...ŞI NEVOIA DE DR. LECTER
Cafeaua de dimineaţă a fost inventată ca să ne facă ziua frumoasă. Băutul cafelei a rămas, peste timp, un ritual pentru cunoscători.
Desigur, pentru mulţi, cafeaua de dimineaţă este un "tic", sau un reflex pavlovian.
Cei care se scoală în fiecare dimineaţă cu cinci minute mai târziu decât trebuie, o beau în fugă, în drum spre poartă, şi lasă ceaşca prin curte. Cei pentru care cafeaua funcţionează ca diuretic, o beau în drum spre baie. Cei care vor s-o savureze, şi totuşi n-au timp acasă, o iau după ei, în maşină.
De preferat e să n-o beţi acasă, că este întotdeauna însoţită de: "Vezi să duci copilul la frizer azi, să iei saci pentru găleata de gunoi şi să plăteşti telefonul, că ni-l taie de la reţea..." Aia nu mai e cafea.
Nici nu ştiu cum să mă apropii de subiect, de fapt, că resimt încă furie şi aş dori să tratez cât se poate de obiectiv problema.
E plăcut să poţi bea cafeaua într-o cafenea liniştită, cu muzică veche, decorată frumos, cu vreo 4-5 mese....dacă se poate, pe bulevard.
La noi nu e bulevard , iar la Bambuu nu s-a ridicat mira de sezon pentru terasă. O bem tot înăuntru, până una-alta. Iar sâmbăta, pentru că e zi de condus la Buzău, ne obişnuisem s-o bem la o cafenea de bulevard, veche şi celebră - BUCEGI - de pe Bulevardul Gării. Acolo se strâng toţi instructorii auto, cu elevii lor, şi mai discută legislaţie, reguli de circulaţie, probleme ivite la conducerea pe traseu, diverse. Acolo se adună şi surdo-muţii, care comunică într-un fel fascinant.
Cafeneau e mică, nu prea intimă, dar e a şoferilor, şi ne-am înscris şi noi în program, pentru că nu e cazul să faci nazuri gen: "Vai, eu n-am ce căuta la un loc cu şoferii", că, până una-alta, şoferii nu sunt chiar ăia de li se spunea pe vremea lu Ceaşcă :"neam de manivelă", ci sunt ăia în casta cărora nu poţi intra nici cu treij de mii de facultăţi migăloase, dacă nu ştii pe unde să mergi şi ce să faci cu pedalele.
Câteva sâmbete la rând, chiar a fost fain la cafenea, ajungeam la Buzău, intram, ceream un rând de cafele, bune, aromate, stăteam o juma de oră, făceam revista presei de specialitate şi plecam; mai vioi, mai motivaţi.
Sâmbăta trecută s-a întâmplat însă ceva ce m-a scandalizat violent, şi, ca o rezultantă firească, mi-a refăcut stocul de furie pe naţia asta din care facem parte, fără să putem să ne îndreptăm vreodată spre normalitate.
Ocupam o masă la fereastră, eu, cei trei colegi de volan şi domnul instructor. Sosiseră cafelele şi dădeam să ne aprindem primul rând de ţigări. Şi intră un dement în cafenea, un pitic urât şi crăcănat, îmbrăcat şi cu tricou, şi cu o cămaşă, şi cu hanorac, şi cu geacă de piele, cu tatuaje de ziceai că e Google Map Earth 4, şi cu un scandal pe el, de când a călcat pragul:" sunt nervos, azi am o zi proastă, şi aveţi grijă cum vă purtaţi, că amenda pentru deranjarea ordinii publice e patruj de milioane şi o dau...Gura că citesc ziarele!: Am îngheţat toţi din cafenea; eu personal nu de frică, pentru că e greu să găseşti ceva să-mi producă frică mie, dar am rămas stupefiată. La ora aia nu erau mulţi în cafenea, mă şi miram de ce, deşi era ora şoferilor.Poate plecaseră deja. Tipul era de-al locului, se vede treaba, că le spunea pe nume fetelor de la bar, iar pe băiatul care debarasa mesele l-a făcut de doi bani. Noi am tăcut brusc, nu mai puteam să ne spunem nimic, toţi am fi vrut să plecăm în clipa aia, dar am mai rămas câtva minute să ne terminăm măcar cafelele. Între timp, gibonul se luase de citit cu glas tare, chiar răcnind, din ziar. Se amuza de anunţurile de la Mica Publicitate. Cică; "I-auzi Stelo, vinde unu două kile de sodă caustică, patruj de lei! Altu vinde loc de veci la Dumbrava". Foarte şocant pentru mine să aud replica picoliţei: "Or fi în relaţie astea două anunţuri, mă!" Deci, spirituală picoliţa!
