuniţi că de fapt, cultură înseamnă să fii citit, că mor!). Dpdv al muzicii care le-a influenţat, au fost generaţiile pop, folk, rock (cu subdiviziuni), electronică, progresivă, psihedelică, etno, emo şi manele, se ştieeee, să moară dujmanii!!!!
            Fiindcă sunt mai dinozaură şi au trecut multe generaţii pe sub ochii mei, aş putea spune că există o direct-proporţionalitate sau, mă rog, o corespondenţă între nivelul intelectual şi muzica preferată. Generaţia care a îndoit bara de la han, de lângă baba Enache, a fost cea  mai scuturată, ca să zic aşa, pentru că ei compuneau şi interpretau muzica , nu doar o asculau la aifoane şi zmartfoane.
             Indiferent dacă era vorba de Glacial, Mamaia, Stolichnaya, Tanita, Scandic, Săniuţa sau Mitilic, viaţa era frumoasă.
             Unii am apucat filmele cu pelicule pe role, la club, unde nea  Jan mai ieşea la ţigară şi uita rola să meargă în gol, Şuşu avea de învăţat pentru facultate şi ameţea şi el rolele. Alţii au apucat filmele pe casete video la părinţii Vandei acasă, unde beneficiam de intrare moca şi 25 de lei pentru traducere acolo unde nu era prezentă Irina Nistor. A venit generaţia filmelor la Casa de cultură, apoi a dispărut din toată ţara conceptul de cinematograf., aşa cum a dispărut conceptul de industrie, economie, muncă în general.
             Au plecat mulţi din Nehoiu, rând pe rând, fascinaţi de mirajul Occidentului sau constrânşi de împrejurări, unii au dus-o rău, cu atât mai rău cu cât erau departe de casă, iar alţii, cei cu mai multă carte şi opţiuni mai bune, nu s-ar mai întoarce acasă; zic ei.                  Îşi pun pe facebook poze cu nişte case mari, maşini lucioase, vacanţe cu scoici şi nisipuri de aur, dar, în sufletul lor se adună amintiri cu o lume minunată, cu oameni străini dar atât de familiari.... I-am avut pe Ioşca, pe Seica, pe tanti Tereza care se uita la cer când se înnora şi zicea: "Vai, Bela, mergem un casă că uite ce venim un puloi mare!". I-am avut pe Bârhălică, pe Leonte, Bahama, minunatul Ghiozdan!!!  Pe nea Dan croitorul, nea Fănică cizmarul, nea Ganga fotograful, nea Costică gogoşarul, nea Kostas grecul cu păpuşele de zahăr... Asta nu e faună, cum ar zice unii, ci sunt oamenii acestui loc. Sigur, am putea dezvolta o enciclopedie a personalităţilor locale. Să nu credeţi că nu am în lucru aşa ceva, dar e mult de lucru, vă anunţ eu când e gata, tocmai pentru că nu vreau să se piardă identitatea acestor oameni din aceste locuri minunate.
            Dincolo de emoţia pe care ţi-o dă o fotografie cu locuri şi oameni dragi, dincolo de amintirile învălmăşite în suflet, se simte ca o suflare îngheţată, implacabilitatea timpului. Ne e frică de el. Este frumos să îţi ţii copilul de mână, să-l înveţi să facă primii metri pe bicicletă, dar tu îl vezi de fapt în el, pe copilul din tine, cel care a rupt toate gardurile încercând să meargă cu bicicleta, cu mulţi ani în urmă. Pentru o clipă, uiţi să priveşti spre copilul tău şi îl cauţi disperat pe copilul  care erai...
            Ei, bine, doar aici te poţi întâlni cu el, şi asta e garanţia că eşti din Nehoiu
           ...
           Mi-ar plăcea ca grupul ăsta să nu devină o arenă în care se sfâşie leii, iar cei din amfiteatru să aplaude sau să arunce cu pietre. Sunt puţine locuri curate în jurul nostru.
           Dintr-o singură zi de depănat amintiri, deja se poate scrie o carte.
         
         

Sfaturi utile pentru posesorii de zmar'foane

          Dacă aveţi norocul să intraţi în posesia unui zmar'fon (smart phoeon - pentru dive, smart phone - pentru grammar/spell nazi), este bine să ştiţi următoarele lucruri, ca să nu fiţi nevoiţi să prăbuşiţi întreg departamentul de comunicare şi relaţii cu clienţii, cum am făcut eu. Vodafone a fost compania ghinionistă.

