1. Trattoria Del Chianti, din Braşov
Restaurant cu specific italian, cam pitit pe o stradă, pe care o nimereşti doar dacă faci manej rutier prin oraş. Locaţie discretă, spaţiu amenajat elegant, decorat cu mult bun gust, compartimentat. La secţiunea fumători, câteva mese, cam câte două, din fiecare: de două, de patru şi de şase persoane.
Încep cu minusurile, cu bilele negre, deoarece, contrar aşteptărilor, le-am înregistrat.
În compartimentul pentru fumători era un fel de bază a personalului care deserveşte tot restaurantul, plus barul. Şi acolo staţionau: un chelner, care era al secţiunii respective, alt chelner, care era pentru nefumători, o duduie care se rotea pe un scaun inalt, in fata unui computer pe care inregistra comenzile,
de la chelneri, bartenderul si inca o duduie, nu stiu ce rol avea. Ei discutau liber, in gaşcă, lângă mesele consumatorilor, făceau glume... Nu e deloc în regulă, nici pentru imagine, nici pentru confortul consumatorilor.Ne-am aşezat la o masă de două persoane, deşi suprafaţa mesei este foarte mică, este de fapt, o măsuţă de cafea. Ca să facem loc farfuriilor şi paharelor, am pus pe pervazul ferestrei, scrumiera, sticlele de apă, sosiera, solniţa, pachete de ţigări... Mă întreb, ce făceam dacă alegeam masa din mijlocul salonului?!?
Altă greşeală care mi s-a părut de începător, a fost a chelnerului, care, deşi s-a apropiat politicos de masă, pentru a ne lua comanda, a observat că între timp se ridică cei de la masa de patru, de lângă noi, singurii care mai erau la ora aceea la masă, şi vor să plece. Chelnerul a plecat de lângă noi, lăsându-ne cu comanda nefinalizată, şi s-a dus să-i conducă p-ăia. Am strâns ceva mai ferm din dinţi, şi l-am aşteptat. Bine-nţeles că nu fusese atent la un detaliu din comandă, şi a adus primul fel fără garnitura solicitată. I s-a făcut observaţie, mai mult în glumă decât ca dojană, am început să consumăm. Un muşchi de vacă uscat, cu rucola şi parmezan, pe care vi-l recomand, ca aperitiv. Foarte gustos, şi frumos prezentat!
Între timp, la televizoarele montate în perete, date în surdină, se transmitea patinaj artistic, europenele. M-am bucurat, mergea masa cu un asemenea program. Numai că barmanul, care era în lipsă de clienţi, era interesat de fotbal, şi a comutat programul, deşi vedea că ne uitam la patinaj cu interes, şi rămăsesem singurii clienţi în restaurant. M-am abţinut, n-am comentat, deşi mi-a fost foarte greu să înghit chestia asta.
Ne-am luat de mâncat, şi, toţi, dar absolut toţi angajaţii, se uitau la furculiţele noastre. Nu se mai uitau în altă parte. Ne analizau. Şi nu eram nişte creaturi căzute prima oară într-un restaurant, avem educaţia şi instruirea necesară pentru a ne desfăşura în astfel de localuri
Bomboana pe colivă a venit cu felul doi: nişte paste umplute, cu sos remoulade si parmezan, foarte gustoase, ca dealtfel toate preparatele, dar ţi le aduce DIRECT din cuptor, unde au fost preparate în vasul din care mănânci. Deci, în faţă aveam un bol mare, care încă mai făcea bulbuci, fierbea, şi la exterior avea scurse şi arse, şiroaie de conţinut.
Am aşteptat ca în filmele mute, cu lacrimi în ochi, să se răcească. N-a fost chip, oricum ne-am opărit de ne-a luat dracu'
Una peste alta, nu contează doar aspectul, firma şi gustul mâncărurilor, care sunt, toate, OK!
Organizarea, interesul pentru relaxarea angajaţilor, pus înaintea consumatorilor şi faptul că îţi fierbe mâncarea în faţă, nu mi-au plăcut!
Vă recomand restaurantul, doar dacă aveţi tupeul să le atrageţi atenţia asupra deficienţelor. Eu m-am abţinut, doar pentru că eram invitată, şi nu e politicos să mă adresez direct, chelnerului, nici cu observaţii, nici în ceea ce priveşte comanda. Ca şi consumator, îmi permit să emit pretenţii , în cazul lor, deoarece restaurantul are un număr considerabil de stele, preţuri pe măsură, şi aş dori să se reflacte în toate aspectele.
______________________________________________________________
Cea de-a doua recomandare, doar cu plusuri bifate, este
"Restaurantul-Popas 2D", de pe Drumul Naţional 10 Buzău-Braşov, mai exact spus, La Dobrică. La Cislău
Nu mai fusesem de ani buni acolo, deoarece e destul de aproape de casă, şi, ori mâncam pe unde umblam, ori mai aveam răbdare un sfert de oră până acasă.
Dar , am ales locaţia de 1 Martie şi m-a
surprins foarte plăcut schimbarea care s+a produs cu restaurantul 2D.Aşadar, este amplasat la km 40, pe Lunca Cislăului, unde, de obicei, şoferii calcă acceleraţia, relaxaţi, şi unde vă aşteaptă domnul Vasile de la Circulaţie, regulamentar, cu radarul, şi vă arde de vă rupe, aşa că, aveţi de ales o intre amendă si o masă pe cinste la Dobrică.
