Revin mâine, pe la ceas de amurg înghesuit, când mă întorc din pădure.
luni, 30 aprilie 2012
Profităm de sfânta tradiţie de 1 Mai !
Piua! Două zile pauză, ieri şi azi, ca să băunim şi noi prin bătrânii munţi, da?
Revin mâine, pe la ceas de amurg înghesuit, când mă întorc din pădure.
Revin mâine, pe la ceas de amurg înghesuit, când mă întorc din pădure.
vineri, 27 aprilie 2012
Politică la scara blogului - ziua a 4-a. Master Chef
Provocarea zilei, pentru cei trei candidaţi:
Concursul de gătit, care are ca trofeu, Şorţul de Master Chef.
De la PDL participă Chef Gabi
De la PSD , Chef Florin,
iar Piticul e - desigur- Petit Chef
Juriul este deja stabilit, concurenţii sunt invitaţi în bucătăria Master Chef.
Petit Chef împinge, cu greu, un cărucior încărcat cu pachete.
- Băi, tu un' te trezeşti aicea, în gară la Urecheşti?
Aparent umil, dar cu un rictus semi- sardonic, Petit Chef răspunde:
- Sunt cadouri pentru juriu, pentru concurenţi, pentru public . Nişte nimicuri, acolo: praf de copt, zahăr vanilat, scobitori, enibahar, piper... Eu ofer frecvent astfel de cadouri şi oamenii sunt atât de fraieri, că- mi pupă şi mâna.
Chef Florin intră în bucătărie, se uită în jur ; nemulţumit. Le spune celor din juriu:
- Mie nu-mi place bucătăria asta. Trebuie refăcută. Pe jos îs numa' găuri, pereţii afumaţi, nu prea intră lumină naturală aici, nici nu vezi ce găteşti, oalele-s sparte... Eu mă apuc de reparat, mai bine. Am materiale, îmi dă şeful de la trust.
Chef Gabi intră în cămară şi strigă:
- Aici nu mai sunt provizii, nu mai e nimic! Le-au cărat ăştia, ca şoarecii! Trebuie să cumpărăm altele, nu avem din ce găti!
Petit Chef se face că plouă şi promite el o anchetă.
În fine, se stabileşte proba de concurs: Concurenţii vor găti pentru cantina săracilor, un meniu compus din trei feluri de mâncare.
Petit Chef se agită pe lângă aragaz:
- Eu o să le servesc gogoşi, i-am învăţat cu ele.
- Ce fel de gogoşi ştii tu să faci ?
- Minciunele, chef!
- Ai pus cocă prea multă!
- Păi, jumate e pentru turta mea.
Chef Florin insistă:
- Bre, eu mă iau de reparat p-aici, că nu se poate sta. Azi să gătească ăsta micu, în mizeria asta!
A spart şi putina, ca să nu mai mănânce nimeni borş, în urma lui. Măcar n-a spălat putina!
- Băi, ăsta micu', dacă nu mai ai borş, cu ce le dregi ciorba?
- Le-am dres-o de mult!
- Felul doi, ce le faci?
- Le dau mici şi bere.
- Altceva, nu ştii să faci?
- Ba da, răbdări prăjite, dar reuşesc să-i mulţumesc şi cu doi mici. Le ţine de foame 4 ani.
- Treci la cratiţă, ai două ore să pregăteşti toate astea!
- Sunt pregătite deja, le-am comandat unor sponsori. Cine nu îmi sare în ajutor, mâine are taraba dărâmată.
- Încalci regulile!
- Care reguli?
miercuri, 25 aprilie 2012
Politică la scara blogului - ziua a treia . Par din par se face (g)rai
E vreme frumoasă, azi ieşim la stadion.
Se face încălzirea pe marginea terenului.
Nefiind declarată- încă- deschiderea oficială a competiţiei, partidele se antrenează. S-a sărit peste jocul de glezne, jucătorii aflându-se deja în alergare uşoară.
PSD şi PDL înfig fanioanele, pentru delimitare. Măi băieţi, nţ,nţ,nţ , iar aţi intrat pe teren cu bâtele de baseball pe sub hanorace!
PNL salută spectatorii din tribune şi le trimite seminţe.
Se aude un geam spart. Ouch! E cel de la vestiarul PDL, a tras PSD cu o minge în el. Căpitanul jucător de la PDL se ridică şi smulge din balamale uşa vestiarului PSD.
Din echipa PNL-ului, cineva strigă că vrea un tricou curat, fiindcă cel de la competiţia trecută e plin de pete. La ei, antrenorul e şi căpitan jucător, şi preparator sportiv. N-are timp de verificat echipamente acum, aşa că strigă la jucătoarea mofturoasă:
- Taci dracului din gură şi întoarce tricoul pe dos! De unde să iau eu detergent, să scot nenorocirile alea de pe el? Ai trecut pe la toate mesele şi-ai mâncat mici , îmbrăcată cu el, şi te-ai şters pe tine,ca tuta! Nici n-ar avea timp să se usuce, până începe jocul.
Altul, tot din echipa PNL-ului, întreabă:
- Cine stă în poartă, să primească loviturile, că ăştia de la PSD şi PDL lovesc tare! Unii fac în aşa fel încât să se ajungă la lovituri de pedeapsă, alţii dau cu boltă, pe la vincluri.
Căpitanul PNL răspunde îngândurat, privind spre tabela electronică:
- Nimic nu ştiţi, trebuie să mă gândesc eu la toate! Întoarcem poarta cu spatele spre terenul de joc. Şi, aşa, pentru siguranţă, aduceţi-mi un electronist bun, să umble pe la tabela asta de scor, cât nu observă ăştilalţi, că acum sunt preocupaţi să-şi dea la gioale.
Între timp, căpitanul jucător de la PSD decide să oprească ciomăgeala dintre mijlocaşul lui şi căpitanul PDL-ului:
- Băi, eu vreau joc curat, să se simtă publicul bine!
Nu întârzie replica de la căpitanul PDL:
- Dacă vrei să fie publicul mulţumit, aminteste-ti că jocul e în trei, în Liga Mare, şi l-ai uitat tocmai pe ăla care fuge de nebun, cu mingea-n braţe, şi ,când o pierde, face rost de alta. Are deja vreo patru mingi.
- Da, dar nu sunt omologate!
- Aşa, şi cine a verificat vreodata chestia asta?
...
La sfârşitul antrenamentului, încurcătura-i limpede: Nu s-a stabilit nici măcar disciplina de concurs. Unii au venit pregătiţi pentru fotbal, alţii pentru baseball, iar pe marginea terenului aleargă vreo doi, crezând că va fi maraton.
Mai într-o margine, erau unii cu cercul , iar o acrobata se pregătea pentru proba cu măciuci. Ăştia-s cu măiestria.
De pe Nehoian Arena, a transmis Paznicul de noapte - comentator oficial. Mă mir că nu mi-au umblat ăştia la microfoane, până acum!
Se face încălzirea pe marginea terenului.
Nefiind declarată- încă- deschiderea oficială a competiţiei, partidele se antrenează. S-a sărit peste jocul de glezne, jucătorii aflându-se deja în alergare uşoară.
PSD şi PDL înfig fanioanele, pentru delimitare. Măi băieţi, nţ,nţ,nţ , iar aţi intrat pe teren cu bâtele de baseball pe sub hanorace!
PNL salută spectatorii din tribune şi le trimite seminţe.
Se aude un geam spart. Ouch! E cel de la vestiarul PDL, a tras PSD cu o minge în el. Căpitanul jucător de la PDL se ridică şi smulge din balamale uşa vestiarului PSD.
Din echipa PNL-ului, cineva strigă că vrea un tricou curat, fiindcă cel de la competiţia trecută e plin de pete. La ei, antrenorul e şi căpitan jucător, şi preparator sportiv. N-are timp de verificat echipamente acum, aşa că strigă la jucătoarea mofturoasă:
- Taci dracului din gură şi întoarce tricoul pe dos! De unde să iau eu detergent, să scot nenorocirile alea de pe el? Ai trecut pe la toate mesele şi-ai mâncat mici , îmbrăcată cu el, şi te-ai şters pe tine,ca tuta! Nici n-ar avea timp să se usuce, până începe jocul.
