Misoginismul social impune nişte reguli mucegăite, inspirate din râvna fără de epuizare a celor 3 evanghelişti ai unei perioade detestate: Marx, Engels şi mai ales Lenin. La ăştia, poate mai puţin la Marx, care propovăduia socialismul ştiinţific dar se mai scăpa prin teze cu ceva idei capitaliste, toţi erau proletari, tovarăşi, camarazi, "Omu(i)e mai presus de toate" şi muierea nu e om, deci ea nu există dpdv al clasificării socio-profesionale. Adică, mai pe româneştelea, nu spunem: doctoriţă, profesoară, ingineră, directoare, nici măcar atunci când funcţia este precedată de substantivul folosit ca termen de politeţe, "doamnă". Nu avem voie să spunem doamna doctoriţă, doamna profesoară, doamna ingineră, ci doamna doctor, doamna inginer, doamna bărbat, pentru că aşa au stabilit nişte plicurici. Funcţia moare-nţepenită-n reguli sociale, nu se acordă în gen sau caz, că e necaz.
Pe de altă parte, în cazul anumitor funcţii, măricele şi amplasate la vârful pirami(z)dei soaciale, sună bine să ţi se spună "doamna ministru", dintr-o dată parcă ţi-au crescut şi coaie, le simţi cum atârnă.
Mă apropii tiptil de problema care m-a intrigat.
Dacă există masculul alfa într-o funcţie reprezentativă, parcă nici coaiele lui nu stau liniştite şi vrea s-o propulseze pe femela pe de lângă el, indiferent de statutul pe care-l poartă ea. De la boarfă la soţie legitimă, femeia vrea să fie ca păduchele-n frontline, să ştie lumea că ea există şi deasupra feţei de masă, nu doar dedesubt (în cazul amantelor), şi are şi ea implicare socială, în cazul soţiilor.
În plină expansiune a statului de tip poliţienesc, când nici o instituţie nu mai are activitate reală, în afară de balotat documente care trebuie să ajungă la DNA, unii se gândesc cum să consilideze instituţia Primei Doamne. Extraordinar, era exact ce ne lipsea! În primul rând, denumirea e nefericită rău de tot. Primele doamne, de plictiseală sau de kiki mentosane şi de doi lei bomboane, se vâră în acţiuni caritabile pentru că dau bine, dar nu ne-am dilit la cap să le suim pe nişte socluri şi să le facem marmorigene. Adică, dacă n-a mers cu înfiinţarea cabinetului de control al primului ministru, de ce dracu ar merge cu instituţia primei doamne?
Toată lumea e sătulă de prime doamne, prime surori, prime ţiitoare. Conştiinţa colectivă acceptă ideea de doamnă doar în metru individual, particular, nu asociat cu puterea.
