Mie mi-e cam lene de la o vreme, sa scriu pe blog, pentru că am de scris destul de mult, în afara lui.
Şi i-aş cam da rasoale, cu nişte linkuri pe la iutub, sau de-astea, dar nu se face aşa.
Azi fac un fel de Poşta redacţiei, pentru cititorii concitadini, care se aşteaptă la nişte aroganţe, sau măcar caterinci referitoare la programul de îmbunătăţire a aspectului orăşelului nostru.
Nu pot să vă fac pe plac, chiar dacă, personal, am nişte cârcoteli justificate. În primul rând, eu îi respect pe oamenii care muncesc, şi nu pot scuipa pe efortul celor care au săpat la spaţii verzi şi au plantat flori. Ei au executat nişte lucrări, ideile nu le aparţin. Nici cei care le-au gândit nu au minusuri prea îngroşate, dar, poate era bine ca lucrarea să fie întinsă pe o perioadă de mai multe zile, ca să iasă totul ca la carte. Lucrul făcut în grabă, se vede. Da' e bine şi-aşa. Să poţi, de fapt să vrei, după atâţia ani, să adaugi cel puţin un aspect de urbanism, e mare lucru!
E drept că, după nişte experimente ratate, în care s-a văzut cât suntem de sălbatici, ca şi cetăţeni locuitori ai oraşului, îţi vine sictir, ca edil, să mai oferi ceva. În perioada de înflorire a magnoliilor, liceenele purtau flori (de magnolii, desigur) la ureche şi treceau ca nesimţitele prin centru, ca nişte Cosânzene.Puţeau ca sconcşii, dar aveau flori în păr. După ce s-au plantat în faţa Casei de cultură vreo 50 de cuibuiri cu panseluţe, în mai puţin de 2 săptămâni, nu mai era nici măcar o amărâtă de panseluţă. Coşurile de gunoi se smulg din postamente, de trebuie să le îngropi în beton, ca pe catarge. Băncile de pe alei se fac ţăndări, după fiecare discotecă.
Poate de-aia am nişte emoţii cumplite în privinţa florilor care s-au plantat recent în centru.
Acuma, sincer, dacă văd vreo botanistă pasionată, care se apleacă să rupă măcar un fir, nu răspund de mine, căci femeile alea de la spaţii verzi stau şi pe frig şi pe ploaie, să-şi facă treaba.
Apreciez şi faptul că toată funcţionărimea din primărie a ieşit la plantat. Sigur că vreo două doamne s-au opărit că stăteam şi le priveam, dar nu mai înroşesc acum blogul să le reamintesc, cel puţin celor două, că, ani de zile le făceam lor treaba pentru care erau ele plătite, şi mă apuca noaptea prin primărie, fără să aud măcar un "mulţumesc", discret. Fetelor, vă sar, că n-am timp prea mult de voi. Şi nici nu primesc un leu de la primărie, pentru bibliotecă; nici pentru curăţenie, nici pentru altceva. Eu mă descurc, voi vă descurcaţi, ei se descurcă. Perfectă conjugare!
Aş dori, aşa cum spuneam şi altădată, să văd cum e amendat măcar un singur nesimţit care distruge spaţiile verzi, sau aruncă gunoaie pe unde-i vine lui. Nici educaţia din familie, nici cea din şcoală, nu mai produc efecte pozitive. Educaţia se face coercitiv, când totul pare s-o ia razna, şi dacă n-ar fi an preelectoral, poate ar trebui să-ncerce primarul câte o amendă din aia, dureroasă ca şi crizele de lumbago (eu din astea fac, mai des, de-aia îmi permit asocierea)
Atunci abia, o sa pot da un "like" adevărat, administraţiei locale. Dar e bun şi un pas lateral. Şi nu vă daţi drumul dezamăgirilor; în ceea ce mă priveşte, ştiu să separ calitatea mea de cetăţean, de cea de salariat, în raport cu autoritatea. Unde e de înjurat, e! Şi aşa va rămâne, toată viaţa, că nu poa' să-şi spele nici cu apă de pe Himalaya, păcatele Numai că mi-ar fi drag să arate oraşul meu , astfel încât să nu mai citesc pe bloguri sau pe FB, că cine a trecut prin Nehoiu, n-ar mai face-o a doua oară!
...
Îmbătrânind, şi mai ales, neavând copii, acumulez multe emoţii pe care nu le pot gestiona corect, şi le transform în furie.
S-a întâmplat azi, să am o astfel de stare. Ce bine , pentru toată lumea, că n-am fost acasă aseară, şi doar mi-au descris vecinii, întâmplarea!
Pe strada mea e un vârstnic foarte bolnav. In ultimele 6 luni s-a internat săracul, de nu mai ştie nici el, de câte ori. Nu a avut ce reproşa personalului medical din spital. Şi, de fiecare dată s-a putut deplasa pe picioarele lui. Numai că aseară n-a mai fost posibil şi atunci a trebuit să solicite salvarea prin 112.
L-au urcat vecinii în salvare, l-au adus târâş, cu pătura,din casă până în stradă, pentru că şoferul e şi el unul singur, şi nu e titan. Una dintre vecine spunea: săraca, asistenta era o fată mititică de statură, nu putea să-l ia ea, ne-a zis să chemăm ceva vecini..
Păi, ce să facem cu o fată mititică, pe salvare? E clar că fata are o şcoală şi o pregătire, nu e brambura pe acolo, dar dacă trebuie să intervii acolo unde nu sunt vecini? Ce ne facem dacă nu trece Ghorghiţă- omul bun la toate, pe stradă, în timpul ăla?
Asta ar fi doar una dintre întrebările retorice, de altfel. Şi nu avem treabă cu personalul de pe salvare, avem cu cei care sunt "pe lângă". Adică, situaţia se discuta aprig şi în contradictoriu, în prezenţa unei doamne care a lucrat la rândul ei, pe ambulanţă, pe când era lupul, căţel ,şi care le-a retezat-o vecinelor pornite să-i comunice primarului că nu se descurcă ambulanţa prea bine: Serviciul de ambulanţă e altă mâncare de peşte, nu are treabă cu spitalul şi nici nu se subordonează primarului! Şi salvarea nu se cheamă pentru toţi... (nici măcar nu pot să scriu asta, din respect pentru vârsta omului ăla).
Fetelor, vă dau o veste proastă, că doamna sindicalistă era probabil nostalgică după vremurile când croşeta lasetă la serviciu: dacă vrea piticul, vă îmbrăcaţi în Mickey Mouse şi împărţiţi pliante, da? S-au văzut cazuri şi la case foarte mari. Şi nu spun asta ca să-i pieptăn bretonul dolănescian, ci ca să aveţi în vedere că e nasol, dacă nu-i place moaca vreuneia dintre voi. Deşi, probabil ştiţi asta. Treaba lui e să strângă voturi, şi atunci preferă să dea cu voi de pereţi, dar să plece stimatul cetăţean, din biroul lui, cu o promisiune...
Şi de-abia aştept să mă întâlnesc cu madam fostă salvatoare, să-i amintesc cum l-a ridicat din curte de la noi, acum mulţi ani, pe soţul ei, care s-a prăbuşit "rangă" lângă bordură şi acolo a adormit. Asta ca să nu mai mănânce borş cu furculiţa, despre cei care solicita salvarea.
...
Deci, să rezumăm:
N-a dat strechea în mine, nu am făcut pace pe frontul de vest!
Dar am o altă linie pentru blogul meu. Blog de campanie, o să am mai înspre campanie, separat de ăsta. Mi-am protejat de pe acum denumirea, că trebuie să scoatem şi noi de-un sendviş.