Altul, tot din echipa PNL-ului, întreabă:
- Cine stă în poartă, să primească loviturile, că ăştia de la PSD şi PDL lovesc tare! Unii fac în aşa fel încât să se ajungă la lovituri de pedeapsă, alţii dau cu boltă, pe la vincluri.
Căpitanul PNL răspunde îngândurat, privind spre tabela electronică:
- Nimic nu ştiţi, trebuie să mă gândesc eu la toate! Întoarcem poarta cu spatele spre terenul de joc. Şi, aşa, pentru siguranţă, aduceţi-mi un electronist bun, să umble pe la tabela asta de scor, cât nu observă ăştilalţi, că acum sunt preocupaţi să-şi dea la gioale.
Între timp, căpitanul jucător de la PSD decide să oprească ciomăgeala dintre mijlocaşul lui şi căpitanul PDL-ului:
- Băi, eu vreau joc curat, să se simtă publicul bine!
Nu întârzie replica de la căpitanul PDL:
- Dacă vrei să fie publicul mulţumit, aminteste-ti că jocul e în trei, în Liga Mare, şi l-ai uitat tocmai pe ăla care fuge de nebun, cu mingea-n braţe, şi ,când o pierde, face rost de alta. Are deja vreo patru mingi.
- Da, dar nu sunt omologate!
- Aşa, şi cine a verificat vreodata chestia asta?
...
La sfârşitul antrenamentului, încurcătura-i limpede: Nu s-a stabilit nici măcar disciplina de concurs. Unii au venit pregătiţi pentru fotbal, alţii pentru baseball, iar pe marginea terenului aleargă vreo doi, crezând că va fi maraton.
Mai într-o margine, erau unii cu cercul , iar o acrobata se pregătea pentru proba cu măciuci. Ăştia-s cu măiestria.
De pe Nehoian Arena, a transmis Paznicul de noapte - comentator oficial. Mă mir că nu mi-au umblat ăştia la microfoane, până acum!
luni, 23 aprilie 2012
Politică la scara blo(g)ului - ziua a doua, cam pe la vremea ceaiului
Nu se poate campanie fără tematică, slogan şi imn. Ce naiba, ori suntem profesionişti, ori nu mai suntem !?
Ne cam încurcă termenele astea pentru depunerea candidaturilor, şi nu avem la ora asta decât trei candidaţi prezumtivi. Pentru fofâlca (nu pot să-i zic doamnă) cu ambiţii de consilieră, deşi nu poate citi sau scrie un cuvânt cu atâtea consoane( mai lejer fiindu-i să pronunţe unul cu trei vocale consecutive), facem precizarea că "prezumtiv" e de bine.
Deci, mai aşteptăm până se afişează gladiatorii, să-i luăm de la panou, că doar n-o să bat la uşa Biroului de Circumscripţie, să le spun că la mine se scrie cronica alegerilor locale, tura asta. Ăia-s băieţi cu pantofii lustruiţi şi părul lins, magistraţi, lucrează numa' şi numa' cu legea pe masă şi cu ziarişti acreditaţi .Slavă Domnului că nu mai e ăla sifilitic, de stătea beat rangă 3 zile şi alerga toate muierile prin primărie. O fi ieşit la pensie.
Domnu' Dan (Diaconescu), vă rog frumos, poate găsesc un pic de înţelegere la dumneavoastră, că vorbim ca de la plopist la plopist, dvs. fiind la fel de autentic ca şi mine, în lumea jurnalismului. Nu vreţi să vă grăbiţi oleac' cu desemnarea candidatului din partea PPDD, la Nehoiu? Că nu se poate să nu intraţi în competiţie! Ce naiba, doar sunteţi armata salvării, lapidatorul de ciocoi! Apropo, domnu' Dan, nu sună bine "ciocoi", noi pe aici folosim alte sufixe, suntem mai drăgăstoşi, unul cu altul, munteni blajini, nu cojani cărpănoşi. Zicem cioculeţ, sau ciocuţ. În fine, dvs. ştiţi mai bine, că doar aşa aţi făcut avere, exploatând tembelismul multora. Numa' nu ştiu, zău, de ce sunteţi invidios pe 2-3 milioane de euro, acolo, pe care le face câte un primar, în mod cinstit?
Să ştiţi că eu, mai că nu v-aş permite să le ziceţi ciocoi, primarilor. Că, dacă faci pe din două profitul dintr-un tun, sau dacă iei o şpagă de câteva zeci de mii de euro, nu înseamnă că asupreşti poporul, care nici măcar habar nu are. Deci, ce nu ştii, nu poate să-ţi facă rău.
Hai, că nu mă dau prinsă aşa uşor! Mai deschid şi eu un Dex, măcar când sprijn geamul cu el, să nu se trântească. Am văzut că ciocoi înseamnă şi ciocârlan, adică partenerul ciocârliei , dar nu se potriveşte nici aşa: "Pasăre sedentară de talie mică, cu un moț pe cap, cu picioare lungi și cu penaj brun-cenușiu". Nu, n-are nici picioare lungi, nici moţ pe cap, dar aşa vă place dvs. să râdeţi de oameni, domnu' Dan! Doar n-om asocia tot manualul de ornitologie, cu primarul.
Parcă avem şi UNPR, nu? Găsim un candidat şi acolo, sau facem nişte jmenozeli electorale, şi-l susţinem pe unul dintr-ăilalţi?
Dacă sunteţi omenoşi şi daţi la toată lumea brichete , pixuri, ligheane şi tocitori, vă fac un slogan frumos, bătut cu cristale Ceaicovschi.
Îmi pare rău pentru ceilalţi, dar piticul va avea o strofă în plus, la imn.
E singurul care mi-a trimis cozonac şi vin. Nu contează că acum o lună a fost 1 şi 8 Martie, şi am fost singura lui salariată căreia nu i-a dat măcar o frunză de dafin, cum nici de Crăciun n-am fost în schemă, dar mi-a dat acum. Orice vot contează. De-aia mă mir, la ce-o fi stricat cozonacul pe mine?
Am uitat să vă mai dau un sfat, până ne organizăm definitv cu listele astea: Încercaţi să rămâneţi voi înşivă, să nu apăreţi brusc, îmbrăcaţi ca nişte ginerici, doar pentru că aşa v-a spus vouă PR-ul. Intr-un anturaj oficial, ceremonios,toti suntem obligati sa respectăm un dress code, dar, în mijlocul oamenilor, pe teren, fiţi relaxaţi! Oricum, pantofi mai urâţi ca ai primarului, nu reuşiţi să aveţi !
Băi, să nu stricaţi banii pe plase, că nu le poartă nici dracu, la cumpărături! Puneţi pariu cu mine că o să stea un om lângă masa de bagaje, la Bigsmart, să-şi noteze cine are plasă cu PSD sau cu PDL?
Ştiu că-s cârcotaşă, dar ,nu mai faceţi voi , mârţoagă bătrână să meargă-n buiestru. Nimic din firea mea nu pot schimba.
Aşa că, lăsaţi-le dracu' de plase, că şi acum mi-aduc aminte cum striga prin piaţă, în campanie, săracu primar de la Vipereşti: Luaţi plasă cu Geoană!
A luat plasă şi Geoană, a luat plasă şi primarul vipereştean. La toţi le vine rândul.
Ne vedem mâine, tot aici, la scara blogului!
Ne cam încurcă termenele astea pentru depunerea candidaturilor, şi nu avem la ora asta decât trei candidaţi prezumtivi. Pentru fofâlca (nu pot să-i zic doamnă) cu ambiţii de consilieră, deşi nu poate citi sau scrie un cuvânt cu atâtea consoane( mai lejer fiindu-i să pronunţe unul cu trei vocale consecutive), facem precizarea că "prezumtiv" e de bine.
Deci, mai aşteptăm până se afişează gladiatorii, să-i luăm de la panou, că doar n-o să bat la uşa Biroului de Circumscripţie, să le spun că la mine se scrie cronica alegerilor locale, tura asta. Ăia-s băieţi cu pantofii lustruiţi şi părul lins, magistraţi, lucrează numa' şi numa' cu legea pe masă şi cu ziarişti acreditaţi .Slavă Domnului că nu mai e ăla sifilitic, de stătea beat rangă 3 zile şi alerga toate muierile prin primărie. O fi ieşit la pensie.
