Aveţi tichii de mărgăritar? Aş dori una, vă rog!

Exact ce-i lipsea chelului: tichie de mărgăritar!
Am avut o săptămână horror! Cu evenimente de tip Matrioshka!Multă treabă, lucrare de predat , pitic spârcâind autoritate, defecţiune tehnică la mine acasă, la instalaţia de curent, altă defecţiune la ţevile de apă, noroc că ştiu ce să fac cu o cheie şi cu o şurubelniţă, furie că nu e dvdrip cu HP pe torente,furie că nu se pupă subtitrarea cu filmul la Millenium 2- Fata care s-a jucat cu focul, plus Shrekul care s-a riscat să-mi fluture basmaua roşie prin faţă! Deci e mult, e foarte mult, pentru circuitele mele! Am şi eu o vârstă venerabilă, nu că aş fi fost la tinereţe mai tolerantă ca acum, dar totuşi, un pic de respect formal pentru creierul meu care e bunic! Până la urmă nici unul dintre episoadele astea n-ar merita atenţie, dar în proporţii diferite şi în maniere diferite, îmi jigneşte fiecare dintre ele, inteligenţa, şi, e greu să se îndoiască cineva de ea.
Dar nu ne oprim aici! Dacă e chef de ceartă, e chef de ceartă! Mă trezesc brusc interesată de alegerile din Moldova!!! Asta pentru ca am un prieten foarte pretios care e de acolo si el azi voteaza penru tara lui! Noroc ca e plecat saracul, si nu trebuie sa ne auda pe noi cum ne doare de nu mai putem de legislativul lor! Suntem tampiti la cap, pe cuvant! Noi suntem rupţi în cur si ne curge lâna, dar murim de grija lor! Că aşa m-am trezit, acuzând antipatii şi simpatii pentru una sau alta dintre formaţiunile politice. S-a terminat cu votarea , pot să spun asta. Eu sunt stângistă, cred că şi greierii din iarbă ştiu asta, dar nu permit să fiu acuzată că sunt de tip PCR ante 22 decembrie,sau mai ales PSD. Să ne înţelegem, şi aici pot să vin cu lecţii de doctrină de moare concurenţa cu buzele arse, PSD nu este de stânga, aşa cum nici dracu nu e de stânga la noi în ţară! Şi nici la moldoveni, partidul lor comunist nu e de stânga, e de contra ăluia de dreapta care nici ăla nu e de dreapta, e de contra celui care se crede de stânga! Şi ne certăm, şi dublăm miza la wiskey, şi venim cu argumente pro şi contra, facem jocuri, mutăm piese, Doamne, nu suntem normali! Dar asa e al dracului de român, e vai de capul lui, dar face politică! Moromete de asfalt, frate! Acum mă certam cu unu care a nimerit de-a japca în PNL şi mă lămurea ce e dreapta. Îmi venea să-l dau afară, dar am remarcat că nu sunt la mine acasă, ci la el. Eu încercam să îl lămuresc că mai bine le-ar sta moldovenilor până la urmă, tot cu mama Rusia, că de la Europa nu se aleg cu nimic. Poate cu ce ne-am ales şi noi, adică , cu ceva UE, de fapt cu multă UE şi cu un mare pungaş, şi la propriu şi la figurat, care e şeful FMI. Deci, eu, pe bune, dacă l-aş cunoaşte p-ăla, l-aş scuipa! Nu am nici cea mai firavă formă de respect pentru unul ca el! E la fel de stupid ca şi preşedintele francez "S-ar coţăi"! Aşa că după părerea mea, moldovenii s-ar descurca mult mai onorabil şi mai rapid cu Ţarul Putin la butoane! Ne-ar lăsa în urmă, lejer! În acelaşi timp se şi tem că s-ar trezi săracii, iar, parte din altă ţară, mai mare, şi ar vrea si ei să urmeze modelul ţărilor baltice, sa incerce UE.
Asta îmi trebuia mie duminica, după săptămâna de curent continuu, alegerile!
Slavă Domnului că e Ultimul Mohican la Tvr, e pansament curat pentru mine!
Hai cu muzică, băieţi şi fete! Ce ascultăm? Luăm o cafea de la Manole, ea dă moca, şi băgăm:

Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung

sau
Ashes of Love!
Miercuri. Zi de lună neagră pe casa scandalului. Simt aşa, un fior de energie negativa, prin dreptul primăriei, chiar de dimineaţă. Dar...coafura rezistă!!!
Mă enervez la ora 10, dintr-un telefon. Mă mai hiperventilez un pic , pe la 12, când îmbrâncesc un bou beat-mort, şi-l proptesc într-un coş de gunoi. Ăla mă ruga de dimineaţă să-l pocnesc, dar abia la prânz mi-am făcut timp. N-am emoţii în program, că nu e nici ăsta băştinos de-al nostru,cred că a căzut din satelitul Sputnik 2.
Eeee, aveam un feeling, pe mine nu mă înşeală, vine pe direcţia vântului! Şi vine cu poşta!
Ce găsesc eu în uşă? Aveţi dreptul la trei încercări! Ştiam eu că am public inteligent, aţi ghicit din prima! O scrisoare! De la cine este? Ia să vedem, tot trei încercări! Salariaţii din primărie n-au voie să ghicescă, ei ştiu deja! De la pitiiiiiiic!!!!!!!!!!!!!! Nu pot să cred! E atâta vreme de când n-am mai primit o scrisoare de la pitic! De fapt, în toată viaţa mea, am primit două scrisori, de la el: una, acum zece ani, când mi-a transmis cu poşta (deşi eu lucram în primărie, semnam condica de două ori pe zi, acolo), că am fost sancţionată, mi s-a tăiat salariul şi că am produs o pagubă maaaare patrimoniului , prin lipsurile din inventar, şi a doua, acum trei ani. He-he, vă place scandalul, aş fi vrut să rămână între noi, aşa cum i-am promis, corectă fiind, dar mă râcâie şi mă provoacă! Mi-a trimis o felicitare din aia dark love, pe fond negru, cu trandafiri roşii, cu text asortat. I-am trimis-o înapoi, după ce am citit-o. Am fost dezgustată de trei lucruri: Unei femei trecute de 25 de ani nu mai ai voie să-i spui domnişoară, pentru că nu te adresezi certificatului de căsătorie,şi eu veneam cu un plus de 15 peste ăia 25 admişi;unei salariate pe care ai furat-o ca un şarlatan, nu-i spui după câţiva ani că e fină şi diafană, mai ales că eu sunt diafană ca şi o drujbă; o astfel de felicitare n-o trimiţi prin gardian, indiferent cât de discret crezi tu că este. Seara în pat, cu nevasta, mai trăncăne şi el săracul, şi-i spune că şeful l-a trimis la mine cu felicitări format Edwardian, sau Gothic. Aşa că sorry, i-am returnat frumos felicitarea, chiar nu era genul meu nimic din ceea ce reprezenta ea, şi chiar am fost ditamai doamna că nu i-am trimis-o nevesti-sii, chiar dacă toată familia lui crede că sunt nebuna din porumb! Am scris atâtea felicitări, pentru toată lumea din Nehoiu, că doar eu eram responsabilă cu textele în Primărie, am scris şi pentru edil, de ziua lui, dar , formulată ca pentru un om inteligent, care credeam că este , nu ca pentru un pipiţ.Am păstrat doar o scanare a felicitării ăleia negre, spre veşnică amintire! Stiu că nu e frumos, şi o femeie nu procedează astfel, am nişte repere foarte clare despre ceea ce trebuie spus şi ceea ce nu, dar dacă mnealui consideră că doar poşta rezolvă problemele dintre noi, în condiţiile în care eu locuiesc la două clădiri de sediul primăriei, let's play ! De ce mănânc borş, acum? Deoarece a comis-o rău de tot, tura asta! Îmi trimite acum scrisoare oficială că mă execută silit, dacă nu plătesc redevenţa aferentă concesiunii. Să ne adresăm direct, stimate domn, deşi ai să primeşti şi un răspuns scris, cu termeni administrativi, dar la fel de clari şi de concişi, ca şi scrisoarea ta, Neacşule din Câmpulung!
Mai întâi, te afli într-o eroare de adresă. Pun pariu că voiai s-o trimiţi la parterul Casei de cultură, pe versantul nordic, şi nu la etaj, pe cel sudic. Nu eu sunt Albă ca Zăpada, eu sunt Mama Vitregă.
Era bine să fi studiat atent problema înainte de a mi-o trimite completată profesionist de salariaţii serviciului de taxe şi impozite, că avem nişte amendamente: Am depus deja din 2007 o hârtie prin care renunţam la concesiune, deoarece e o mare ţeapă pe care credeai că ne-o dai şi ţi-am explicat între patru ochi, că nu pun botul la asta. Am citit împreună contractul şi ţi-am arătat unde vrei să mă arzi. Ţi-am şi lăsat dealtfel contractul în original, mi l-a şterpelit colonelul de fapt, şi nu mi l-a mai dat, după ce m-a aburit că-mi face el o schiţă. Vă rog să vi-l faceţi coif de seminţe, nu îmi trebuie. Şi e treaba dumitale, distinse edil, că n-ai vrut să înregistrezi hârtia, aici e numărul de prestidigitaţie al secretarei, care e foarte atentă la ieşirea documentelor, are o evidenţă de artistă, dar la intrare , înregistrează ce vrea muşchii ei! După douăzeci şi ceva de ani de meserie, poate perturba şi detectorul de minciuni, nu numai organele de anchetă, cu declaraţiile ei! Sărim peste ea, este insignifiantă şi mi-a produs greaţă destulă.
Revenim la scrisoare, şi scurtăm poezia momentului! Nu vezi un leu de la mine, şi nici să nu îndrăzneşti să te atingi de salariul meu! Singura dată când te-ai atins de el, a fost pe vremea când eram o proastă şi-mi tremurau genunchii de frica ta! Aşa cum nu sunteţi în stare, de zece ani, nici tu, nici vicele,nici jurista şefă, nici secretarul, nici contabila şefă, nici impertinenta aia care mi-a participat la inventar cu botul creţ de atâta profesionalism, să-mi precizaţi de ce mi-aţi furat banii şi al 13-lea salariu, şi garanţia de gestiune, şi 15% pe două luni, aşa cum nu puteţi să-mi prezentaţi valoarea bibliotecii şi rezultatul inventarului de atunci, tot aşa să nu-mi cereţi un ban! Atâta tupeu, nu credeam să ai, încât să mă iei pe mine cu executarea silită! Să-i execuţi silit pe ăi de le-ai dat la licitaţii, obiective de miliarde, pe doi lei, nu pe mine! În ziua când îţi vei putea explica măcar biblic, şarlatania, atunci să ceri un leu de la mine! De aia nu mai pot eu că e vorba de stat, nu de tine ca persoană! Eşti reprezentantul statului în teritoriu şi nu te-a pus statul să mă furi! Îmi scrii mie pe hârtie că îmi aplici penalităţi la valoarea inflaţiei? Ce amuzant eşti, aproape că îmi pare rău că nu am oprit felicitarea, poate mă şi îndrăgosteam , într-un final! Şi acum mă scuteai de taxe! Doamne fereşte, dumneata scuteşti toţi borfaşii , fii de domni şi doamne, de la plata amenzilor, şi eu să-ţi dau bani? Deci, crede-mă, unul dintre noi glumeşte grotesc, şi nu ştiu de ce am senzaţia că nu sunt eu aia.
Am o listă cu nişte dudui, e oficială, o putem verifica, e anexă la o hotărâre de consiliu de acum câţiva ani ( e publică, n-am ciordit-o), prin care scuteai de taxe nişte lebede pe unde clare...doamne inginere, acum trecute discret la alte partide, sau doamne profesoare. Eu, de ce nu sunt scutită? Întreb, nu dau cu parul!
Hai că am lungit-o, îţi trimit înapoi scrisoarea şi poate refaci măcar textul, că nu e frumos să aminteşti de încălcarea legii, atâta vreme cât te afli fix cu bocancii pe drepturile mele. Şi dacă nu vă supăraţi, toată conducerea primăriei, până îmi răspundeţi şi mie cum mi-aţi luat banii în gaşcă, şi-mi prezentaţi motivul, poate îmi trimiteţi şi nişte fluturaşi lunari de salariu, că aşa e normal şi legal. Fluturas cu rubrici!Mie nu mi-aţi trimis nici măcar la modificarea salariului, înştiinţare. Vreţi legalitate? Poate începeţi voi, că eu învăţ paşii repede!
Îmi propusesem să-mi văd de viaţa mea ,liniştită, blogul meu se schimbase, eu am alte cerinţe şi alte abordări ale cuvântului scris, în general,dar nu! Vine Neacşu cu scrisoarea, să mă pună pe mine la zid!
Şi-mi ia mie la feliat ,viaţa privată şi pe cea de cuplu, o acritură păroasă, că eu am ce am cu tuleiele de pe corpul muierilor, care mă face să deschid vreun serial de postări din vremea când îi aducea ea piticului ramuri de vâsc în birou şi i le agăţa de lustră! Fetiţă, eu am respectat dramele care au curs în viaţa ta, de când erai mică, te-am iertat şi când ai venit la mine la bibliotecă plângând să nu te spun primarului că ai vrut să mă "faci" de nişte bani opriţi din salariu, dar stăpâneşte-ţi toanele de psiholoagă, că-ţi dau o veste proastă: pereţii primăriei încă mai au urechi! Şi după cum arăţi, e mică probabilitatea ca tu să beneficiezi de toate prerogativele vieţii de cuplu, aşa că piaptănă-ţi frustrările deasupra oalei tale!
Voi aţi înţeles greşit un lucru! Faptul că dormiţi cu portretul Zeusului local sub pernă, nu vă conferă imunitate! Şi , în general se distrează foarte copios când mă arunc pe voi, nu vă ia nici dracu apărarea! Aici, în povestire, e vorba de două verigi puternice, ca şi caracter: eu şi el. Voi sunteţi restul lumii, featuring! Eu pot să-i dau lejer o geantă-n cap, şi să-l conving că s-ar descurca perfect cu mai puţini dinţi, iar voi aveţi nevoie de perfuzii, doar dacă vă priveşte!
Avem şi dedicaţie, că trebuie să ne relaxăm!

