Un pitic , cât un clic,
Făcea baie în copaie.
O copaie mult prea mare
(O găsise pe cărare).
Şi se zbenguia-n clăbuc
Admirându-se,năuc
Răsucindu-se-copaie,
Fericit de-atâta baie.
O furnică obosită,
Se uita înmărmurită !!!
Şi-un bursuc nedumirit
A rămas când s-au ivit
Doi ochi mari,negri şi clari ,
O pereche de-ochelari
Şi-un nas cârn...întors spre barbă,
Dintr-un ghem de spumă albă
Sus în pom,pe-o rămurică,
Ciufulita turturică,
Speriată a strigat:
Drace, ştiţi ce am aflat?
Că-n clăbuc e un PITIC !!!
Şi noi nu ştiam nimic !
Şi face o gălăgie
De parcă ar fi o mie...
Ce le tot îndrugi, surată?
Zice broscuţa din baltă,
Se distrează-i fericit,
Poate nu ştiţi c-a fugit
Într-o zi, pe înserate
Dintr-un basm scris într-o carte
Cu prinţese şi cu zâne
Zmei urâţi, babe hapsâne
Uriaşi şi mulţi pitici,
Şi-a venit la noi,aici.
Hei,piticule pitic?
Tu de ce nu zici nimic?
Auzindu-se strigat,
A privit un pic mirat,
Apoi dându-şi importanţă
Se ridică cu prestanţă
Tuşind grav, de două ori
Se răsti la două ciori
Să nu facă gălăgie
Că el ţine pledoarie
(Ce-o mai fi, Doamne, şi aia?)
Hâu , s-a răsturnat copaia !!!
Şi-a căzut lângă butuc
Piticu' , numa' clăbuc.
Uimit,nu-i venea să creadă
Ca-n aşa moment să cadă.
Furnica,de pe alună
Când văzu ghemul de spumă,
Sărind parc-ar fi de gumă
Din copaie în urzici,
Râse.Să nu râzi, să pici?
Ciorile, ce să vă spun?
Parcă le-a lovit un tun
Şi le-a retezat din cracă
Nu ştiau ce să mai facă.
Doar piticul nostru mic
Nu înţelegea nimic.
De aşa-ntâmplare,dragă,
Să râdă pădurea-ntreagă?
Şi îşi spuse pentru sine,
Tot în basm era mai bine!
N.a. : fabula este pentru connaisseuri . Singura explicaţie, care să vă servească drept sfat , este că atunci când cineva devine coşmarul vieţii voastre , imaginaţi-vă persoana respectivă în ipostaze caraghioase , de exemplu pe ţucal . Şi toate stelele vor lumina universul !
