uşa de la intrare

miercuri, 31 martie 2010

Something old, something new, something green, something blue...

Nu este vorba de obiceiul americănesc al mireselor, de a purta în ziua nunţii ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva albastru şi un penny în pantof.Nici nu mă aflu la vârsta trenelor şi a tu-tu-urilor, şi nici nu regret că n-am purtat astfel de decoraţiuni. E mică seria lucrurilor regretate de mine, şi starea de mireasă nu e pe listă.
Nu comentez deci, prea mult obiceiul ăsta pe care l-au împrumutat miresele noastre, fără să stea să cugete dacă le place sau daca se simt bine, respectându-l. Ceva vechi, ar merge, vreo camee montată pe un inel de platină sau aur alb... Un penny în pantof îţi mai lipseşte, după o zi de stat în picioare, şi faza cu jartiera pe care o desface nefericitul mire cu dinţii, în văzul tuturor.... În viaţa mea n-am văzut ceva mai horror! Preferam nunţile în care miresei i se punea un batic pe cap. Mă rog, de gustibus... Nu sunt defel puritană, dar nu cred că aş sta pe un scaun în faţa a două sute de persoane, să-şi vâre unul capul sub rochia mea şi să-mi desfacă jartiera. În fine , mie mi-a venit a "something old, something new", având alte elemente:
Something old - sunt păpuşile Shrekului:
Berta şi Emil,














Nae şi Marghioala,













Şi păpuşa mea, Filip













Something new
- este Căsuţa Piticilor, din grădină. Nu inseamna ca am gradina cu pitici. Doamne fereste! E vorba de un pavilion de vară, refacut dintr-un adapost, pe care mi l-am dorit şi pe care l-am amenajat recent. Cuptorul era deja proiectat, aşa că l-am lăsat acolo, că nu se ştie ce pitic arunc în el, într-o zi...








Something green, somet
hing blue, am intitulat fotografia asta pe care am capturat-o în curtea Ocolului Silvic Pârscov. Abia se vedeau toporaşii de sub un brăduţ. Îmi pare rău că m-au lăsat bateriile la aparatul foto, după ce am făcut poza; curtea Ocolului era foarte frumoasă, ca un parc. Se cam vedea că e Ocol Silvic pe acolo.
Sunt destul de aglomerată, ca să nu zic în
grămădită, în perioada asta, de-aia v-am luat cu abureala şi cu pozele.
Pentru cei care mă întreabă mereu de examenul auto, pot să vă precizez că după ce am luat examenul teoretic, am fost programată la traseu şi , cu o zi înainte de examen, m-am hotărât să nu mă duc, şi să amân două săptămâni. Ca să mă prezint, trebuie să sim
t eu că sunt Bună. Şi pe mine încă mă irită nervos intersecţiile giratorii, unde toţi demenţii şi toate tâmpitele oraliste cu beemveuri "cado" (cu permis inclus) intră ca pe câmp şi ies ca la incendiu. Eu nu pot să mă prezint la caterincă la examen. Dacă simt că nu stăpânesc intersecţiile astea dinamice, mai fac două-trei ore, până îmi dispare fobia. Nu am nici o jenă, nu am nici un sentiment de frustrare, că alţii s-au dus la examen după două zile de condus. Eu am nevoie să simt siguranţă când stau la volan.Sfaturi am primit gârlă, am mulţumit frumos pentru ele şi mi-am văzut de treaba mea.
Cred că e două noaptea! Ia să fac o parcare laterală în pat!