Domnu' Dan (Diaconescu), vă rog frumos, poate găsesc un pic de înţelegere la dumneavoastră, că vorbim ca de la plopist la plopist, dvs. fiind la fel de autentic ca şi mine, în lumea jurnalismului. Nu vreţi să vă grăbiţi oleac' cu desemnarea candidatului din partea PPDD, la Nehoiu? Că nu se poate să nu intraţi în competiţie! Ce naiba, doar sunteţi armata salvării, lapidatorul de ciocoi! Apropo, domnu' Dan, nu sună bine "ciocoi", noi pe aici folosim alte sufixe, suntem mai drăgăstoşi, unul cu altul, munteni blajini, nu cojani cărpănoşi. Zicem cioculeţ, sau ciocuţ. În fine, dvs. ştiţi mai bine, că doar aşa aţi făcut avere, exploatând tembelismul multora. Numa' nu ştiu, zău, de ce sunteţi invidios pe 2-3 milioane de euro, acolo, pe care le face câte un primar, în mod cinstit?
Să ştiţi că eu, mai că nu v-aş permite să le ziceţi ciocoi, primarilor. Că, dacă faci pe din două profitul dintr-un tun, sau dacă iei o şpagă de câteva zeci de mii de euro, nu înseamnă că asupreşti poporul, care nici măcar habar nu are. Deci, ce nu ştii, nu poate să-ţi facă rău.
Hai, că nu mă dau prinsă aşa uşor! Mai deschid şi eu un Dex, măcar când sprijn geamul cu el, să nu se trântească. Am văzut că ciocoi înseamnă şi ciocârlan, adică partenerul ciocârliei , dar nu se potriveşte nici aşa: "Pasăre sedentară de talie mică, cu un moț pe cap, cu picioare lungi și cu penaj brun-cenușiu". Nu, n-are nici picioare lungi, nici moţ pe cap, dar aşa vă place dvs. să râdeţi de oameni, domnu' Dan! Doar n-om asocia tot manualul de ornitologie, cu primarul.
Parcă avem şi UNPR, nu? Găsim un candidat şi acolo, sau facem nişte jmenozeli electorale, şi-l susţinem pe unul dintr-ăilalţi?
Dacă sunteţi omenoşi şi daţi la toată lumea brichete , pixuri, ligheane şi tocitori, vă fac un slogan frumos, bătut cu cristale Ceaicovschi.
Îmi pare rău pentru ceilalţi, dar piticul va avea o strofă în plus, la imn.
E singurul care mi-a trimis cozonac şi vin. Nu contează că acum o lună a fost 1 şi 8 Martie, şi am fost singura lui salariată căreia nu i-a dat măcar o frunză de dafin, cum nici de Crăciun n-am fost în schemă, dar mi-a dat acum. Orice vot contează. De-aia mă mir, la ce-o fi stricat cozonacul pe mine?
Am uitat să vă mai dau un sfat, până ne organizăm definitv cu listele astea: Încercaţi să rămâneţi voi înşivă, să nu apăreţi brusc, îmbrăcaţi ca nişte ginerici, doar pentru că aşa v-a spus vouă PR-ul. Intr-un anturaj oficial, ceremonios,toti suntem obligati sa respectăm un dress code, dar, în mijlocul oamenilor, pe teren, fiţi relaxaţi! Oricum, pantofi mai urâţi ca ai primarului, nu reuşiţi să aveţi !
Băi, să nu stricaţi banii pe plase, că nu le poartă nici dracu, la cumpărături! Puneţi pariu cu mine că o să stea un om lângă masa de bagaje, la Bigsmart, să-şi noteze cine are plasă cu PSD sau cu PDL?
Ştiu că-s cârcotaşă, dar ,nu mai faceţi voi , mârţoagă bătrână să meargă-n buiestru. Nimic din firea mea nu pot schimba.
Aşa că, lăsaţi-le dracu' de plase, că şi acum mi-aduc aminte cum striga prin piaţă, în campanie, săracu primar de la Vipereşti: Luaţi plasă cu Geoană!
A luat plasă şi Geoană, a luat plasă şi primarul vipereştean. La toţi le vine rândul.
Ne vedem mâine, tot aici, la scara blogului!
duminică, 22 aprilie 2012
Vin localele ! ALEGEM DE-A-N BLOGULEA !
POLITICĂ LA SCARA BLO(G)ULUI
Ziua I
Atenţiune, nehoieni!
Aici şi doar aici instalăm barometrul alegerilor pentru reprezentanţii noştri locali! Torricelli pate fi mândru, căci nimeni nu-i mai pomeneşte invenţia, dupa ce termină clasa a VII-a.
Doar nu vă aşteptaţi să apară la mine pe blog vreo platformă, vreo listă sau vreo siglă! Aş putea să vă vorbesc mai mult decât Ciuvică sau madam Tatoiu, ce înseamnă politică, dar ştim deja că nu există curente sau platforme politice, ci doar nişte minciuni greţoase, ambalate în discursuri mieroase. Cineva însă, trebuie să ne reprezinte şi pe noi, care, să fim obiectivi, nu suntem mai breji decât aleşii.
Frăţică, la mine pe blog e neutralitate, da? Să n-avem spume la gură, e clar?
Am vrut să fac un sait de campanie online, sa moară "dujmanii", dar am frânat brusc şi mi-am dat şi doua palme în oglindă. Cele mai mari deziluzii în viaţa mea au rezultat din bune intenţii şi din suflet pus pe tavă.
În primul rând, în campanii se vântură bani de nu ştim să le scriem corect expresia grafică, dar se investesc în vuvuzelişti şi repartitori de sacoşe, sau în cei care-şi urmăresc propriul scop, de a ajunge consilieri. De-aia nu mai pot unii, că iese sau nu, reprezentantul lor, primar ! Visul de geniu al mediocrului e să stea şi el cu un dosar în faţă, pe un scaun gri tapiţat, în sala de consiliu.
Ne vom întoarce, vom trata cu atenţie subiectul "consilieri".
De ce vreau să afişez un barometru online, unul neutru?
În primul, pentru că nu mi s-a facut o oferta reala, adica munca platita.Toata viaţa am lucrat pentru "mulţumesc frumos", şi m-am înghesuit să mă ofer voluntar. Administrarea unui site nu e joacă. Stimaţii candidabili uită, sau nu ştiu că există nişte categorii denumite:
- hipsteri
- trolleri
- bloggeri
- twitteri
- facebookeri
- hateri
- stalkeri
- geeki
- onlineri în general
Aceştia au drept de vot, dar n-o să-i întâlniţi niciodată la mici electorali, nu sunt mitingişti, nu se înghesuie în căminul cultural, ca să-l audă pe pitic cum are el grijă de tineretul nehoian, n-o să poarte nici şepcuţele celorlalţi candidaţi pe cap. Viaţa lor e online-ul. Acolo e câmpul lor de desfăşurare, acolo e profesia lor, sau sursa lor de existenţă.
Se mai încheagă şi nişte subcategorii, ale celor care vin în contact indirect cu online-ul.
"Vino, mamă, să vezi ce-a scris X!"
"Fată, ai citit la ăia pe site?"
Ăştia sunt oamenii invizibili în lumea reală, dar care antrenează nişte forţe în cea virtuală.
Şi ,tot ei au dreptul la o ştampilă şi la un buletin de vot.
V-am dat temă de meditaţie şi de lucru. Puteţi să încercaţi, fiecare dintre voi, candidaţii, să vă construiţi un spaţiu online. Mă simt datoare să vă atrag atenţia asupra unor aspecte, şi sunt îndreptăţită s-o fac. Am ştate vechi în domeniul ăsta, şi mi-am călit experienţa prin locuri cu mediu potrivnic şi ştachetă amplasată foarte sus. Un an jumate, pe la moguli ca Julius, cu direcţionare către alte site-uri premium, e echivalentul a 10 ani de ocnă.
Deci, copilaşi, cu toată bunăvoinţă vă ofer , gratis, 10 sfaturi pentru a vă configura o campanie proprie, online. N-o să le luaţi în seamă, de aia vi le şi ofer. Ele merg în principal către cei doi administratori de bloguri... să zicem politice, din Nehoiu. Pentru Corcodel nu e cazul, el nu crede în puterea online-ului. Pentru el, e suficient că există d'alde nea Haralambie, un grobian ceapist cu mofturi de lider in sfatul bătrânilor , patrusuteşaişpiştii şi nişte aplaudace care işi aşteaptă, îmbătrânind resemnate şi cuminţi, rândul la atenţii suplimentare. E posibil să se cam strice tradiţia şi să nu se mai înnoiască favorita la 4 ani. S-a creat mandat pe viaţă.
