Nu trebuie să răspundă piticul şi sugăricile din oraş, că ăştia m-ar prăji la pârlitoarea cu lemne; mă adresez celorlalţi, cu care am mai şi schimbat câte-o şmecherie, câte-o filosofie, câte-o înjurătură.
Ei, pentru că tot e vremea curăţeniei sufleteşti, să vă fac nişte mărturisiri, care o să-mi acopere blogul cu bolovani:
1. EU NU L-AM CITIT PE CĂRTĂRESCU!
Ştiu că am apucat să vă dezvălui profesia mea, dar , na! Astea sunt problemele care apar la competenţa fiecăruia pe postul lui! Nu am citit nici 15 pagini din Cărtărescu, jur! Am încercat cu Levantul - proastă alegere - şi dacă n-am putut, am dat să încerc Blindness. De fapt, titlul e altul, e Orbitor, dar, ca să scap de amintirea cărţii, mă duc repede cu imaginea la film.
Problema e că nu mă consider şmecheră şi originală, acum e o fiţă să pretinzi că nu digeri ceea ce toată lumea serveşte, dar e chiar pe bune: nu l-am citit şi nu am de gând să-l citesc. Eu am o problemă, de fapt am mai multe, şi chiar acute, dar în legătură cu ceea ce discutam, am una cruntă, rău de tot! Eu nu pot să suport oamenii care se exprimă numai şi numai cu expresii şi cuvinte din dicţionarul de neologisme eclectice care fac ca discursul să fie imposibil de înţeles de către auditoriu. Nu zic incomprehensibil, că vedeţi astfel, ce grea e limba română! Deci, dacă eu îl aud pe un stimat concetăţean cum se screme el perle şi, din orice enunţ, face un discurs memorabil, mă întorc cu spatele şi părăsesc spaţiul respectiv, dacă pot trântesc şi uşa, ca să îşi revină, eventual. Exprimarea în limba română, indiferent ce subiect are, e musai să conţină mulţi termeni din vocabularul de bază, şi câţiva din vocabularul de pe etajera de sus. Căci, dacă îmi vorbeşti despre planul eclectic indecidabil sub escorta expectaţiei demiurgice, cum spunea unul despre poezia lui Eminescu, scot pantoful din picior şi te pocnesc cu el în frunte. Văd că e la modă termenul expectaţie. Mie îmi sună a scuipat, deşi ştiu ce desemnează. Aşa cum era la modă sustenabil. Îmi venea să ţip, pe mandatul Tăriceanu; el inaugurase moda. Şi mai fac spume la auzul expresiei: cu ghilimelele de rigoare!!!! Care rigoare???Căci, dacă apar ghilimelele, dispare rigoarea ... Dacă eşti tare, poţi mima ghilimelele.
Recunosc, e mult mai coolă expresia folosită de Cărtărescu, pentru organul genital al femeii, decât cea folosită de noi, dar sună mai bine a noastră!
Cum spuneam, nu voiam să arăt ce fiţă mestec eu când vorbesc de cultura mea literară, dar iată că există şi otrăvuri de proastă calitate: nu citesc Cărtărescu! Acum câteva zile, mă întreba o fostă colegă de generală, dacă am citit ceva de el. Cred că se aştepta să zic DA, că ea mă ştie fată destul de citită, şi nu cred că intenţiona să mă lege cu mâinile la spate, dar am simţit că sunt foarte bună, când i-am răspuns: NU
Mie trebuie să-mi şi placă moaca ăluia pe care-l citesc, nu neapărat să fie frumos ca Byron, că dacă stăm să ne uităm la Panait Istrati , la Miller sau chiar şi la Shakespeare, ne stropim cu apă sfinţită, dar trebuie să rezonez într-un fel cu personajul. Ori, tipul, mi se pare lipsit de umor şi anaerob ,iar asta e de rău. Nu trebuie să te hlizeşti ca broscuţa Oaky, dar nici să te prezinţi morbid. Hai că ştiu ce spuneţi, nici Dostoievski nu prea zâmbea, dar a tot scris! Da, însă Dostoievski e exemplul ăla crud şi adevărat, al tulpinii de geniu împletit cu diagnosticul.