Specii...

... şi verigi lipsă
Noi n-avem piţipoance!
Este ruşinos să recunoşti aşa ceva, riscul este acela de a fi aruncaţi la malaxorul de reciclare, dar statistica şi realitatea se suprapun perfect. Nu sunt piţipoance în oraş! Nici cocalari, poate de aceea ne-am făcut de toată coca, prin toate ziarele, cu anunţul AJOFM în care Nehoiul caută cocalari profesionişti (de fapt, se căutau cocători în industria panificaţiei şi patiseriei)
Acum vreo câţiva ani, când încă nu se brenduise la OSIM categoria asta, aveam vreo două "piţi" prin orăşelul nostru, dar habar n-aveau că sunt vajnice promotoare ale acestei caste, şi s-au pierdut în anonimat, s-au irosit, ori s-au măritat.
Jinduim acum după ele, ca după bizoni, bouri ,zimbri, sau cum or fi taxând zoologii, speciile astea.
Ceea ce vedem noi de-a lungul lui DN-10 , sau de-a latul trotuarelor, nu sunt piţipoance en titre, ci doar nişte încercări lamentabile de a intra în parametrii proiectaţi pentru o piţipoancă; nişte fake-uri jenante.
N-au fetele UGG-suri, Vuitton, DKNY, şi D&G, nu se coafează laBest of Styling, dar improvizează!
Asta e arta! Asta e şi catastrofa! În cutia de carton de sub pat, arsenalul e complet: meşe de Barbie, gene cât dinţii de la pieptene, gablonzuri de plastic şi inox, un kil de unghii false, cu desene şi idiograme, farduri ieftine.... Toate astea, se aplică în set complet şi ele arată într-o juma' de oră ca şi când ar fi fost curioase să deschidă o sticlă de cocktail cu carbid. Mă uit cu milă spre săracele fete, care încearcă să exhibe agresiv şi să devină piţipoance, dar rezultatul e catastrofal: nişte Sandy Bell sau Sailor Moon!
Văd nişte eleve cu ciucuri şi jambiere peste cizmele scâlciate, cu poşete plictisite, atârnate "diva style"... chiar sunt tristă că nu respiră mai relaxat, atunci când se îmbracă. E greu să fii tânără şi să nu-ţi poţi permite nişte hăinuţe frumoase, dar, fetelor!!!! Puteţi fi frumoase fără să arătaţi ca a doua zi dimineaţa după Carnavalul din Veneţia. Nu vă mai îmbrăcaţi pe întuneric! Iar paietele au o destinaţie strictă: SCENA! Sau bara, după caz. Fiţi fericite că nu puteţi fi piţipoance!
Ideea e că nici nu prea au ce căuta piţipoancele pe la noi... nu au vad! Mă tem că ăsta e un motiv destul de întemeiat ca să ni se retragă statutul de oraş! Cum să n-ai piţipoance get-beget? Păi, uite-aşa, nu se justifică! Nu e mall, nu e cafenea Lavazza... Bambuu e, dar e genul "common people", sau chiar "after school". Săracii băieţi, au şi ei de-o bilă sau de-o bere, nu de-o piţipoancă.
Băieţi aşa, mai înjghebaţi, avem, dar sunt foarte inteligenţi! Au toată stima mea! Nu vor genul piţi, ci de-alea obişnuite, sau chiar ieftine, fără fiţe , fără mofturi cu excursii în Ibiza, bijuterii şi blănuri! Să dea ăştia un SUV pentru o petardă? Doamne fereşte, cu 100 de roni e asigurată săptămâna!
Frumoase , sunt! Avem vreo câteva exemplare de fete zdravene, de s-ar tăia cu ciobul pe faţă toate rapandulele şi năsoasele de la Tv, dacă le-ar vedea! De-astea crescute cu ştevie şi foi cu lapte, dar bucăţi! Au o leacă de nas pe sus, dar e bine măcar că nu le văd pe din-dosul Casei de cultură.
La noi, oricum pătrunde orice curent, cultural, vestimentar sau de care-o fi el, mult mai târziu decât la alţii, iar de la televizor nu se pot copia detaliile, aşa că s-ar putea să ne invadeze piţipoancele, când se vor fi stins definitiv ca specie, în alte părţi. E posibil orice, dacă au putut fi şi avangardiste fără să ştie, pot fi şi "down of the dinosaurs".
Am scris puţin azi, am făcut toată noaptea planton la torente, să agăţ o varinată mai bună de Harry Potter 7.
Pentru Harry Potter stau şi-n gârlă, dacă e nevoie. Am găsit o variantă de X CAM, că de unde DVDrip la ora asta, şi l-am văzut în culori sepia. Hai, că fără subtitrare nu ar fi bai, că mă descurc, dar cu emblema de la Warner Bros stând permanent pe ecran, asta e blasfemie! Hmmm, tot primele 3 filme HP mi-au plăcut, cu un băieţel ochelarist nostim, dar merge şi Deathly Hallows, chiar dacă pe jumătate! Dacă e Harry Potter, poate să fie şi cu Ţociu, regizat de Sergiu Nicolaescu!
Ce muzici avem duminica asta?