1. N-AI FACEBOOK, NU EXIŞTI !
Ştim că facebookul e un fel de spionaj mondial, dar eşti degeaba, dacă nu ai cont acolo!
Luaţi modelul oferit de Victor Mocanu! Vă ofer exemplul ăsta, pentru că el e slăbiciunea mea, deşi nu sunt sigură că se potriveşte pentru el un termen care are ca rădăcină cuvîntul "slab". Totuşi, e la cură. Puteţi să votaţi cu cine vreţi voi, nu vă influenţez nici fir, dar Mocanu rămâne la butoane, clar! O să revenim şi la acest aspect, pentru că are legătură cu multe. Consiliul Judeţean înseamnă banul pentru lucrări locale.
Uite că Mocanu are facebook, răspunde tuturor şi e politicos, şi ce dacă e lunecos, asta înseamnă să fii şmecher! Mă rog, se zice diplomat.
2. Feriţi-vă de cultul personalităţii ! Evitaţi să vă pronunţati singur numele, pe blog de campanie. Sunt eu, X; Am făcut eu singur asta; Eu vă promit; Este al meu.
Alegătorii nu vor să vă citească jurnalul şi nici să le transmiteţi ambiţiile şi orgoliile. E posibil să se mărească numărul celor cărora le sunteţi antipatici.
Aici greşiţi amândoi bloggerii politici din Nehoiu, vă scrieţi singuri postările, şi, inevitabil, patima personală şi sângele aprig se strecoară printre rânduri. Noi le simţim.
Voi trebuie să înţelegeţi dracului, Doamne iarta-mă, că nu faceţi decât să răscoliţi rahatul, când răspundeţi la provocări, care sunt intenţionat aruncate, sau când vă tot înţepaţi reciproc. Care a plecat şi pentru ce a trădat, care a rămas şi la ce s-a expus... Voi să nu credeţi că lumea e tâmpită. La ora la care vorbim, tot Nehoiul ştie cum stau lucrurile, iar voi vă agravaţi imaginea proprie şi pe cea a candidatului, prin comentarii dure, prin mângâierea propriilor pene colorate şi prin dezinformări. Refac atenţionarea: LUMEA NU E IDIOATĂĂĂĂĂ !!!
3. Alegătorii vor un primar şi nişte consilieri care să ofere Nehoiului, ceva mai mult decât o hartă. Atât are oraşul ăsta, o nenorocită de hartă, zgâriată de interese personale şi megalomanie.
(o să revin la descrierea reală a Nehoiului). Alegătorii nu vor să vă audă că vreţi capul lui Moţoc, ci că aveţi următoarele proiecte care au acoperire şi susţinere reală - şi le enumeraţi.
Exemplu: Toţi ştim că apa e infectă la Nehoiu, şi o plătim ca pe ambrozie, deci nu ne mai spuneţi, ca deja o plătim şi ştim. Dacă vreţi o mişcare inteligentă, pentru că doar aşa se poate face, adunaţi semnături de la 1000 de utilizatori şi faceţi un demers la Compania de apă, sau, cu sticluţele în mână, la Protecţia consumatorului şi Inspectoratul pentru sănătate publică,pentru că, dacă mergem separat, ni se spune: nu-ţi convine, te debranşăm. Nici nu au voie să pronunţe fraza asta, deoarece apa e unul dintre cele 4 elemente de importanţă vitală, şi nu te joci cu aroganţa şi cu obrăznicia în faţa cetăţenilor. Ei trebuie sa ne livreze apa POTABILĂ.
La Nehoiu e doar un punct de lucru, care se ocupă de branşamente si de încasat facturi. La Buzau e rezolvarea, dar dati-ne voi solutia pe care noi n-o putem accesa Ăsta e un lucru cu care puteţi să să convingeţi oamenii că nu mai merită Corcodel mandat nou. La fel de bine, putea să facă el demersul ăsta. Noi plătim apă potabilă, dar nu am avut niciodata asa ceva.
4. Lucraţi mult la listele alea de consilieri şi feriţi-vă să faceţi aceleaşi greşeli ca cele ale primarului actual. În ultimul an, presiunea cea mai mare e pe imaginea lui personală. Aici a pierdut nişte scoruri, pe imaginea proprie, si nu în raport cu voi, ceilalţi candidaţi.
Pe la toate colţurile se discută de o dragoste tomnatică, greu de înfrânat, de marea smardoială dintre nevasta en titre şi la famme fatale, despre posibile sarcini în evoluţie... Personal, nu cred că există o femeie atât de tâmpită, încât să facă un copil cu material genetic de la unul de 62 de ani, cu imunitatea zdrenţe. Dar, asta e informaţia zilei în tîrg.
Aşadar, pe româneşte şi fără ocolişuri vă sfătuiesc, evitaţi s-aveţi curve pe liste! Pe alea nu le votează femeile, fraţilor! Din invidie, din ce vreţi voi, dar când le ştie lumea trecutul şi agenda, când sunt înfierate de porecle care fac referire la performanţele lor sexuale, repartizate pe organe ,nu le vrea nici dracu în consiliu. La primar a mai scăpat câte una, băgată printre cele serioase şi cu moralitatea nefracturată ,dar el a fost un motor foarte puternic pentru fiecare partid reprezentat, aşa că le-a băgat printre oameni serioşi, şi a mers vrăjeala, dar nu mai merge. Să nu credeţi voi că un statut profesional sigur le garantează şi o imagine spălată. Scandalurile sexuale şi viaţa-n dragu' lelii, nu aduc voturi.
Toţi ne uităm la Pepe şi la Zăvoranca, cum îşi spală chiloţii pe ecrane, dar nimeni dintre noi nu i-ar vrea într-o primărie, să ne voteze proiecte.
Lăsaţi politica, s-o facă bărbaţii!
Ne-aţi omorât, astă iarnă, cu una de la spital, care s-a trezit peste noapte Măriuca Zaharia sau Ecaterina Teodoroiu, că ce mare element alfa e ea în consiliu, şi ce greutate are votul ei, şi că ce preţ s-a pus pe capul ei! Măi fraţilor, eu v-am mai zis cândva: nu puteţi avea încredere în bugetari, pentru că sunt în ograda piticului (pardon, în campanie trebuie să folosim numele real), si sunt foarte lesne intimidati.
Muream şi mă udam cu apă, ce prezentare de mare Ceghevară avea aia, i se publicase si fotografia, motiv să ne descânte popa de sperietură,ori,dacă se uita Corcodel la ea fără ochelari, sau sufla spre ea, i se suspenda activitatea cerebrală.
5. Aveţi grijă la vedete, la cei pe care credeţi ca i-aţi convins să vi se alăture! O figură importantă din actuala opoziţie a primarului, declară simplu şi cu bun simţ: Eu n-am nimic cu primarul, ba chiar suntem în relaţii, dar a zis că mai bine candidez pe lista ăstora, că la el în listă are obligaţii". Sigur că eu pot să mănânc borş acum, dar peste o lună şi jumătate veţi vedea despre cine e vorba.
6. Uşor cu pianul pe scări, şi la cei care au fost cândva fani Corcodel, sau chiar în echipa lui. Pe unul dintre cele două bloguri, un comentator face obeservatia: cine i-a ciugulit lui Corcodel din palmă, nu se vindecă uşor. Deci, cine a părăsit taraful lui Corcodel, nemaiputând să îndure ilegalităţile lui, să le enumere şi să le facă publice. Nu se poate să nu aibă nişte documente, nişte probe! Doar aşa vă crede lumea, pentru că altfel, toţi vor crede varianta primarului, adică au fost eliminaţi ca incompetenţi, sau ca să-i scape de nişte dosare penale. Ca să aflăm realitatea, probaţi! Aşa prindeţi voturi.
7. Cereţi-vă scuze, umili, unde aţi ofensat, mai ales unde sunt formatori de opinie: popi, profesori, alea-alea... Nu ştiţi ce instrumente de convingere au, si ce tehnici de manipulare a maselor! Lăsaţi patima personală şi replicile tăioase. Dacă vreţi să i-o serviţi unuia să nu se mai ridice de jos, îl prindeţi la înghesuială, singur, fără martori, şi-i dati un cap in gura. Dar, nu pe online, că v-aţi tăiat craca! Cititorii nu vor să vadă ce tupeu aveţi, şi nici cum vă împărţiţi singur dreptatea.