O să spuneţi că dacă nu l-am citit, nu am dreptul să îmi spun părerea. O să vă răspund că, indiferent de domeniul în care evoluează un om, îmi este suficient să îl aud vorbind, ca să îmi dau seama pe ce muzică dansează.
2. Bineeeee, acum o să vă spun că NICI COELHO N-AM CITIT ! Să-mi fie ruşine , Dinu Patriciu! O să-i scrieţi piticului să mă dea afară! Mulţumesc de sprijin, dar, oricum, cea care aşteaptă de vreo 3 ani să se întâmple minunea, are un vocabular compus doar din 4 cuvinte, şi anume: "mă doare în bască"; deşi, realitatea nu face ca expresia să fie leit-motivul vieţii ei.
Coelho a devenit en vo
gue, după ce eu citisem Umberto Eco, şi, după un semiotician, nu vrei Coelho, vrei Petre Ispirescu şi Fraţii Grimm. Aşa că am ratat momentul Coelho, ceea ce face ca eu să intru în rândul corigenţilor.Acum am intrat în hibernare şi am ceva timp să citesc. Mi-am procurat Evadarea tăcută a Lenei Constante , nişte poveşti şi povestiri, tot de-ale ei, şi nişte Ury Benador, pe care să le dau gata până la sărbători. Dacă mă întreabă cineva care a fost ultima carte citită, o să spun că cea de instrucţiuni pentru cuptorul cu halogen, şi o să scap de recenzie.
Mi-ar plăcea să apară scriitori noi, nervoşi, prolifici, dar nu se simte nimic, barometrul nu urcă! Poate şi pentru că mulţi se risipesc sau se irosesc făcând antecameră pe la nişte editori care nu au rupt hardul lumii literare. Şi-şi dau draftul la citit, unora cu titluri autopropuse, şi cu nişte funcţii în nişte structuri care nu sunt recunoscute. Am o prietenă care scrie proză scurtă şi povestiri pentru copii, cu aromă de fabulă, cu tâlc. M-a întrebat acum câţiva ani, cui cred eu că ar trebui să se adreseze. Acuma, na, în 20 de ani am avut la lansări de carte în biblioteca mea sau a altora,
că m-am pus un pic la curent cu lumea asta. I-am recomandat pe cineva, dar am avertizat-o că trebuie să aibă răbdare. N-a avut, şi-a pus povestirile pe net, jumate i le-a furat, au apărut într-un volum deja editat, a luat legătura cu unii care se tot dădeau adevăraţii urmaşi ai tatălui omid şi ai mamei omida, m-am interesat pentru ea, şi i-am spus că e un fel de biserică alternativă, nu are legătură cu Uniunea Scriitorilor, în fine, nu m-a ascultat deloc, iar după 3 ani s-a plictisit şi a renunţat! Când e vorba de lansări de carte, trebuie să ţi le facă cine trebuie, ca să fii sigur că ţi le citeşte cineva! Una e să ţi-o lanseze Puric, sau Manolescu, şi alta e să ţi-o lanseze un twitterist! Odată, era de mare bun simţ, să bagi o lansare cu E. Simion, sau cu oricare dintr-ăia care... lucrează la Academia Română, dar nu mai merge, s-au reprofilat şi ei, mai cu bărbieritul pădurilor, mai cu hiperbolizarea istoriei... Nu poţi să te duci să le zici: -Bună ziua, sunt Casiopeea Şorici şi am şi eu o mapă de proză scurtă, dar să ştiţi că sunt de la Nehoiu.- Nu merge! Rămâi nepublicată! Nu ne-a dat piticul vostru, pădure! Poate dacă eşti de la Gura Teghii, că acolo am încurajat deja Revista "Universul paralel al Pădurii"!
Glumesc in felul meu, desigur, Academia e pentru nemuritori, nu pentru debutanti.
Dacă te numeşti cumva, Bote sau Bianca, nu mai contează cine te lansează, eşti citit deja! Dar aia nu e literatură, e Sandra Brown remix!
Doamne, şi asta a lui Bote, chiar l-a citit pe Cărtărescu, iar din Coelho, băga şi citate! Ce naiba fac?
E SÂMBĂTĂ, ŞI NOI VORBIM DE CĂRŢI ????? Doamne fereşte ! Zic de nişte muzică, mai bine, da? Din aia, de când era lupul, căţel.