Frumuseţe în mediu potrivnic

Ce fac femeile cu un week-end?
Îl demitizeaza în cinci secunde!
Mai întâi ne facem planuri, riguroase şi înscrise în agendă, pe trei file. Cele care suntem în zodia Fecioarei, le şi desenăm. După care le anulăm, cu altele, contra-planuri, care încap pe cinci file.
Week-endul ăsta se preconfigurase cam de joi. Trebuia să fie aşa, mai...unplugged! A ieşit allegro ma non troppo!
Îmi pregătisem o carte care era în stand-by de vreo juma de an: Cântecul lui Agapito Robles, de Manuel Scorza. Îmi pregătisem două filme: God on trial şi un documentar de la matricşi de pe sait: Legend of Atlantis. Şi bine-nţeles, duminica, ziua mea de spa, cu Pink Floyd şi Whitesnake, inclus.
S-a bramburit aproape tot, nu m-am atins de carte, n-am văzut decât God on Trial, n-am ascultat nici şarpe alb în zeamă roz, dar spa-ul a fost spa.
Ieri am ieşit din casă, deşi jurasem că nu, dar îmi trebuiau nişte mănuşi; de menaj, desigur, că de care să foloseşti în week-end? Şi mă duc la megăzain. V-am mai zis eu că nu am o relaţie foarte intimă cu BigSmartul, de când m-au pus să plătesc o tavă de plastic de 4 lei, pe care n-am spart-o eu, dar plecase de nebună din raft, şi se uitau ăia la mine când m-au găsit lângă tavă, de ziceai că am spart un flacon cu virus Ebola! Dar mi-am călcat pe inimă şi mă mai duc din când în când, pentru că, fiind cu autoservire, am timp să mă uit la date, la etichete de compoziţie, fără să ţin vânzarea şi clienţii în loc. A devenit şi uşor insuportabil actul shoppingului, la ei, pentru că au introdus pază din aia de fiţe, security cyborg, stau unii ca Schwarzenegger, în capătul raftului şi se uită fix la tine, aşa, X-ray, de nu-ţi mai vine să pui în coş nimic! Era o doamnă care nu vedea foarte bine, îşi lua produsele şi se apropia de geam, ca să poată citi la lumina naturală, şi era roşie ca sfecla la faţă, se simţea foarte incomodată de personajul care se ţinea după ea, cu uniformă şi baston. Să mai bifăm la "minus" şi faptul că fetele care adaugă marfă în raft aleg momentul în care deja e gloată în magazin, şi îţi cer să le faci tu, cumpărătorul, loc, nu îţi fac ele loc, ţie. Poate un pic de organizare n-ar strica, mai ales că-l cunosc pe directorul de personal ca fiind un tip destul de pus la curent cu marketingul.
Deci, pe bune, ai senzaţia că eşti în lagăr de deportaţi, cu ăia după tine, printre rafturi. Nu înţeleg de ce nu au pus totuşi câteva camere de supraveghere, pentru că nu e deloc în regulă să ai câte-un "bade-n gard" din ăla după tine. Sărim peste aspect! Mă duc la mănuşi şi la saci menajeri! Acolo , în zonă, două ciufe, una arătând ca madam Crouella în mizerie vestimentară, lăsa impresia că e "vintigi", dar era de-a dreptul mototolită şi năclăită, şi alta care arăta ca o bucată de marmeladă de E-uri. Nu erau băştinoase, că la noi e târgul mic, ne ştim în ordine alfabetică. Doamne, ce de "vânturi" pe ele! Nu mai zic băşini, că mi-am pus moaţe şi mi-am făcut unghiile, deci încerc să mă şi comport ca o doamnă! Aia "vintigi" cică: Nu cred că au aici, dar în altă parte, nu cred, că mai sus era sat, doar aici e un pic de centru!
A-nceput să fiarbă bozgoroaica din mine! Să ne înţelegem, eu am voie să iau la pietre şi autorităţile, şi să şi fac mişto de Nehoiul ăsta, care arată ca un grup de saivane, pentru că aici stau, aici îmi votez aleşii...e la mine-n târlă, ca să continuu cu genul ăsta de termeni. Dar, dacă vine vreunul şi scoate băşici , ca broasca, vai, ce oraş de doi lei, sau strâmbă din nas... păi pleacă pietrele la vale, neamule!
Nu găseam , de nervi, sacii pe care-i voiam, şi o pune dracu p-aia vintigi, să se apropie de mine. Mai era o fătucă prin zonă, dar m-a preferat pe mine!!!! Până să vorbescă, foindu-se în parpalacul ei, am simţit o duhoare de transpiraţie crâncenă! Şi mă abordează; fără "mă scuzaţi", fără "fiţi amabilă" , că eu, de abia aşteptam să fiu! E a doua oară când mi se întâmplă să dau de nişte simandicoase care nu găsesc magazinul la nivelul lor. Cică:
-Mai aveţi vreun alt magazin mai răsărit decât ăsta, în Nehoiu?
- Mai răsărit, înseamnă pe regim de înălţime ? Sau cum? Deja îi dădeam variante, ca să mă enerveze şi mai tare!
- Nu,zice ea, făcând botul ca un moţ de pungă,ca să văd eu că e din vreun megalopolis de oraş, spre deosebire de mine, plebeea peizană .Adică aşa, mai deosebit, mai aprovizionat, continua ea.
- Doamne fereşte, cât de aprovizionat, că au aici de toate, afară doar de icre negre, probabil, dar nu cred să fie mare necaz dacă rezistaţi până la Buzău, fără ele!
- Îmhm, geme aia, nu găsesc aici ce vreau eu, iar la celelalte magazine, nici atât!
Ce-o fi vrând asta, trăi-ţi-ar, ceafă de dinozaur, pipote de archaeopteryx???
Se întoarce cu mu... pardon, cu botul ei creţ, şi dă să plece. Mamă, care faci gogoşi, tu le faci, tu le miroşi! Când a început aia să pută şi mai tare!!! O las să ajungă la maşină, peste drum, unde parcase, şi-i arunc petarda:
- Să ştiţi că totuşi, săpun se găseşte la toate dughenele din oraş!
-Dar eu nu vreu săpun, zice aia uitându-se la mine ca la spatele casei.
- Păi, se simte încăpăţânarea dvs. ! Se simte de la câţiva metri!
Intră aia ca marmelada făcută din acuarele, în rol: Nu ţi se pare că vorbeşti ne-ntrebată? Ia uite, obraznica de ea!
- Ba da, mi se pare, dar îţi dau un sfat binevoitor, încearcă să nu intri în locaţii de lux, că s-ar putea să declanşezi alarmele de fum!
S-a produs gălăgie, fetele au dat să explice unor cetăţeni care treceau, că sunt o nesimţită, cetăţenii erau vecinii mei, ei ştiu deja asta, dar ne simpatizăm, şi pfuuu, ce m-am descărcat!
A urmat o zi de abureală, cu ceva menaj forţat, iar aaaaazi, am zis: spa! Măşti, căşti, peelinguri, gomaje, m-am dat cu nişte smacuri anticeluloză, ziceai că sunt alien vs. predator, luceam ca o gogomârlă din aia de metal, şi uite-aşa s-a dus week-endul! Run, baby, run!
Un pic de Whitesnake? Se faceee!

