Ia să vedem, ce vrea Lecteriţa să spună? O fi cinică? Exact!
Mari Adunări Naţionale, prin faţa spitalelor care sunt pe lista lui Ceche. De ce vă adunaţi, stimaţi cetăţeni? Ce doriţi? Să nu se închidă spitalele? Da' de ce vă doare aşa, la lingurică, din cauza asta?
Sper să nu mă suspectaţi că pup în cur guvernul, cu măsurile lui, cu tot! Nu, deşi suntem în plin post, nu ratez ocazia să-i dau la toţi dracii ca să-i ardă-n foi de smoală. Dar nu pentru că ne-au tăiat salariile. Nu, eu întotdeauna strâng din dinţi, şi merg înainte cu capul sus. Şi, câtă vreme am un cap, cu o minte anexată (şi conectată) şi nişte abilităţi practice, fac pe dracu-n zece, şi supravieţuiesc fără să miaun la vreun miting. Poate că trebuia să trecem prin foc, ca să iasă metal preţios din noi, dar nu avem alchimişti desăvârşiţi. Ăştia , nici să ne mintă, nu au habar!
Ultima măsură hocus-pocus, a guvernului (nu mă stresaţi, că nu vreau să scriu cu literă mare) este închiderea a şaizeci... şi ceva de spitale. Prima data cand am auzit de asta, m-am înfuriat. Dar acum, reconsider atitudinea.Foarte bine!!! Să le închidă! Să mă ierte colegii bugetari, care lucrează în aceste spitale! Dacă sunt oameni destoinici, îşi vor găsi, poate, un loc de muncă, dar să nu mai văd în viaţa mea, bolnavi tânguindu-se că ei nu au bani de doctori, şi nu-şi permit spitalizări la oraş! Am crezut că-mi crapă capul, când am văzut, de curând, la Antenă, câţi bani se adună din biletele cumpărate de români, la jocul ăla sinistru, bingo! Suntem nişte idioţi, nu facem doi bani ca naţie, dar ne scuturăm precum calul de băşină, de naţionalism feroce şi vorace (vorba lu' Bratu). Cât de tâmpit îţi permiţi să fii, încât să-ţi dai ultimii bani pe bilete de bingo, în speranţa absurdă şi matematic infimă, că ai să te îmbogăţeşti? Cât să fii de fraier, încât să-i faci tari în rangă, pe ăia care administrează jocul?
Le ia faţa, românilor, suma pe care ar câştiga-o ipotetic, dar nu stau nici de-ai dracului, să gândească o juma' de minut: Mă frate, dacă am da banii ăştia, pentru spital? Că tot vrem să-i dăm! De câştigat, câştigă la bingo, vreo câţiva, iar în studio am văzut TOOONEEE de bilete! Containere de bilete! Am crezut că o iau razna! Vreţi bingo? Băgaţi bingo, tataie, şi faceţi foamea, apoi, şi vă internaţi la Cuca Măcăii, bocind ca oligofrenii, că voi n-aveţi bani!
Nu mai am nici un sentiment de milă sau de compasiune pentru ăştia! Nu suport putorile şi păduchii care vor să li se dea! Nu contează ce, dar să li se dea! Am un pic de rezervă de politeţe, faţă de blog, că precizam eu ce să li se dea, ăstora!
Norocul nostru e că ne-a scăpat spitalul de pe lista lu' Ceche The Hune, nu c-ar fi ceva de el, săracul spital, dar e singurul între Braşov şi Buzău. N-am, Doamne Fereşte, comentarii la adresa personalului, sunt nişte oameni de toată isprava, potriviţi pe posturile lor (mă rog, cu excepţia unui mare număr de "fermiere" cu aere şi muci de dive, n-ai loc de atâtea fiţe, pe lângă ele, dar, cine dracu le bagă în seamă? Astea, dintotdeauna s-au considerat ceva mai deştepte decât asistentele şi medicii). Dar a ajuns şi spitalul ăsta, de nu-mi vine să cred! Îmi amintesc de anii de până în revoluţie (nici p-asta n-o mai scriu cu literă mare). Era director, un tip criminal, îl ura toată lumea, era un fel de piticu', dar mult mai dur! Fraţilor, dar era o curăţenie în spitalul Nehoiu, de te speriai! Nu vedeai o a naibii de infirmieră sau de femeie de serviciu, stând, şi nu aveai de unde preleva nici amprente, pe vremea lu' Dogăroiu! Se dădea cu ceară pe pardoseala de ciment, şi se dezinfectau clanţele uşilor, de două ori pe zi! Odată m-a văzut Dogă', rezemată de perete, eram obosită de atâta stat în picioare. M-a făcut de toată măciuca, îmi venea să intru în ciment! Avea dreptate! Dacă se sprijină toţi ţugulanii de uşi şi pereţi, speli pereţii zilnic! Nu că nu i-ar fi spălat, pe vremea aia! Acum, să te ferească Dumnezeu să vezi Policlinica, sau Spitalul! Nu se poate aşa ceva! Nu sunt bani pentru nimic, se stie , dar să ne înţelegem: eu, dacă sunt femeie de serviciu, aduc de acasă nişte leşie de cenuşă cu apă, că e cea mai şmecheră soluţie ever, şi şterg pe jos, sau pe uşi. Nu mai stau să mă gândesc că nu'ş ce soluţie dezinfectantă, e permisă, şi nu'ş ce substanţe! Şi-i spun directoarei: Doamnă, n-or fi ei, bani de materiale, dar eu trebuie să fac curăţenie, că pentru aia m-am angajat aici, nu pentru manichiură franţuzească, si eu spal pe jos cu ce pot, nu ma certati ca nu e solutie omologata! Am crezut că visez, cînd i-am văzut unghiile unei femei de serviciu! Impecabile şi foarte lungi! Bine, repet, toată lumea e fericită că nu răspund eu de femeile de serviciu, pe planeta asta!
Nu înţeleg prea bine, apropo de soluţii pentru spălat, de ce s-au omorât gângavele alea la coadă la detergent promoţie, alt reality show televizat! Nu păreau că îl utilizează.
Aşadar, răspunsul meu final , în legătură cu spitalele, este: să le închidă! Să vă luaţi bilete la bingo şi să aşteptaţi să vă sune Ţociu şi Palade, şi să vă facă boieri!