          Dacă sunteţi o trudă sufocată de piţiponceală, ignoraţi acest tutorial, Angry Birds nu e compromis. Sar peste categoria voastră, căci, la Nehoiu reprezentaţi o minoritate jalnică. Bărbaţii vor femei de tip sauvage, dacă tot plătesc, şi nu genul Amoeba (nu vă faceţi griji, e de bine, asta e  o eucariotă protozoară, sună destul de mişto ca să staţi liniştite).
          Dacă sunteţi un distins domn de afaceri, ignoraţi chiar şi internetul, viaţa a demonstrat că vă descurcaţi şi fără el. Aveţi opţiuni nelimitate în orice.
          Dacă sunteţi un biet amploiat, începeţi să deveniţi atent, căci , sigur nu aţi achiziţionat telefonul prea uşor şi, mai ales, sigur nu v-aţi interesat de la început care-s misterele lui. Copiii nu au avut timp să-şi bată capul cu dvs, iar colegii s-au scos spunând:
          -Aaaa, eu nu am modelul ăsta!
          Dacă aţi obţinut telefonul moca, de la reţea, nu mai e cazul să vă spun că pe el scrie Made în China, e cu o juma de kil mai uşor decât originalul şi puteţi să folosiţi instrucţiunile pentru preşurile din maşină, e acelaşi lucru, având acelaşi rezultat; unul bun.
          Indiferent ce ţineţi în mână, crezând că e un smartphone, în momentul în care vreţi să-i ataşaţi sim-ul, veţi constata că nu se potriveşte. După ce îl faceţi de tot pornoşagul pe băiatul care va răspunde la Relaţii cu clienţii (Doamne, dacă e fată.....e vai de capul ei!), insistaţi cu morţi, cu anatomie comparată, să vă trimită cartelă prin poştă, fiindcă noi nu avem reprezentanţă Vodafone la Nehoiu. O să insiste fraierul că trebuie să mergeţi la Buzău, dar contraatacaţi cu un nou set de direcţionări către părţile anatomice ale mamei sau nevestei... Nu cedaţi, e important ! Umiliţi veţi fi pe veci, dacă vă retrageţi.
          Dacă nu aveţi răbdare până vine microsimul, mergeţi la băiatul de la Cosmo, lângă Casa de cultură. El are un şmecherez din ăla cu care taie cartelele. Bine, pe a mea n-a putut s-o taie, era prea groasă, e de pe vremea când exista Connex Go şi Un cent pe minut, dinozaurii ştiu despre ce vorbesc. Aşa că a scos o foarfecă de tăiat via şi a rezolvat. Serios, mi-a ataşat simul ăla mutilat în zmarfon şi... merge.
          Bun,şi vă racordaţi la reţea... Din acest moment şi până peste 24 de ore veţi înregistra costuri de parcă aţi fi efectuat un zbor pe Lună şi o vacanţă în Bali. Cercetând tot meniul, veţi avea tentaţia să apelaţi serviciul Data sense , unde veţi vedea nişte parametri aberanţi şi veţi simţi cum venele de pe tâmple vă vpr transforma într-un klingonian. În momentul în care apelaţi reţeaua, ăia deja sunt trecuţi pe Neuleptil, Xanaxul e deja o glumă.
          După un hectar de morţi antrenaţi în discuţie, vă veţi lămuri: Aţi făcut double trouble, adică aţi avut activate toate reţelele de ieşire  la net, aţi călcat de-a pleanul, ca mistreţul prin salăţi, timp în care terminalul, adică secătura de zmarfon şi-a făcut toate upgrade-urile şi update-urile. V-a deschis toate aplicaţiile, extensiile şi căcăţişurile.
          Nu vă grăbiţi să vă activaţi busola, speriaţi fiind de tragedia din Apuseni. E suficient să aveţi în agendă numerele de telefon ale unor pădurari destoinici, din zonă. Eu trebuie să găsesc alte opţiuni, nu cred că s-ar repezi vreun pădurar să mă salveze, afară doar de unul cu care am fost eu colegă 8 ani .
          Atent la nevoile populaţiei, useleul a ajuns la concluzia că e musai să pună un pădurar la interne, deci, Frunzăverde, precum şi numele îl recomandă, e numa' bun. A fost Ministrul Pădurilor; mă rog, şi al Turismului; ok, şi al Apărării. Şi ce dacă e metalurgist? Le găsiţi voi nod în papură la toţi!