Sărim peste băltoace

Ce mai vineri, ce mai noapte! Rău mai e fără Triferment în dulăpiorul de medicamente, şi cu farmacista la mii de kilometri departare!
M-am scăpat la meniu "thai" pentru masa de seară, şi l-am agresat cu şi mai mult curry şi chili decât trebuia, astfel încât m-am trezit înghiţitor de săbii şi de flăcări. De ce se răcea preparatul , de aia pişca mai cu spor!
M-am gândit, resemnată (după ce am liniştit tot din platou): o să fie cu finalizare, ca tot ce e "thai"!
Şi mă sucesc, şi mă răsucesc, şi mă mut de la computer în pat şi din pat în baie, iar de acolo, în camera de zi, că era mai răcoare şi în dormitor mi se părea ca-ntr-o secţie de sticlărie... Şi se face miezul nopţii...şi jur că nu mai mănânc seara decât apă Pi . Apropo, habar n-aveam ce dracu-i aia apă Pi, credeam că e de la Bivolaru din reţetă, dar cică e apă de mare sculă, pură ca aurul monoatomic...te doare capul, ce mai descoperă ăştia! Deci două doze de apă Pi, simplificate ca expresie, înseamnă Pi-Pi ? Lasă, că mai bine bem de la ţeavă, apă chioară!
Ies afară, mă plimb prin grădină. Îi invidiez pe cei care au luminile stinse, înseamnă că ei dorm. Aud voci! Nu e bine, înseamnă că şi psihicul mi-a fost invadat de chili. Disting replici! Stai că m-am liniştit, chiar e cineva pe stradă, deci nu sunt singura cu suferinţe în program, se poate şi mai rău la unii, care au plecat din casă!
Intră logica de avarie în program şi realizez că sunt adolescenţii de la Balul Bobocilor (predestinată denumire, pentru digestia mea !). Au ieşit şi ei pe afară, la o bere, la o ţigară, la o vrăjeală. Şi pentru ei se aplică denumirea balului, tot în aria digestiei, pentru că, după fiecare manifestare de gen, strada mea arată jalnic!
Acum era vorba de o pereche, în înţelesul clasic al expresiei, adică un băiat şi o fată. Aş fi vrut să nu-i deranjez cu prezenţa mea, să nu-i stingheresc, dar aveam nevoie şi de aer. Stau ghemuită pe prag, să nu mă descopere, şi să mă ia cu: ce-ai mamaie, n-ai somn? Nu pot s-o gâdil şi io p-asta, că stai mata liliac huhurez p-afară? De precizat că orice trece peste 30 de ani e mamaie, pentru ei, iar orice trece peste 40 , poate fi chiar fosila!
Îl aud pe el: Măi, eu credeam că semeseurile alea pe care mi le-ai scris sunt sincere şi chiar ţii la mine!
(Eee, ce nu zice omul la necaz , la plictiseală şi la băutură!)
Ea: Da, alea erau acum 3 luni, eram în vacanţă, n-aveam ce face! Dar m-am împăcat cu...X.
El, schimbând registrul: Şi unde e X ăla, fă, în seara asta? De ce eşti singură?
Ea: Păi cum să vină la Balul Bobocilor, că e mai mare ca noi, şi nu trebuie să fie văzut!
(Hoppaaa! E din categoria oldies and goldies; însurat şi cu bani! Visul halucinogen al oricărei fete)
El: Şi ce-ţi oferă el, fă? O plimbare cu maşina sâmbăta noaptea, biiiiiiiiiiiiiiip, şi o şaorma?
Ea: Da tu ce-mi oferi? Pupici pe mes ?
Urmează o îmbrânceală scurtă, ea fiind cu spatele lipit de gard, el fixând-o de umeri, ea scapă şi pleacă spunând: Hai că deja m-ai plicitisit şi eu de aia am ieşit cu tine, să-ţi spun să nu te mai ţii după mine ca să nu-ţi facă X probleme, să stii!
El strigă după ea, cu năduf: z'morţii mă-tii de panaramă!
Se trânteşte pe bordură şi-şi aprinde o ţigară. Nu se poate stăpâni, midnight-psychologistul din mine, şi ies pe poartă. Mă aşez lângă el, era intimidat şi nervos că am apărut şi eu dar l-am calmat scurt.
Dragul meu-zic- tu o iubeşti p-asta, se deduce din înjurătură. Cu cât o zici mai cu foc, cu atât îţi pasă mai mult de ea! Drama nu e a ta, e a ei! Frumuseţea vîrstei voatre constă tocmai în asta: că puteţi ieşi ziua în amiaza mare, pe stradă sau prin parc, de mână, să vă pupaţi şi să vă îmbrăţişaţi, fără a părea vulgari, ci doar cu aura aia a inocenţei pure, prin care au trecut toate generaţiile! Ea e schilodită din start de bucuria asta! O fată de vârsta ei, care alege să fie noctivoră, care se "ţine" cu un bărbat însurat şi care e constrânsă de pretenţiile geloase ale acestuia: să nu iasă cu nimeni, să fie doar trofeul lui, să se bucure doar de escapade cu pătura în cap, pe bancheta din spate...ea îşi ratează voluntar spectacolul adolescenţei! Să nu boceşti după ea, aşa cum nici fetelor nu le recomand să bocească după voi, băieţii! Trăiţi-vă incandescent perioada asta, pentru că maturitatea şi maturizarea vin cu drame, cu spaime, cu responsabilităţi şi obligaţii, cu tot bagajul aferent! Du-te înapoi în discotecă şi uită episodul ăsta, dansează cu toate fetele, alege să ieşi la pupat cu una care nu e păzită cu faza lungă din maşină, de vreun rinocer furios... şi viaţa o să ţi se pară frumoasă!
