Când demenţa nu mai e un diagnostic, ci un stil de viaţă, n-are rost să mai plictisim vracii. Nici de la Dumnezeu nu trebuie să mai avem nişte aşteptări, căci, nici măcar nemărginirea şi absolutul Lui nu mai pot prelucra datele .
Se comemorează tragedia Titanicului. Deja am trei cuvinte controversate, din patru, în propoziţia anterioară. Să le analizăm, de la coadă la cap:
Titanic - un pachebot uriaş, mare cât o insulă, proiectat cam megalomani(a)c, făcut zdrenţe în timpul călătoriei inaugurale, care a intrat în zona de interes a absorbantelor din media, datorită/din cauza schimbărilor de legislaţie în transportul maritim şi a biografiilor controversate şi cam prea romanţate a personajelor care au supravietuit catastrofei.
Ca şi în zilele noastre, presa mai lua şi atunci câte o clanţă de la autorităţi şi transmitea date care nu aveau legătură cu realitatea, nici cât ar avea o cinteză cu un trafalet.
Să nu uităm că autorităţile britanice au avut dintotdeauna o aromă din aia de ceai cu pişcoturi, dar la gust, aduc cu oleac' de chili.
Pe scurt, s-a minţit porceşte, interesele erau multe şi din toate părţile, ca să nu se ştie clar cum stau lucrurile. Morţii au fost mult mai mulţi, în majoritate bărbaţi, pentru că nu doar protocolul de pe navă le-a impus să ofere întâietate la bărcile de salvare,femeilor şi copiilor, ci şi faptul ca erau gentlemeni, o noţiune imposibil de tradus în româneşte.
Tragedia n-a fost că s-a scufundat, pentru că, la vremea aia, se scufundau vasele ca bărcuţele din hârtie; tragedia a fost că s-au încălcat intenţionat nişte norme: numărul dublu de pasageri, faţă de numărul bărcilor de salvare, masa şi greutatea, aflate în raport nepermis.
Daca nu era Cameron, slăvită fie imaginaţia regizorilor, nu ştia nici dracu nimic despre Titanic, şi, poate nu mai avea loc această comemorare înfricoşătoare , deşi, nu sunt vinovaţi regizorii că filmele lor sunt atât de bune, încât devin realitatea paralelă a unora.
V-am mai spus că nimeni, niciodată nu va putea să mă convingă că lumea lui Harry Potter nu există în realitate. E lumea mea interioară, care a avut grijă de psihicul meu într-o perioadă, dar, niciodată n-o să aveţi plăcerea să mă vedeţi călare pe mătură, în drum spre Bambuu, şi nici n-o să umblu ca Luna Lovegood, desculţă, ca să pot vorbi cu Nargi. Iar uşa, încă o mai descui cu cheia, nu din Alohamora, cu bagheta de ulm.
Deci, cât de dement să fii, ca să refaci traseul unei tragedii, să te duci în mod conştient pe urmele unei catastrofe, şi să vrei să respecţi până la detaliu, toate aspectele aferente???
Bă, vrei să arunci un vraf de trandafiri, în locul ăla, organizezi oficial un eveniment de gen, restrans ca număr de persoane, nu te duci cu cohorta de dezechilibraţi emoţional, cu un vas decorat şi amenajat oarecum asemănător, cu un dress code strict...
Cum dracu să fii atât de stupidă, încât să te fâlfâi pe punte , împopoţonată ca un gard de la Ruşavăţu, şi să încerci să te comporţi ca o englezoiacă, în timp ce eşti o româncă ţoapă, care te-ai dus cu ţopul tău (domnul acela care umpluse România cu sucuri la dozator, în '90), să le arăţi la mocofani ce muci de vedetă ai!
Şi cârcâie tot vaporul ăla, de dobitoci asemeni lor! Eh, ca să fie şi supans, a avut loc şi o furtună, alea-alea...
Poate dă domnul drac şi li se amestecă adrenalina cu apă de mare, proaspătă!
Într-o comparaţie care nu prea are aceleaşi repere, mă întrebam de ce nu s-o fi dus şi Prinţul Harry, că el pare genul amator de giumbuşlucuri. Pare, doar. În realitate, el se bucură atât de intens, de viaţă, tocmai pentru că el are doar privilegii, nu şi obligaţii faţă de tron. Şi se vede viaţa bubuind în el, parcă ar fi făcut doar de Diana! El a vrut la Zălan şi la Viscri, nu pe Titanic. Şi a mai venit şi cu low-costul! Nu mă mir că nu l-a invitat nimeni în club; cum să vrei să ieşi cu unul care vine cu marfarul în Romania?
Am uitat să verific dacă vine şi Celine Dion la comemorare. De fapt, nici Kate nu vine. Numa' Al Caprei e în program. Păcat, Titanicul fără Celine Dion, e ca canelloni fără bulion.
