Miercuri. Ploaie nesimţită ş
i frig de toamnă luată cu japca. S-a cam dus sezonul la Bambuu, dar ne cerem ,cu o încăpăţânare sado-maso-, cafelele, afară. Răsfoim un catalog cu blănuri de fiţe, cu preţuri de navetă spaţială. Revistă rusească, i-am cerut-o unui prieten, doar ca să fac atmosferă citind pe litere din conţinutul ei, că, în rest, nu ne încadrăm în scoruri, şi eu una nici nu mă văd înfăşurată în animale moarte. Nu sunt ecologistă, nu militez pentru nimic pe lumea asta, dar nu mă pot împrieteni cu blănurile. Şi când mă alfabetizam eu mai cu furie în limba rusă, se-aude tril de nino-nino, din josul dumului! Sărim ca arşi: Aoleo, e zi de exerciţiu, simulare de rupere baraj! Grupir, la mine în bibliotecă, că ne iau ăştia şi ne urcă dracului pe Fluieraş! Ne explică cineva că exerciţiul e mai spre prânz şi avem timp să ne şi ghicim în cafele până atunci, ba chiar să se şi-ndeplinească.Ajung maşinile cu nino-nino, în centru. Un mocofan cu o parapantă de maşină, din care zdrungăneau manele, mergea ţanţoş în faţa maşinii de poliţie, fără să-i dea prin cap să iasă de pe carosabil, chiar dacă aia hăulea de-ţi rupea urechile, şi avea aprinse toate luminile, ca la pomul de iarnă. Ne-am mirat cum dracu de nu s-a dat jos poliţistul să-l facă pe ăla ghem, mai ales că era exerciţiu de protecţie civilă, cu tot tacâmul, cu torţe, cu forţe... Am mai făcut noi un pic de băşcălie de amicul nostru care are casa pe lângă lacul de acumulare, el făcea băşcălie de noi, cei din aval, că ne ia apa ca pe papucii de la uşă, şi ne-am dus pe la locurile noastre. Când s-a dat startul la exerciţiu, m-am pitit în bibliotecă şi mă uitam printre jaluzele. Am rămas traumatizată de la un exerciţiu anterior, cănd s-a dat foc unor anvelope şi unor substanţe irespirabile, chiar sub balconul bibliotecii, de ne-a crăpat capul!!! Măcar am avut bunul simţ să înţeleg o astfel de simulare şi să apreciez atâtea eforturi şi atîtea instituţii implicate, şi n-am ieşit afară, să încurc treaba, dar mă uitam cât sunt unii de proşti!!! Nu mă feresc de termeni, îi ţin pe aproape, că am nevoie de ei. Tare proşti mai sunt unii! Un bou stătea şi dădea SMS-uri, fix pe şosea. O tanti o târa de păr afară din bar, pe fie-sa care chiulea de la şcoală. Unii urcau în maşină un aragaz abia achiziţionat. Circulaţia era liberă, lume în staţia de autobuz... Acum e clar că barajul ăsta e dintr-alea de mare efect, construit cu mare cap, şi din nişte cataroaie deştepte, după o tehnică şi mai deşteaptă, pe vremea lu răposatu Nicu, şi de ci n-o să se rupă ...veci! Dar înţelegm şi nevoia de educaţie în astfel de situaţii, şi încercăm măcar să nu-i încurcăm pe oamenii ăia care au organizat desfăşurarea de azi. Ţi-ai găsit! Tutanul e tot tutan! Măcar mă dau dracului la o parte şi nu ies ca păduchele în frunte, pe stradă! Tot drept e, că şi dacă s-ar rupe barajul, ar bărbieri tot pe Valea Buzăului.NU pot s-o uit pe una de la fabrică, acum vreo mulţi ani, au fost duşi muncitori pe Fluieraş, pe deal, şi toată chestia se înregistra, sau doar erau reporteri de la ziar, nu mai mi-aduc aminte bine, dar cineva o întreba pe una, ce face în situaţia în care se anunţă viitură de apă, şi aia a răspuns , mândră foc: Ocupăm subsolul! Foarte corect! Zece puncte! Next level!
Eu chiar nu înţeleg de ce dracu nu putem să tratăm cu seriozitate un astfel de exerciţiu! Chiar dacă , atunci când e să se întâmple, câmpul de raţiune se îngustează atât de mult, încât nu mai aplică nici dracu ce a învăţat, e bine să participăm totuşi cu maximum de seriozitate la evenimente de genul ăsta. Sau, cum spuneam, măcar să nu încurcăm lumea. Acum vreo 10 ani eram la Braşov şi m-a prins un astfel de exerciţiu, simulare de cutremur, în mijlocul oraşului. Până m-am dumirit eu ce dracu se întâmplă, de ce iese lumea ca la balamuc din Star, m-a luat un zdrahon de la Protecţia Civilă de o aripă, de nu mai atingeam cu picioarele de pământ. Ce să mai protestezi, că nici nu mai respiram! M-a dus ăla într-un loc destul de depărtat de clădirile înalte, mi-a spus să stau dracului acolo şi a plecat după altă tută, că doar nu eram numai eu prin zonă. Dar mi-a plăcut rigiditatea ăluia, aşa se procedează. Nu stai să rogi frumos populaţia, la porta-voce, că nu faci nici o brânză! Când a sunat sirena de încetare a exerciţiului, nici nu mai era nevoie, că de fapt, nu se stresase nimeni. Probabil că mâine o să primească piticul diploma de excelenţă pentru organizare, deşi efortul şi reuşita au fost ale celor de la ambulanţă, de la ISU, de la poliţie, de la ăştia care au un regim mai cazon şi ştiu ce au de făcut. Şi până una-alta, barajul e la locul lui!
Precizare : exercitiile de acest tip presupun o disciplina prestabilita, de la inceput stie fiecare ce are de facut iar participantilor li se dau repere clare. Cei care nu intra in acest program, pentru ca e clar, nu pot participa toti, ca nu se toarna filmul Columna sau Mihai Viteazul, incearca sa nu incurce, si nu se dau cu masina pe asfalt sau nu-si plimba gagica in timpul aplicatiei. A fost musai sa repet asta, ca sa nu se mai trezeasca vreunul care sa-si produca gadilituri de tip "stand-up comedy" si sa ma puna in fund cu argoul care suna a salut poponaresc: LOL!