El: Da, doamnă, dar m-a jignit!
Eu: Cu ce?
El: Fiindcă l-a ales p-ăla! Am şi eu orgoliul meu! Ăla e de vârsta lu tac-su!
Eu râd: Aşa crezi tu, că te-a jignit? S-a jignit singură, într-un fel dureros! Mândria şi demnitatea unei fete/femei nu stau în ochii , în abordarea, sau în adresarea bărbatului. Stau la ea în atitudine! Vrei să fii considerată preş, te aşezi în poziţie de preş!
Te-ai supărat că te-am deranjat, şi am venit să-ţi ţin lecţii? Nu asta a fost intenţia mea , doar mi-a părut rău că te văd aşa, într-o seară în care ar trebui să te distrezi, pentru că e o seară care vi se adresează, totuşi!
El: Nu m-am supărat, dimpotrivă, mi-a părut bine!
A plecat fluierând, şi şi-a pus muzică la telefon.
Iar mie îmi trecuse răul. La fel cum trecuse de mult şi miezul nopţii!
Câţi ani au trecut de la reuniunile noastre din liceu? 25!!! Ce s-a schimbat, de atunci? Doar generaţiile. În rest, unii sărim peste băltoace, alţii trecem prin ele si-i stropim si pe altii!

Blame it on the... Google!

sau
Cine-a pus Gugălu-n drum?

Google, the final frontier! Google, the shortcut to knowledge!
Ni l-am făcut cel mai bun prieten, ni l-am băgat în casă şi ni l-am băgat în viaţă, şi, de ce-l parodiem mai tare, de-aia-l utilizăm mai mult! Avem o relaţie comercială, el câştigând cu adevărat, noi având doar impresia că înregistrăm un câştig real. În realitate, relaţia e saprofită.
Ce aşteptări avem de la un motor de căutare? De tot soiul! El ne caută de mâncare, de lucru, ne caută parteneri, prieteni, duşmani, ne rotunjeşte virtual cunoştinţele de cultură generală sau specială, ne dezvăluie enigme, adevăruri, minciuni, ne intermediază relaţia cu Dumnezeu, ne scoate din belea sau ne bagă şi mai tare, e oracolul nostru de buzunar.
Toată lumea îl întreabă câte ceva, şi garanţia validităţii răspunsului este anulată de miile de variante pe care ţi le serveşte.
Cum îl întrebăm pe Google?
Cum vrem!
De exemplu, pragmaticii se limiteaza la "tag", o noţiune care are ori nu are importanţă, dar, cu cât solicitarea cuprinde mai puţine elemente, cu atât răspunsurile sunt mai multe.
Tipicarii sparg piaţa! Am avut surpriza să citesc următoarele elemente de cautare (celebrul radio Erevan poate să se autobruieze de invidie) :
- "doresc să ştiu dacă se găseşte mersul trenurilor pe internet" - trenurile merg pe sine, nu pe internet
- "unde se găseşte definiţia cuvântului a claca" (?!?) - în infinitivul verbului,care nu e un cuvânt, ci o expresie şi care te duce la dex
- "dacă există bordeluri în ialomita"- este mai spectaculoasă experienţa RedLightDistrict
- "ce trebuie să am la mine la examenul de şofer?" - maşina, obligatoriu
- "dacă se găsesc fete cu ochi albaştri(i) nemăritate" - probabil la spectacolul de pe Muntele Găina
- "cum se scrie dintro data despartit sau intreg" - se scrie din două dăţi
- "filmulete porno cu babe" - astia sunt midnight sexerii cu probleme la mezanin si chiar si la mansardă, dar îi găseşti peste tot, şi , remarc diminutivul "filmulete". Dom'le, gingăşia e gingăşie!
- "vreau să ştiu tot ce se poate şti despre zodia mea!" - ar fi o surpriză de proporţii, ca Gugălul să răspundă direct: eşti Capricorn născut într-o zi de joi, aşa, cam pe la vremea ceaiului...
- " cine are să-mi vândă şi mie sau să-mi închirieze o garsonieră în cartierul trivale?" - exact cine a scris : cine doreşte să cumpere sau să închirieze o garsonieră în cartierul Trivale, şi atunci căutarea devine mai rapidă.
O căutare excepţională a fost asta:
- "bună seara am şi eu o întrebare dacă este maxitaxi de la făgăraş la sibiu şi la ce ore?mulţumesc!"
Pe lângă faptul că ai avut deja două întrebări, e o chestie de rar bun-simţ, să dai bună seara Gugălului! Cine mai are atâta politeţe în ziua de azi, încât să-i şi mulţumească?
Poate că părinţii tehnici ai motorului vor găsi o modalitate să răspundă: cu plăcere, mai poftiţi!