Vă recomand viteza legala, si alegeti masa! Restaurantul, cu popas, cu motel, se adresează în special celor aflaţi în tranzit. Este uşor de identificat, după faţada principală foarte generoasă, cu un decor imens din piatră, gen: Sesam, deschide-te! din Ali Baba şi cei 40 de hoţi. Parcare vastă, şi pentru tiruri, şi pentru vapoare.
Curat, prietenos, toaletele sunt impecabile (stiti ca eu am o boala cu astea), servirea este asigurată de o chelneriţă care e , toată, numa' suflet şi zâmbet.
Mi-au plăcut mesele grele, din lemn masiv, şi scaunele stabile, tot din lemn. Urăsc restaurantele cu mobilier din metal - mese şi scaune - uşoare, care tot scrâşnesc pe pardoseală. Mesele sunt foarte încăpătoare, şi sunt decorate cu minimum de accesorii.
Ca o paranteză, pe firul DN 10 mai sunt restaurante drăguţe, cum ar fi Hanul de Piatră , Ciuta sau Măgura, dar, de exemplu, la Hanul de Piatră, chiar dacă este mâncarea gustoasă şi este curat, decorul este îngrozitor. Pe mese, pe pereţi şi pe la toate colţurile sunt fel de fel de flori artificiale şi figurine de halloween... amestecuri de stiluri, fakeuri si kitsch. Mmm...nu! Nu e deloc OK. La Ciuta sunt nişte scoruri de-ţi crapă capul, nu prea sunt clienţi, şi nu pariez pe sursa de aprovizionare. La Statuie, la Măgura, scoruri mărişoare, dar, cam vulgare vreo două fătuci pe acolo, le-am prins în sezonul Crăciuniţelor, şi erau îmbrăcate horror bitch. E prea mult Moş Crăciun, peste tot! În perioada aia, sunt sătulă de colinde, în benzinării, în parcări, în malluri, în super-marketuri, unde îl aud suspinînd pe Fuego, "Împodobeşte mamă, gardul!"
Deşi pare că e prosper, având în vedere cât s-a extins, ca afacere, patronul nu e prea atent la cum arată personalul, şi eu consider că la servit masa, nu e cazul să pui nişte mam'zele care ar face ravagii în alte împrejurări. Acolo, la fel, personalul se adună în salonul principal al restaurantului , şi se chiţăie, discută.... Nu mi-a fost prea comod nici la Măgura.
Revenim la 2D.
Meniul este configurat după specificul românesc, traditia zonală şi destinaţia localului. Fiind un local de trafic, de traseu turistic sau economic pe firul DN 10, unde se opreşte omul să mănânce bine, să se simtă sătul, meniul nu conţine gogomârle exotice, meduze, şi caşaloţi.
Este românesc şi al naibii de gustos!
E imposibil să nu ceri şi al doilea castron cu ciorbă, iar păstrăvul....dai cu căciula după câine, obligatoriu!
Vă recomand şi saramura de pui, dar eu am remarcat gustul păstrăvului prăjit, totuşi! Ştiţi că la păstrăv e o problemă, el fiind un peşte mofturos şi şmecher. dacă nu este crescut în locuri bine igienizate şi nu este hrănit corespunzător, are gust fad, sau de..baltă.
Aici am găsit un păstrăv excelent, mă cam mir să se mai găsească pe la restaurantele din zonă, până la Braşov, unul la fel. Este proaspăt, se dezosează perfect, rămânând scheletul ca la Chilly Willy. Cu precizarea că eu i-am ronţăit coada, un obicei pe care nu pot să-l anulez.
N-am efectuat cercetări, dar pot să pun pariu că provine de la păstrăvăria din apropiere, de la Calvini, care este deja celebră în reţeaua de specialitate, încă de pe vremea lu' Ceaşcă.
La 2D găseşti smântână naturală şi adevărată, la fel şi brânzeturi (ferma proprie), iar conţinutul farfuriei , precum şi aspectul, designul ei, sunt de nota 10 !
Preţuri foarte convenabile.
Mi-a plăcut, tocmai pentru că m-a surprins! Şi pentru că se ţine bine ancorat în branşă, fără să aibă şapte stele, şi fără să se adreseze divelor şi divilor. Poţi mînca acolo, lejer, fără să vezi la masa alăturată, nişte botoaxe hialuronice, care miaună monosilabic.
Îmi pare rău că nu am găsit o poză recentă, disponibilă pe net, ci una de acum vreo 2 ani, de dinainte de renovare. Am observat că nu e autopromovat, prin sait propriu, iar prin saiturile de turism, foarte puţin.
Eu zic să-l încercaţi, însă! Aici se organizeaza si evenimente care presupun public consumator in numar mare, are si cazare, pentru cazurile în care rămâneţi impresionat de ţuică şi de vin, şi nu mai puteţi urca la volan, deoarece domnul Vasile s-a mutat după prima curbă, şi radarul e pe "pornit", iar traista cu fiole e la î
ndemână.Later edit: am găsit, totuşi, pe Facebook, o fotografie de interior, cu aranjament pentru cină festivă.