8. Nu vă lamentaţi, nu vă victimizaţi! Fiţi naturali, transmiteţi-ne mesajul de care avem nevoie, care să ne convingă. Online-iştii sunt oameni cu simţul umorului, pamfletari sau aroganţi, cârcotaşi sau chiar hateri, dar, asta este, cu ăştia defilăm!
9.Ideal ar fi să ştergeţi tot ce aţi scris până acum în bloguri, şi să reformataţi. Lumea nu vă va taxa, ci va aprecia că aţi înţeles un pic mai târziu cum e pe web line, dar aţi înţeles, totuşi.
Daţi textul la corectat. Nu e normal să vă folosiţi de cunoştinţele unei învăţătoare sau de cele ale unui jurist citit, ca să vă spună unde aţi greşit, dar, dacă nu sunteţi atenţi ce calamităţi gramaticale creaţi, rugaţi să vă fie corectat textul. Online-iştii nu sunt mircări neapărat, şi nu suportă să vadă catastrofe. Nu există scuza: m-am grăbit. Graba arată altfel. Vă sfătuiesc fără cinism.
10. Eliminaţi de pe blog numele celor care nu au legătură cu programul vostru electoral. Evitaţi combinaţiile nesigure, de nume, acţiuni, situaţii. Eliminaţi sondajele! Mai ales dacă vedeţi că ,după o lună, topul se încăpăţânează să-l dea câştigător pe contracandidatul vostru.
Aceasta a fost prima parte din recomandările pe care vi le pot face. Sunteţi liberi să mă faceţi vraişte pe bloguri, nici nu ştiţi cât aţi pierde, atât timp, cât şi capital. Numele meu nu e important în miza voastră. Şi n-am făcut-o cu rea intenţie. Vă ajut să călcaţi pe teren stabil, în lumea online-lui. Poate vă pricepeţi la politică, la afaceri, la multe altele, dar aici, n-aveţi experienţă. Cu docilitate, vă veţi putea descurca.
Cel mai important lucru , l-am lăsat la urmă. Comentariile reprezintă cel mai toxic element. Dacă vă încăpăţânaţi să le permiteţi, ele vor fi bomboane otrăvite la care nu aveţi întotdeauna antidot, şi vă scăpaţi să greşiţi. Dacă nu le permiteţi, vor fi publicate la ceilalţi pe blog, pe principiul : ba pe-a mă-tii.
La mine nu se permit comentarii, pentru că nu fac sindicat aici, şi nici forum.
Frustraţii care nu s-au făcut niciodată auziţi, sau al căror cuvânt n-a purtat vreodată semnătura lor, cei care au completat toată viaţa integrame pe veceu şi cei care n-ar avea grai să scoată o vorbă într-un context serios, se folosesc de căsuţa pentru comentarii, şi strică o discuţie interactivă construită foarte bine.
Este foarte bine să existe idei contradictorii, căci opoziţia creează armonia , dar ,dacă se trezesc vorbind toate fufele care au plictisit ibricele de cafea pe la poartă, e mai bine să evitaţi.
Nu uitaţi nici în somn: orice nume pomenit aiurea la voi pe blog, sau comentariu care duce către alt interes decât cel al ALEGERILOR, vă vor fura din voturi, pentru ca se distrage atentia.
Ne revedem mâine, pentru o nouă şedinţă de POLITICĂ LA SCARA BLO(G)ULUI.
Noi suntem alegătorii. Vă sprijinim sau vă sanctionăm; cu pamflete, caterinci, iar la final cu ştampila.
Ziua I
Atenţiune, nehoieni!
Aici şi doar aici instalăm barometrul alegerilor pentru reprezentanţii noştri locali! Torricelli pate fi mândru, căci nimeni nu-i mai pomeneşte invenţia, dupa ce termină clasa a VII-a.
Doar nu vă aşteptaţi să apară la mine pe blog vreo platformă, vreo listă sau vreo siglă! Aş putea să vă vorbesc mai mult decât Ciuvică sau madam Tatoiu, ce înseamnă politică, dar ştim deja că nu există curente sau platforme politice, ci doar nişte minciuni greţoase, ambalate în discursuri mieroase. Cineva însă, trebuie să ne reprezinte şi pe noi, care, să fim obiectivi, nu suntem mai breji decât aleşii.
Frăţică, la mine pe blog e neutralitate, da? Să n-avem spume la gură, e clar?
Am vrut să fac un sait de campanie online, sa moară "dujmanii", dar am frânat brusc şi mi-am dat şi doua palme în oglindă. Cele mai mari deziluzii în viaţa mea au rezultat din bune intenţii şi din suflet pus pe tavă.
În primul rând, în campanii se vântură bani de nu ştim să le scriem corect expresia grafică, dar se investesc în vuvuzelişti şi repartitori de sacoşe, sau în cei care-şi urmăresc propriul scop, de a ajunge consilieri. De-aia nu mai pot unii, că iese sau nu, reprezentantul lor, primar ! Visul de geniu al mediocrului e să stea şi el cu un dosar în faţă, pe un scaun gri tapiţat, în sala de consiliu.
Ne vom întoarce, vom trata cu atenţie subiectul "consilieri".
De ce vreau să afişez un barometru online, unul neutru?
În primul, pentru că nu mi s-a facut o oferta reala, adica munca platita.Toata viaţa am lucrat pentru "mulţumesc frumos", şi m-am înghesuit să mă ofer voluntar. Administrarea unui site nu e joacă. Stimaţii candidabili uită, sau nu ştiu că există nişte categorii denumite:
- hipsteri
- trolleri
- bloggeri
- twitteri
- facebookeri
- hateri
- stalkeri
- geeki
- onlineri în general
Aceştia au drept de vot, dar n-o să-i întâlniţi niciodată la mici electorali, nu sunt mitingişti, nu se înghesuie în căminul cultural, ca să-l audă pe pitic cum are el grijă de tineretul nehoian, n-o să poarte nici şepcuţele celorlalţi candidaţi pe cap. Viaţa lor e online-ul. Acolo e câmpul lor de desfăşurare, acolo e profesia lor, sau sursa lor de existenţă.
Se mai încheagă şi nişte subcategorii, ale celor care vin în contact indirect cu online-ul.
"Vino, mamă, să vezi ce-a scris X!"
"Fată, ai citit la ăia pe site?"
Ăştia sunt oamenii invizibili în lumea reală, dar care antrenează nişte forţe în cea virtuală.
Şi ,tot ei au dreptul la o ştampilă şi la un buletin de vot.
V-am dat temă de meditaţie şi de lucru. Puteţi să încercaţi, fiecare dintre voi, candidaţii, să vă construiţi un spaţiu online. Mă simt datoare să vă atrag atenţia asupra unor aspecte, şi sunt îndreptăţită s-o fac. Am ştate vechi în domeniul ăsta, şi mi-am călit experienţa prin locuri cu mediu potrivnic şi ştachetă amplasată foarte sus. Un an jumate, pe la moguli ca Julius, cu direcţionare către alte site-uri premium, e echivalentul a 10 ani de ocnă.
Deci, copilaşi, cu toată bunăvoinţă vă ofer , gratis, 10 sfaturi pentru a vă configura o campanie proprie, online. N-o să le luaţi în seamă, de aia vi le şi ofer. Ele merg în principal către cei doi administratori de bloguri... să zicem politice, din Nehoiu. Pentru Corcodel nu e cazul, el nu crede în puterea online-ului. Pentru el, e suficient că există d'alde nea Haralambie, un grobian ceapist cu mofturi de lider in sfatul bătrânilor , patrusuteşaişpiştii şi nişte aplaudace care işi aşteaptă, îmbătrânind resemnate şi cuminţi, rândul la atenţii suplimentare. E posibil să se cam strice tradiţia şi să nu se mai înnoiască favorita la 4 ani. S-a creat mandat pe viaţă.
1. N-AI FACEBOOK, NU EXIŞTI !
Ştim că facebookul e un fel de spionaj mondial, dar eşti degeaba, dacă nu ai cont acolo!