Dansez pentru Darwin, dansez pentru nemurire!

Oameni buni, e sâmbătă, deci sigur nu e vineri!
E seara duelului dintre cele două echipe de dansatori, care s-au antrenat de-a lungul evoluţiei lor, pentru a-şi susţine fiecare, "coregraful" !
Echipa lui Darwin, să intre în scenă!

Mulţumim, mulţumim, am remarcat zâmbetul de scenă al dansatorilor de profesie, şi mimica aferentă actului artistic atât de minunat, care este dansul! Iar acum să pofteasca Gospellii!

Minunată prestaţie, iată că mesajul spiritual poate genera graţie chiar şi cu elemente de Tae Quon Do
Telespectatorii decid soarta celor două echipe. Votaţi!
N.a. : vă invit să trataţi cu umor acest subiect, nu se îndreaptă nici împotriva susţinătorilor teoriei evoluţioniste, nici împotriva creaţioniştilor. Iar motivul popular oltenesc face parte din preferatele mele, în folclor. E doar you-tube-ul, cel care ne mai descreţeşte frunţile!

Cruce de poet, cruce de român

Nu lustruiesc statuia nimănui, nici nu bocesc cu vorbe, dar, pentru câteva ceasuri, las deoparte bormaşina şi meniul meu lecterian, ca să mă gândesc un pic la poetul de curând învins de moarte.
Pe Păunescu nu l-au iubit toţi, nici nu l-au înjurat toţi.
Doar că, celor care nu ne-am ridicat la nivelul lui de poet, nu ni se permite să-i luăm la şuturi poezia, iar celor care am avut păcate lumeşti, nu ni se permite să le punem pe ale lui pe galantare!
Eu ştiu doar atât: În adolescenţa mea, a fost singurul care mi-a transmis cu note reale, sentimentul de patriotism veritabil, creându-mi şi spaţiul în care să mi le manifest, iar despre întâmplările tragice care s-au petrecut pe stadionul din Ploieşti, nu pot să spun decât că sunt regretabile. Ştiu că acolo au murit nişte oameni, dar poate e o problemă şi în legătură cu felul în care primim mesajul sau îl transcriem în atitudinea noastră. Nu cred că reuşeste să plece cu dantura completă de lângă mine, cineva care îmi spune: sinucide-te , sau: chiloţii jos! Nu cred că e corect să asociem cenaclul Flacăra, cu Woodstock, atâta vreme cât acolo, chiar se experimentau , intenţionat, efectele drogurilor. La noi a fost doar un incident nefericit.
Azi, sunt amplasate pe lângă şcoli, magazine de "vise" etnobotanice (ce sinistră denumire pentru nişte droguri!), şi nimeni nu poate face nimic! Copiii sar la omor în şcoli, şi directorii ridică din umeri, n-au mestecat usturoi, nu le miroase gura. Dar îl avem pe Păunescu, vinovatul de serviciu!
Îl punem la zid pentru odele pe care le închina Ceauşescului ! Ce este diferit, astăzi? Nu decid viaţa noastră, cei care pupă mai cu sete? Nu promovăm România prin pieptul ministerial al cuiva care s-a sufocat de emoţie pe o scenă electorală recitând un vers din Imnul României, şi unul din Noi suntem români,care de fapt, se refereau la un împărat roman?
...
Probabil n-o să-mi fie dor de Păunescu, dar o să-mi dor de adolescenţa mea frumoasă, Dor de Eminescu, Dor de părinţi, Dor de libertate !
Vreau să am aproape, aici , pe blogul meu, câteva mostre din realitatea în versuri, scrisă de Păunescu!
Drum bun, poete ! Generaţia-n blugi şi-n adidaşi, te petrece!

Din gară în gară (Români cu traista-n băţ)

Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor ştiri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoşilor martiri.

Vom pustii de tot această ţară,
În contul unei lente prăbuşiri,
Şi vom preface-n muzică uşoară
Vechi voievozi cu degete subţiri.

Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Şi-n focul tânguitei lor uniri.

Noi emigrăm târâş, din gară-n gară,
La graniţe bocim ca musafiri
Şi facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele ştiri.

Furăm şi păcălim cu-o artă rară,
Europenii ne şi zic fachiri,
Că nici nu ştii, în fiecare seară,
De la români ce-i bine să admiri.

Oricum, ni-i, câteodată, dor de ţară
Şi-n lacrimi gust sărat de amintiri
Şi-apoi murim şi noi, din gară-n gară,
Sărmani români, la ultimele ştiri.

Cine iese ultimul din tara ?

Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?

Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.

Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte mare la hotare.

Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.

Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.

N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Presimţământul

Va veni iarna,miroase a fulg,-
Ţăranii pun lemne-n şoproane,
Si sfinţii din mistice taine se smulg
Şi încărunţesc în icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitaţi de guverne,
Ei, care n-au nici salarii, nici loc,
Ci doar existenţe eterne.

Va veni iarna şi apele curg
Trăgând dupa sine obârşii
Si-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urşii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aş spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă nu mână,
Atata mai pot să te rog si să strig,
Dă-mi aspra mănuşă de lână.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura eu n-o voi găsi-o,
Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin munţii ce cântă : Adio !

