M-am scăpat la meniu "thai" pentru masa de seară, şi l-am agresat cu şi mai mult curry şi chili decât trebuia, astfel încât m-am trezit înghiţitor de săbii şi de flăcări. De ce se răcea preparatul , de aia pişca mai cu spor!
M-am gândit, resemnată (după ce am liniştit tot din platou): o să fie cu finalizare, ca tot ce e "thai"!
Şi mă sucesc, şi mă răsucesc, şi mă mut de la computer în pat şi din pat în baie, iar de acolo, în camera de zi, că era mai răcoare şi în dormitor mi se părea ca-ntr-o secţie de sticlărie... Şi se face miezul nopţii...şi jur că nu mai mănânc seara decât apă Pi . Apropo, habar n-aveam ce dracu-i aia apă Pi, credeam că e de la Bivolaru din reţetă, dar cică e apă de mare sculă, pură ca aurul monoatomic...te doare capul, ce mai descoperă ăştia! Deci două doze de apă Pi, simplificate ca expresie, înseamnă Pi-Pi ? Lasă, că mai bine bem de la ţeavă, apă chioară!
Ies afară, mă plimb prin grădină. Îi invidiez pe cei care au luminile stinse, înseamnă că ei dorm. Aud voci! Nu e bine, înseamnă că şi psihicul mi-a fost invadat de chili. Disting replici! Stai că m-am liniştit, chiar e cineva pe stradă, deci nu sunt singura cu suferinţe în program, se poate şi mai rău la unii, care au plecat din casă!
Intră logica de avarie în program şi realizez că sunt adolescenţii de la Balul Bobocilor (predestinată denumire, pentru digestia mea !). Au ieşit şi ei pe afară, la o bere, la o ţigară, la o vrăjeală. Şi pentru ei se aplică denumirea balului, tot în aria digestiei, pentru că, după fiecare manifestare de gen, strada mea arată jalnic!
Acum era vorba de o pereche, în înţelesul clasic al expresiei, adică un băiat şi o fată. Aş fi vrut să nu-i deranjez cu prezenţa mea, să nu-i stingheresc, dar aveam nevoie şi de aer. Stau ghemuită pe prag, să nu mă descopere, şi să mă ia cu: ce-ai mamaie, n-ai somn? Nu pot s-o gâdil şi io p-asta, că stai mata liliac huhurez p-afară? De precizat că orice trece peste 30 de ani e mamaie, pentru ei, iar orice trece peste 40 , poate fi chiar fosila!
Îl aud pe el: Măi, eu credeam că semeseurile alea pe care mi le-ai scris sunt sincere şi chiar ţii la mine!
(Eee, ce nu zice omul la necaz , la plictiseală şi la băutură!)
Ea: Da, alea erau acum 3
luni, eram în vacanţă, n-aveam ce face! Dar m-am împăcat cu...X.El, schimbând registrul: Şi unde e X ăla, fă, în seara asta? De ce eşti singură?
Ea: Păi cum să vină la Balul Bobocilor, că e mai mare ca noi, şi nu trebuie să fie văzut!
(Hoppaaa! E din categoria oldies and goldies; însurat şi cu bani! Visul halucinogen al oricărei fete)
El: Şi ce-ţi oferă el, fă? O plimbare cu maşina sâmbăta noaptea, biiiiiiiiiiiiiiip, şi o şaorma?
Ea: Da tu ce-mi oferi? Pupici pe mes ?
Urmează o îmbrânceală scurtă, ea fiind cu spatele lipit de gard, el fixând-o de umeri, ea scapă şi pleacă spunând: Hai că deja m-ai plicitisit şi eu de aia am ieşit cu tine, să-ţi spun să nu te mai ţii după mine ca să nu-ţi facă X probleme, să stii!
El strigă după ea, cu năduf: z'morţii mă-tii de panaramă!
Se trânteşte pe bordură şi-şi aprinde o ţigară. Nu se poate stăpâni, midnight-psychologistul din mine, şi ies pe poartă. Mă aşez lângă el, era intimidat şi nervos că am apărut şi eu dar l-am calmat scurt.
Dragul meu-zic- tu o iubeşti p-asta, se deduce din înjurătură. Cu cât o zici mai cu foc, cu atât îţi pasă mai mult de ea! Drama nu e a ta, e a ei! Frumuseţea vîrstei voatre constă tocmai în asta: că puteţi ieşi ziua în amiaza mare, pe stradă sau prin parc, de mână, să vă pupaţi şi să vă îmbrăţişaţi, fără a părea vulgari, ci doar cu aura aia a inocenţei pure, prin care au trecut toate generaţiile! Ea e schilodită din start de bucuria asta! O fată de vârsta ei, care alege să fie noctivoră, care se "ţine" cu un bărbat însurat şi care e constrânsă de pretenţiile geloase ale acestuia: să nu iasă cu nimeni, să fie doar trofeul lui, să se bucure doar de escapade cu pătura în cap, pe bancheta din spate...ea îşi ratează voluntar spectacolul adolescenţei! Să nu boceşti după ea, aşa cum nici fetelor nu le recomand să bocească după voi, băieţii! Trăiţi-vă incandescent perioada asta, pentru că maturitatea şi maturizarea vin cu drame, cu spaime, cu responsabilităţi şi obligaţii, cu tot bagajul aferent! Du-te înapoi în discotecă şi uită episodul ăsta, dansează cu toate fetele, alege să ieşi la pupat cu una care nu e păzită cu faza lungă din maşină, de vreun rinocer furios... şi viaţa o să ţi se pară frumoasă!
El: Da, doamnă, dar m-a jignit!
Eu: Cu ce?
El: Fiindcă l-a ales p-ăla! Am şi eu orgoliul meu! Ăla e de vârsta lu tac-su!
Eu râd: Aşa crezi tu, că te-a jignit? S-a jignit singură, într-un fel dureros! Mândria şi demnitatea unei fete/femei nu stau în ochii , în abordarea, sau în adresarea bărbatului. Stau la ea în atitudine! Vrei să fii considerată preş, te aşezi în poziţie de preş!
Te-ai supărat că te-am deranjat, şi am venit să-ţi ţin lecţii? Nu asta a fost intenţia mea , doar mi-a părut rău că te văd aşa, într-o seară în care ar trebui să te distrezi, pentru că e o seară care vi se adresează, totuşi!
El: Nu m-am supărat, dimpotrivă, mi-a părut bine!
A plecat fluierând, şi şi-a pus muzică la telefon.
Iar mie îmi trecuse răul. La fel cum trecuse de mult şi miezul nopţii!
Câţi ani au trecut de la reuniunile noastre din liceu? 25!!! Ce s-a schimbat, de atunci? Doar generaţiile. În rest, unii sărim peste băltoace, alţii trecem prin ele si-i stropim si pe altii!