Luaţi modelul oferit de Victor Mocanu! Vă ofer exemplul ăsta, pentru că el e slăbiciunea mea, deşi nu sunt sigură că se potriveşte pentru el un termen care are ca rădăcină cuvîntul "slab". Totuşi, e la cură. Puteţi să votaţi cu cine vreţi voi, nu vă influenţez nici fir, dar Mocanu rămâne la butoane, clar! O să revenim şi la acest aspect, pentru că are legătură cu multe. Consiliul Judeţean înseamnă banul pentru lucrări locale.
Uite că Mocanu are facebook, răspunde tuturor şi e politicos, şi ce dacă e lunecos, asta înseamnă să fii şmecher! Mă rog, se zice diplomat.
2. Feriţi-vă de cultul personalităţii ! Evitaţi să vă pronunţati singur numele, pe blog de campanie. Sunt eu, X; Am făcut eu singur asta; Eu vă promit; Este al meu.
Alegătorii nu vor să vă citească jurnalul şi nici să le transmiteţi ambiţiile şi orgoliile. E posibil să se mărească numărul celor cărora le sunteţi antipatici.
Aici greşiţi amândoi bloggerii politici din Nehoiu, vă scrieţi singuri postările, şi, inevitabil, patima personală şi sângele aprig se strecoară printre rânduri. Noi le simţim.
Voi trebuie să înţelegeţi dracului, Doamne iarta-mă, că nu faceţi decât să răscoliţi rahatul, când răspundeţi la provocări, care sunt intenţionat aruncate, sau când vă tot înţepaţi reciproc. Care a plecat şi pentru ce a trădat, care a rămas şi la ce s-a expus... Voi să nu credeţi că lumea e tâmpită. La ora la care vorbim, tot Nehoiul ştie cum stau lucrurile, iar voi vă agravaţi imaginea proprie şi pe cea a candidatului, prin comentarii dure, prin mângâierea propriilor pene colorate şi prin dezinformări. Refac atenţionarea: LUMEA NU E IDIOATĂĂĂĂĂ !!!
3. Alegătorii vor un primar şi nişte consilieri care să ofere Nehoiului, ceva mai mult decât o hartă. Atât are oraşul ăsta, o nenorocită de hartă, zgâriată de interese personale şi megalomanie.
(o să revin la descrierea reală a Nehoiului). Alegătorii nu vor să vă audă că vreţi capul lui Moţoc, ci că aveţi următoarele proiecte care au acoperire şi susţinere reală - şi le enumeraţi.
Exemplu: Toţi ştim că apa e infectă la Nehoiu, şi o plătim ca pe ambrozie, deci nu ne mai spuneţi, ca deja o plătim şi ştim. Dacă vreţi o mişcare inteligentă, pentru că doar aşa se poate face, adunaţi semnături de la 1000 de utilizatori şi faceţi un demers la Compania de apă, sau, cu sticluţele în mână, la Protecţia consumatorului şi Inspectoratul pentru sănătate publică,pentru că, dacă mergem separat, ni se spune: nu-ţi convine, te debranşăm. Nici nu au voie să pronunţe fraza asta, deoarece apa e unul dintre cele 4 elemente de importanţă vitală, şi nu te joci cu aroganţa şi cu obrăznicia în faţa cetăţenilor. Ei trebuie sa ne livreze apa POTABILĂ.
La Nehoiu e doar un punct de lucru, care se ocupă de branşamente si de încasat facturi. La Buzau e rezolvarea, dar dati-ne voi solutia pe care noi n-o putem accesa Ăsta e un lucru cu care puteţi să să convingeţi oamenii că nu mai merită Corcodel mandat nou. La fel de bine, putea să facă el demersul ăsta. Noi plătim apă potabilă, dar nu am avut niciodata asa ceva.
4. Lucraţi mult la listele alea de consilieri şi feriţi-vă să faceţi aceleaşi greşeli ca cele ale primarului actual. În ultimul an, presiunea cea mai mare e pe imaginea lui personală. Aici a pierdut nişte scoruri, pe imaginea proprie, si nu în raport cu voi, ceilalţi candidaţi.
Pe la toate colţurile se discută de o dragoste tomnatică, greu de înfrânat, de marea smardoială dintre nevasta en titre şi la famme fatale, despre posibile sarcini în evoluţie... Personal, nu cred că există o femeie atât de tâmpită, încât să facă un copil cu material genetic de la unul de 62 de ani, cu imunitatea zdrenţe. Dar, asta e informaţia zilei în tîrg.
Aşadar, pe româneşte şi fără ocolişuri vă sfătuiesc, evitaţi s-aveţi curve pe liste! Pe alea nu le votează femeile, fraţilor! Din invidie, din ce vreţi voi, dar când le ştie lumea trecutul şi agenda, când sunt înfierate de porecle care fac referire la performanţele lor sexuale, repartizate pe organe ,nu le vrea nici dracu în consiliu. La primar a mai scăpat câte una, băgată printre cele serioase şi cu moralitatea nefracturată ,dar el a fost un motor foarte puternic pentru fiecare partid reprezentat, aşa că le-a băgat printre oameni serioşi, şi a mers vrăjeala, dar nu mai merge. Să nu credeţi voi că un statut profesional sigur le garantează şi o imagine spălată. Scandalurile sexuale şi viaţa-n dragu' lelii, nu aduc voturi.
Toţi ne uităm la Pepe şi la Zăvoranca, cum îşi spală chiloţii pe ecrane, dar nimeni dintre noi nu i-ar vrea într-o primărie, să ne voteze proiecte.
Lăsaţi politica, s-o facă bărbaţii!
Ne-aţi omorât, astă iarnă, cu una de la spital, care s-a trezit peste noapte Măriuca Zaharia sau Ecaterina Teodoroiu, că ce mare element alfa e ea în consiliu, şi ce greutate are votul ei, şi că ce preţ s-a pus pe capul ei! Măi fraţilor, eu v-am mai zis cândva: nu puteţi avea încredere în bugetari, pentru că sunt în ograda piticului (pardon, în campanie trebuie să folosim numele real), si sunt foarte lesne intimidati.
Muream şi mă udam cu apă, ce prezentare de mare Ceghevară avea aia, i se publicase si fotografia, motiv să ne descânte popa de sperietură,ori,dacă se uita Corcodel la ea fără ochelari, sau sufla spre ea, i se suspenda activitatea cerebrală.
5. Aveţi grijă la vedete, la cei pe care credeţi ca i-aţi convins să vi se alăture! O figură importantă din actuala opoziţie a primarului, declară simplu şi cu bun simţ: Eu n-am nimic cu primarul, ba chiar suntem în relaţii, dar a zis că mai bine candidez pe lista ăstora, că la el în listă are obligaţii". Sigur că eu pot să mănânc borş acum, dar peste o lună şi jumătate veţi vedea despre cine e vorba.
6. Uşor cu pianul pe scări, şi la cei care au fost cândva fani Corcodel, sau chiar în echipa lui. Pe unul dintre cele două bloguri, un comentator face obeservatia: cine i-a ciugulit lui Corcodel din palmă, nu se vindecă uşor. Deci, cine a părăsit taraful lui Corcodel, nemaiputând să îndure ilegalităţile lui, să le enumere şi să le facă publice. Nu se poate să nu aibă nişte documente, nişte probe! Doar aşa vă crede lumea, pentru că altfel, toţi vor crede varianta primarului, adică au fost eliminaţi ca incompetenţi, sau ca să-i scape de nişte dosare penale. Ca să aflăm realitatea, probaţi! Aşa prindeţi voturi.
7. Cereţi-vă scuze, umili, unde aţi ofensat, mai ales unde sunt formatori de opinie: popi, profesori, alea-alea... Nu ştiţi ce instrumente de convingere au, si ce tehnici de manipulare a maselor! Lăsaţi patima personală şi replicile tăioase. Dacă vreţi să i-o serviţi unuia să nu se mai ridice de jos, îl prindeţi la înghesuială, singur, fără martori, şi-i dati un cap in gura. Dar, nu pe online, că v-aţi tăiat craca! Cititorii nu vor să vadă ce tupeu aveţi, şi nici cum vă împărţiţi singur dreptatea.