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca si ele, mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

Heine şi Goethe scriem, haine şi ghete citim !

Răsfoim, răsfoim, dăm de erudiţi, de semidocţi, de plutaşi, de dive cu mansardele nemobilate... Facem ochii mari de admiraţie pentru unii, ridicăm din sprânceana dreaptă privind spre alţii, scoatem sticluţa cu săruri să ne revenim din leşin când eliberează vreunul câte-o perlă, sau dăm peste cap un double Chivas , ca să ne putem regla gama în care ne susţinem discursul, pentru a fi înţeleşi de către toţi. Dar , socializăm! N-a crâcnit nici Noe, când a trebuit să purceadă la operaţiunea de salvare de tip ISU, şi să pună la un loc şarpele cu găina, nu comentăm nici noi!
Doamne fereşte, eu m-oi fi auzind ce zic? Ia să-ncerc să zic asta, uitându-mă în oglindă! Nu , reiau.
Deci, proştii să stea în colţul lor, iar eu, dacă trebuie să mai suport aşa ceva, am nevoie de "nain uan uan".
Nu mă pricep la afaceri, şi mai ales la anturajul la care te obligă managementul sau dinamica lor, dar îmi bag picioarele ! Nu rezist cu zâmbetul de oaie veşnic mestecîndă la cânepă indiană, pe care trebuie să-l afişez când mă abordează câte-o trudă, sau câte-un limax, doar pentru că ea e nevasta sau ţiitoarea unui potenţial partener, iar el e chiar potenţialul.
Am reuşit să evit multă vreme, cu eschive inteligente, invitaţia unui prieten pe care îl preţuiesc foarte mult, un tip cu toate alea la locul lor- material, spiritual, intelectual, şi nişte etc-uri pe care le las la nivel de etc-uri (nu vă gândiţi la prostii!!!). La un moment dat, n-am mai putut refuza şi a trebuit să onorez invitaţia , la un eveniment.
Ştiam cu cine urma să mă anturez p-acolo, dar mi-am zis că am suportat multe în viaţă, aşa că , şi cu-n rac, tot sărac!
Nu discut despre gazde şi despre ospitalitatea lor nativă, aici se lasă cu punctaj maxim! Mă amestec printre lumile de acolo, evit să rămân la un loc cu bărbaţii, pentru că ei vorbesc ca şi brokerii , afaceri, în limba afacereză, nu e genul meu, şi încerc o strategie! Mă lipesc de bibliotecă; de o parte a ei, că trebuie să precizez: are ăsta o bibliotecă.... de zici că nu-i adevărat! Fiecare volum de literatură beletristică, în limba lui originală, şi toate cărţile copertate la comandă, în acelaşi material, de aceeaşi culoare, pentru fiecare clasă. Rămâi fără aer! Iei un Airwaves, apoi mesteci şi respiri uşor! Bun! Deci mă dau lângă bibliotecă, trag afară două cărţi, şi le pun lângă mine, să fiu sigură că nu se aşază nici dracu p-acolo! Ştiu că nu-i frumos să fac pe minunata la un cocktail, dar nu pot să mai suport să ascult cum a născut fiecare muiere, cum a cusut-o, cum a dat-o cu iod la fund, pentru că astea doar aşa ceva discută! În special fugeam de o toantă care chipurile, mă plăcea, mă considera amuzantă, săraca, dar nu ai ce să vorbeşti cu ea! Ete p-aia o aduce dracu lângă mine! Se uită la cărţi: aveam Galsworthy şi Carpentier. Mi-era dor de Forsyte Saga, a fost primul meu roman-fluviu citit, voiam să văd cum era scris în engleza aia de început de secol XX, iar Carpentier e o altă dragoste de-a mea, din seria: iubesc Cuba pentru romul Havana, pentru ţigările de foi, pentru Che Guevara şi pentru Carpentier. Şi toate merg amestecate, ca la cocktailul Cuba Libre.
Dar se propteşte fufa lângă mineee, şi se uită aşa, într-o poziţie ca cea a lui Grigore Alexandrescu, pe una din cărţi; p-a cubanezului! Nu l-a recunocut din prima, dar nici nu mă aşteptam! Croitoraşa cea vitează, o atacă pe cea de-a doua ! Se uită ea... se încruntă, şi eliberează perla: Aaa, Glasvorti! O am şi eu! Dar nu în limba asta, o am pe româneşte. Şi plusează: Dar cine o fi citind-o în limba asta?
-Păi... X. El citeşte în 4 limbi.
- Daaa? Şi asta în ce limbă e?
- În engleză, el are multe ediţii princeps. Autorul e englez.
- Da? Şi asta cum se traduce?
Îi explic cum e cu saga şi dau să apuc paharul, ca să-mi mai treacă. Dar fata insistă:
- Şi autorul cum se traduce?
Beau tot din pahar, şi zic:
- Care autor?
- Glasvorti, ăsta!
Deja simţeam un confort plăcut, de parcă aş fi stat cu curul pe un cactus...
- Nu se traduce, el nu are norocul lui Mark Twain, să-i fie tradus numele.
- A-ha! După care mă întreabă senină dacă am fost în Grecia, la mare!
- Nu, n-am fost în Grecia.
S-a luminat la faţă, obţinuse autoritatea netă asupra mea, eu eram deci o mare, mare proastă, ea era de high level! Dacă-i spuneam că eu am preferat Pustele, Balticele şi fostele Iugoslavii, mă scuipa!
Mi-a plăcut cum sună Glasvorti, aşa cum mi-a plăcut şi de o altă doamnă care merge cu nările pe sus, dar citeşte Toşiba pe pachetul de cafea Tschibo, şi pronunţă zbaghete, sau foloseşte expresia "sper convins" în loc de "ferm convins". Ei bine, eu, şi alţii ca mine, suntem nişte luzări din punctul de vedere al ăstora. Ar trebui să ne jenăm, să cerem scuze că existăm? Nu, tocmai de aceea procedez exclusivist, şi eu. Le refuz anturajul şi le arăt care le e locul pe scara evoluţiei. Un pic mai la dreapta de euglenă.