Colega mea a crezut că tipul s-a mai relaxat şi a început să spună ceva. Se auzea de la masa idiotului, şi ăla s-a simţit deranjat. A lăsat brusc ziarul şi s-a uitat spre masa noastră. Am făcut eforturi cosmice să nu mă ridic de la masă şi să plec, spunându-i în mers, fetei de la bar, să plătească domnul cafeaua mea, că dacă tot dă patruj de milioane pentru amendă , poate să dea trei lei pe o cafea. Repet, nu-mi era frică, eram o masă de furie şi de scârbă. Faţă de statul ăsta de doi bani, căruia îi plătim noi, law abiding citizens, taxe şi impozite şi pe aerul respirat, ca să ne putem simţi ameninţaţi de toţi criminalii, la fiecare pas! Sigur că am evaluat scurt situaţia, şi nu credeam nici o clipă că ăla e aşa de killer, era doar un borfaş care mergea la intimidare, văzând că suntem puţini şi străini de loc. Sigur că puteam chema discret poliţia, care l-ar fi găsit acolo, dar nu sunt deloc sigură că s-ar fi procedat cum trebuie, şi exclus să chem patronul. Dumnealui şi-a pus cafenea lângă gară şi autogară, nu-l interesează calitatea consumatorului, îl înteresează încasările. Am îndrăznit să dau numele cafenelei, poate să mă dea şi mama patronului în judecată pentru publicitate negativă, eu vă sfătuiesc să vă luaţi cafea la termos când plecaţi la Buzău, sau vă duceţi în cafenelele care au la uşă un smardoi cât dulapul, cu pulan de cauciuc şi pumni cât sfecla roşie. De-aia are nevoie societatea de câte un dr. Lecter, nu mă refer la mine, am precizat deja că mi-am ales user-name-ul ăsta din alte raţiuni, dar, acolo unde sistemul nu pătrunde, să pătrundă selecţia...
Nu pot să cred că o amărâtă de femeie de 65 de ani a făcut puşcărie pentru o raţă furată de la un vecin, faptă pe care şi-a recunoscut-o din prima, în faţa judecătoarei, cu ochii plini de lacrimi! Nu pot să cred că altă femeie, de 75 de ani a făcut pârnaie pentru un ţăruş mutat cu 10 cm, pe răzor, iar un bărbat a făcut o jumătate de viaţă puşcărie pentru o crimă care n-a fost comisă de el. După ce a ieşit, statul a ajuns la concluzia că nu era vinovat... Şi nenorociţii ăştia, lichelele şi lepădăturile astea parazite, umblă liberi, băgând spaima în lume! Se vedea că ăla era cu ştate vechi, nu era absolvent de Princeton...
Am simţit atât de acut nevoia de Dr.Lecter... Nu e o nevoie patologică, e alternativa sau chiar soluţia, din punctul meu de vedere, la teroarea la care suntem supuşi în ţara noastră, pe care, spre nemulţumirea guvernanţilor, nu vrem s-a sărbătorim cu fast şi majorete, de 1 Decembrie, ca americanii pe 4 Iulie. Nu vrem să mai sărbătorim nimic, pentru că suntem umiliţi în ţara noastră! Mâncăm pâinea cu noduri, bem cafeaua cu noduri....
Când îmi spunea Shrek să fiu ceva mai selectivă cu localurile pe care le calc, îl luam imediat la unşpe metri: "Bine că te-ai făcut tu mare prin Inter, Athenee, Marriot şi Orizont, ce să-ţi povestesc, mare fiţă!"
Nu e deloc fiţă, e de preferat să te duci unde au pază la uşă, unde se selectează clienţii, şi unde se scot în şuturi, dacă fac pe nebunii.
A fost ministru acum câţiva ani un tip de la penele, care s-a scăpat să spună că el ar cumpăra o insulă pentru infractori şi acolo i-ar deporta. Doamne, de ce l-or fi schimbat pe ăla, că ce promiţător se anunţa! Bine, mă rog, cred că tot el făcuse gafa cu GOOD POINT, la rege, dar măcar rezolva treaba cu infractorii!