8. Nu vă lamentaţi, nu vă victimizaţi! Fiţi naturali, transmiteţi-ne mesajul de care avem nevoie, care să ne convingă. Online-iştii sunt oameni cu simţul umorului, pamfletari sau aroganţi, cârcotaşi sau chiar hateri, dar, asta este, cu ăştia defilăm!
9.Ideal ar fi să ştergeţi tot ce aţi scris până acum în bloguri, şi să reformataţi. Lumea nu vă va taxa, ci va aprecia că aţi înţeles un pic mai târziu cum e pe web line, dar aţi înţeles, totuşi.
Daţi textul la corectat. Nu e normal să vă folosiţi de cunoştinţele unei învăţătoare sau de cele ale unui jurist citit, ca să vă spună unde aţi greşit, dar, dacă nu sunteţi atenţi ce calamităţi gramaticale creaţi, rugaţi să vă fie corectat textul. Online-iştii nu sunt mircări neapărat, şi nu suportă să vadă catastrofe. Nu există scuza: m-am grăbit. Graba arată altfel. Vă sfătuiesc fără cinism.
10. Eliminaţi de pe blog numele celor care nu au legătură cu programul vostru electoral. Evitaţi combinaţiile nesigure, de nume, acţiuni, situaţii. Eliminaţi sondajele! Mai ales dacă vedeţi că ,după o lună, topul se încăpăţânează să-l dea câştigător pe contracandidatul vostru.
Aceasta a fost prima parte din recomandările pe care vi le pot face. Sunteţi liberi să mă faceţi vraişte pe bloguri, nici nu ştiţi cât aţi pierde, atât timp, cât şi capital. Numele meu nu e important în miza voastră. Şi n-am făcut-o cu rea intenţie. Vă ajut să călcaţi pe teren stabil, în lumea online-lui. Poate vă pricepeţi la politică, la afaceri, la multe altele, dar aici, n-aveţi experienţă. Cu docilitate, vă veţi putea descurca.
Cel mai important lucru , l-am lăsat la urmă. Comentariile reprezintă cel mai toxic element. Dacă vă încăpăţânaţi să le permiteţi, ele vor fi bomboane otrăvite la care nu aveţi întotdeauna antidot, şi vă scăpaţi să greşiţi. Dacă nu le permiteţi, vor fi publicate la ceilalţi pe blog, pe principiul : ba pe-a mă-tii.
La mine nu se permit comentarii, pentru că nu fac sindicat aici, şi nici forum.
Frustraţii care nu s-au făcut niciodată auziţi, sau al căror cuvânt n-a purtat vreodată semnătura lor, cei care au completat toată viaţa integrame pe veceu şi cei care n-ar avea grai să scoată o vorbă într-un context serios, se folosesc de căsuţa pentru comentarii, şi strică o discuţie interactivă construită foarte bine.
Este foarte bine să existe idei contradictorii, căci opoziţia creează armonia , dar ,dacă se trezesc vorbind toate fufele care au plictisit ibricele de cafea pe la poartă, e mai bine să evitaţi.
Nu uitaţi nici în somn: orice nume pomenit aiurea la voi pe blog, sau comentariu care duce către alt interes decât cel al ALEGERILOR, vă vor fura din voturi, pentru ca se distrage atentia.
Ne revedem mâine, pentru o nouă şedinţă de POLITICĂ LA SCARA BLO(G)ULUI.
Noi suntem alegătorii. Vă sprijinim sau vă sanctionăm; cu pamflete, caterinci, iar la final cu ştampila.
miercuri, 11 aprilie 2012
Upside down, round'n round...
Când demenţa nu mai e un diagnostic, ci un stil de viaţă, n-are rost să mai plictisim vracii. Nici de la Dumnezeu nu trebuie să mai avem nişte aşteptări, căci, nici măcar nemărginirea şi absolutul Lui nu mai pot prelucra datele .
Se comemorează tragedia Titanicului. Deja am trei cuvinte controversate, din patru, în propoziţia anterioară. Să le analizăm, de la coadă la cap:
Titanic - un pachebot uriaş, mare cât o insulă, proiectat cam megalomani(a)c, făcut zdrenţe în timpul călătoriei inaugurale, care a intrat în zona de interes a absorbantelor din media, datorită/din cauza schimbărilor de legislaţie în transportul maritim şi a biografiilor controversate şi cam prea romanţate a personajelor care au supravietuit catastrofei.
Ca şi în zilele noastre, presa mai lua şi atunci câte o clanţă de la autorităţi şi transmitea date care nu aveau legătură cu realitatea, nici cât ar avea o cinteză cu un trafalet.
Să nu uităm că autorităţile britanice au avut dintotdeauna o aromă din aia de ceai cu pişcoturi, dar la gust, aduc cu oleac' de chili.
Pe scurt, s-a minţit porceşte, interesele erau multe şi din toate părţile, ca să nu se ştie clar cum stau lucrurile. Morţii au fost mult mai mulţi, în majoritate bărbaţi, pentru că nu doar protocolul de pe navă le-a impus să ofere întâietate la bărcile de salvare,femeilor şi copiilor, ci şi faptul ca erau gentlemeni, o noţiune imposibil de tradus în româneşte.
Tragedia n-a fost că s-a scufundat, pentru că, la vremea aia, se scufundau vasele ca bărcuţele din hârtie; tragedia a fost că s-au încălcat intenţionat nişte norme: numărul dublu de pasageri, faţă de numărul bărcilor de salvare, masa şi greutatea, aflate în raport nepermis.
Daca nu era Cameron, slăvită fie imaginaţia regizorilor, nu ştia nici dracu nimic despre Titanic, şi, poate nu mai avea loc această comemorare înfricoşătoare , deşi, nu sunt vinovaţi regizorii că filmele lor sunt atât de bune, încât devin realitatea paralelă a unora.
V-am mai spus că nimeni, niciodată nu va putea să mă convingă că lumea lui Harry Potter nu există în realitate. E lumea mea interioară, care a avut grijă de psihicul meu într-o perioadă, dar, niciodată n-o să aveţi plăcerea să mă vedeţi călare pe mătură, în drum spre Bambuu, şi nici n-o să umblu ca Luna Lovegood, desculţă, ca să pot vorbi cu Nargi. Iar uşa, încă o mai descui cu cheia, nu din Alohamora, cu bagheta de ulm.
Deci, cât de dement să fii, ca să refaci traseul unei tragedii, să te duci în mod conştient pe urmele unei catastrofe, şi să vrei să respecţi până la detaliu, toate aspectele aferente???
Bă, vrei să arunci un vraf de trandafiri, în locul ăla, organizezi oficial un eveniment de gen, restrans ca număr de persoane, nu te duci cu cohorta de dezechilibraţi emoţional, cu un vas decorat şi amenajat oarecum asemănător, cu un dress code strict...
Cum dracu să fii atât de stupidă, încât să te fâlfâi pe punte , împopoţonată ca un gard de la Ruşavăţu, şi să încerci să te comporţi ca o englezoiacă, în timp ce eşti o româncă ţoapă, care te-ai dus cu ţopul tău (domnul acela care umpluse România cu sucuri la dozator, în '90), să le arăţi la mocofani ce muci de vedetă ai!
Şi cârcâie tot vaporul ăla, de dobitoci asemeni lor! Eh, ca să fie şi supans, a avut loc şi o furtună, alea-alea...
Poate dă domnul drac şi li se amestecă adrenalina cu apă de mare, proaspătă!
Într-o comparaţie care nu prea are aceleaşi repere, mă întrebam de ce nu s-o fi dus şi Prinţul Harry, că el pare genul amator de giumbuşlucuri. Pare, doar. În realitate, el se bucură atât de intens, de viaţă, tocmai pentru că el are doar privilegii, nu şi obligaţii faţă de tron. Şi se vede viaţa bubuind în el, parcă ar fi făcut doar de Diana! El a vrut la Zălan şi la Viscri, nu pe Titanic. Şi a mai venit şi cu low-costul! Nu mă mir că nu l-a invitat nimeni în club; cum să vrei să ieşi cu unul care vine cu marfarul în Romania?
Am uitat să verific dacă vine şi Celine Dion la comemorare. De fapt, nici Kate nu vine. Numa' Al Caprei e în program. Păcat, Titanicul fără Celine Dion, e ca canelloni fără bulion.
duminică, 1 aprilie 2012
Verde doi, ca acordeonu' lu' tăticu' şi nişte fluturi din gând
Cosea mătuş'mea carpete cu flori şi cu nişte orătănii zoomorfe, mult mai greu de identificat , ca specie, decât alea mâzgălite pe pereţii Peşterii Lascaux. Era o furie a carpetelor , pe care nimeni nu le punea, pana la urmă, pe pereţi. Ajungeau pe jos, prin bucătăriile de vară.
Îmi amintesc bătălia pe şablonul "buchet de gladiole ". Nu-l împrumutau megieşele, nici moarte. Trebuia să-l fure, să-l copieze fiecare după imaginaţie, astfel ajungându-se la creaturi mitologice antice, sau descoperite mult mai târziu, în Harry Potter And The Goblet Of Fire.
Carpeta asta, "buchet de gladiole" avea şi nişte fluturi, pe fundal. Mătuş'mea Rădiţa nu reuşise să apuce modelul întreg, lipseau fluturii. Pe noi, copiii, ne cam ducea capul să desenăm nişte fluturi, mie îmi ieşeau chiar frumoşi, pe hârtie milimetrică, dar nu erau omologaţi, trebuia să fie ăia de pe carpeta coanei Eugenia, care deţinea licenţa. O cheamă mătuş'mea pe tanti Leana, mult mai apropiată geografic de naşa Eugenia:
- Fă Leano, tu ai carpeta cu gladiole?
- Pi, dar! Cum să n-o am? Am adus modelul de la Băi de la Fişici .
- O ai toată, cu tot cu fluturi?
- Da! Da' p-ăia i-am făcut din gând, că n-am mai avut timp să dau contur.
- Cum adica, din gând?
- Iete-aşa, cu gându' meu.
Rezervată , ba chiar deloc optimistă, mătuş-mea o roagă:
- Leano, mi-aduci şi mie carpeta, să văz fluturii ?
- Ţi-o dau, că io n-am fete, ca să ţiu la model.
Vine Leana cu fluturii. Făcuserăm cerc în jurul ei, să ne mirăm şi s-admirăm.
Brusc, am avut în faţă un randomize pics, dar nimeni nu distingea fluturi. Dacă mă întrebau pe mine, eu vedeam OZN-uri, văr-miu Marcel vedea măciulii de mac, mătuşă-mea, mai îngăduitoare şi dornică să se apuce de lucru, a acceptat că erau nişte portofele, de fapt.
Cu o generaţie mai jos şi cu trei clase mai sus ca ea, am stabilit că noi, nepoţii, reprezentăm Consiliul Ştiinţific şi urma să decidem soarta carpetei. Măcar că făcusem insectar la şcoală, aveam habar de forma fluturelui. Ne-am apucat de desenat, de ziceai că am câştigat proiectul de restaurare a vitraliilor de la Palatul Muzicii Catalane. Nimeni n-a avut fluturi mai reuşiţi ca ai Rădiţii !
Pe la jumatea carpetei, altă dramă:
- Marceluş, mămică, te duci la Pătîrlagele, la DCA, să-mi iei nişte fire la kil, că nu mai am verde să cos la frunze! da' nu-mi iei orice verde, că trebuie un verde anume!
Inutil să precizez că, la vremea aia, Marcel făcea vraişte vădanele satului, aşa că a luat banii pentru fire, i-a cheltuit cu chibzuinţă la Târgul de Sân' Petru , după care a cerşit pe la toate vădanele, câte-un ghem de verde. N-a fost să fie însă, verdele recomandat.
Toate strategiile pică, în faţa neprevăzutului.
Rădiţa n-avea aer, iar el, cu un calm de specialist în cromatica artistica, îi zice:
- Breee, nu ştii nimica! Mi-a dat ăla de la DCA, verdele momentului, e verdele pe care şi-l doreşte toata lumea care coase, bre! Îi zice Verde doi, ca acordionu' lu' tăticu' . E adus direct din Filatura mare, de la Bucureşti.
Acordeonul lui nea' Doru era de fapt, Verdi 2, şi avea, într-adevăr, nişte intarsii de sidef verde.
Din momentul ăla, toată muierimea din sat era fiartă pe Rădiţa, care strâmba din nas:
- Io nu cos, fă, cu ciurucuri şi cu iţe de sup maşina de tors. Io am fire de la Filatură de la Bucureşti.
- Ce culoare să cerem, fetiţă, că mergem şi noi să luăm?
- Cereţi verde doi, ca acordeonul lu' Doru!
Îmi amintesc bătălia pe şablonul "buchet de gladiole ". Nu-l împrumutau megieşele, nici moarte. Trebuia să-l fure, să-l copieze fiecare după imaginaţie, astfel ajungându-se la creaturi mitologice antice, sau descoperite mult mai târziu, în Harry Potter And The Goblet Of Fire.
Carpeta asta, "buchet de gladiole" avea şi nişte fluturi, pe fundal. Mătuş'mea Rădiţa nu reuşise să apuce modelul întreg, lipseau fluturii. Pe noi, copiii, ne cam ducea capul să desenăm nişte fluturi, mie îmi ieşeau chiar frumoşi, pe hârtie milimetrică, dar nu erau omologaţi, trebuia să fie ăia de pe carpeta coanei Eugenia, care deţinea licenţa. O cheamă mătuş'mea pe tanti Leana, mult mai apropiată geografic de naşa Eugenia:
- Fă Leano, tu ai carpeta cu gladiole?
- Pi, dar! Cum să n-o am? Am adus modelul de la Băi de la Fişici .
- O ai toată, cu tot cu fluturi?
- Da! Da' p-ăia i-am făcut din gând, că n-am mai avut timp să dau contur.
- Cum adica, din gând?
- Iete-aşa, cu gându' meu.
Rezervată , ba chiar deloc optimistă, mătuş-mea o roagă:
- Leano, mi-aduci şi mie carpeta, să văz fluturii ?
- Ţi-o dau, că io n-am fete, ca să ţiu la model.
Vine Leana cu fluturii. Făcuserăm cerc în jurul ei, să ne mirăm şi s-admirăm.
Brusc, am avut în faţă un randomize pics, dar nimeni nu distingea fluturi. Dacă mă întrebau pe mine, eu vedeam OZN-uri, văr-miu Marcel vedea măciulii de mac, mătuşă-mea, mai îngăduitoare şi dornică să se apuce de lucru, a acceptat că erau nişte portofele, de fapt.
Cu o generaţie mai jos şi cu trei clase mai sus ca ea, am stabilit că noi, nepoţii, reprezentăm Consiliul Ştiinţific şi urma să decidem soarta carpetei. Măcar că făcusem insectar la şcoală, aveam habar de forma fluturelui. Ne-am apucat de desenat, de ziceai că am câştigat proiectul de restaurare a vitraliilor de la Palatul Muzicii Catalane. Nimeni n-a avut fluturi mai reuşiţi ca ai Rădiţii !
Pe la jumatea carpetei, altă dramă:
- Marceluş, mămică, te duci la Pătîrlagele, la DCA, să-mi iei nişte fire la kil, că nu mai am verde să cos la frunze! da' nu-mi iei orice verde, că trebuie un verde anume!
Inutil să precizez că, la vremea aia, Marcel făcea vraişte vădanele satului, aşa că a luat banii pentru fire, i-a cheltuit cu chibzuinţă la Târgul de Sân' Petru , după care a cerşit pe la toate vădanele, câte-un ghem de verde. N-a fost să fie însă, verdele recomandat.
Toate strategiile pică, în faţa neprevăzutului.
Rădiţa n-avea aer, iar el, cu un calm de specialist în cromatica artistica, îi zice:
- Breee, nu ştii nimica! Mi-a dat ăla de la DCA, verdele momentului, e verdele pe care şi-l doreşte toata lumea care coase, bre! Îi zice Verde doi, ca acordionu' lu' tăticu' . E adus direct din Filatura mare, de la Bucureşti.
Acordeonul lui nea' Doru era de fapt, Verdi 2, şi avea, într-adevăr, nişte intarsii de sidef verde.
Din momentul ăla, toată muierimea din sat era fiartă pe Rădiţa, care strâmba din nas:
- Io nu cos, fă, cu ciurucuri şi cu iţe de sup maşina de tors. Io am fire de la Filatură de la Bucureşti.
- Ce culoare să cerem, fetiţă, că mergem şi noi să luăm?
- Cereţi verde doi, ca acordeonul lu' Doru!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)