uşa de la intrare

vineri, 15 aprilie 2016

Despre familie şi trenuri de mare viteză

          În urmă cu doi ani şi jumătate, pe strada mea a ars acoperişul unei case; la nici 20 metri distanţă de casa mea. Proprietara este doamna Oara Necula. Niciunul dintre vecini nu a vrut să o primească în casă, să încerce s-o liniştească. Toţi se concentrau pe foc. Am luat-o eu, am băgat-o în casă, iar fiica ei, Viorica, a strigat la mine să încui uşa şi să nu-i permit să iasă afară să vadă focul. Treaba asta a fost destul de solicitantă psihic pentru mine, pentru că, pe de-o parte mi-era frică să nu se apropie focul de casa mea (al cărei acoperiş are 62 ani), pe de altă parte îmi era frică de starea femeii, care se modifica în rău. Nici nu ştiu cu ce subiecte am ţinut-o conectată la realitate. Din când în când, mă ruga să mă uit pe geam şi să-i spun cum mai e focul. Trăgeam perdeaua şi mă uitam. La ora 1 noaptea, după ce focul s-a stins, fiica şi fina ei au luat-o de la mine şi au dus-o acasă la fiică. În timpul incendiului se adunasară curioşii, na, ca la incendiu. Rezemat de gardul meu era domnul fost inspector de la primărie, spărgea seminţe şi se uita la foc, de aceea vedea cum trag mereu perdeaua şi mă uit şi eu.
          Vă rog, vă implor s-o opriţi pe tanti Oara Necula pe stradă şi s-o întrebaţi cum au stat lucrurile atunci! Sau pe fiica ei. E important, pentru că în felul acesta veţi înţelege de ce sunt capabili oamenii ăştia care vor primăria înapoi.
          Am şi eu un candidat pe care îl prefer, dar fanatismul nu mă poate duce până acolo încât să zdrobesc totul în jur ca să câştige el. Să fie sănătos, are nevoie de mii de voturi, nu doar de-al meu.
...
          Să vorbim despre familie, este nereuşita mea supremă în viaţă. Cuplurile, ca să se formeze, trebuie să se şi potrivească. Cu mine nu s-a potrivit nimeni. Aşa a fost să fie, să nu semăn nici cu tata, nici cu mama, să nu moştenesc de la ei nimic bun, să am doar defecte. Toate datele mele fizice şi de caracter mă recomandă ca pe o femeie cu care nu ai vrea să întemeiezi o familie. Cine ar vrea o morsă prăvălită în pat, rea de gură şi mereu cu capsa pusă? De altfel, singura încercare în care am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior, a eşuat lamentabil. Chiar nu rezistă nimeni cu mine, ar risca să ajungă la nebuni.
            Un amănut dacă-mi permiteți, domnule profesor, ați observat că am aceeași conformație  a cefei, ca și soția dumneavoastră? Avem trunchiul robust plus o spondiloză cervicală care ne face să arătăm un pic gheboase. Puteți să rîdeți de ceafa mea că e scârboasă, dar nu pe a mea o contemplați de aproape.
           Sunt resemnată şi împăcată cu treaba asta, chiar dacă mi-am dorit să reuşesc partea asta cu familia. De fapt. toate lucrurile mi-au reuşit în viaţă pân la jumate. N-a fost să fie, nu mă otrăveşte supărarea.
          Mă întreb însă, cum să-mi luaţi la şuturi, domnule intelectual, tocmai partea asta? Dumneavoastră ce familie aţi avut? La vremea adolescenţei, părinţii dumneavoastră divorţau în urma unor scandaluri celebre. Tocmai începea să vi se contureze personalitatea, a fost determinantă perioada aceea, cu siguranţă. Apoi aţi întemeiat şi dumneavoastră o familie. Ce mai nuntă, ca-n George Coşbuc! Tot satul a jucat. Nu am putut lua parte, tocmai murise tata, aţi trecut pe strada mea după două zile şi i-aţi dat mamei mele nişte prăjituri. Era frumoasă mireasa dumneavostară şi vă iubeaţi, vă ţineaţi de mână peste tot. Decât că după nuntă ea nu a mai avut voie să-şi vadă mama.  Să fie vreo douăzeci de ani în care femeia aia nu a mai auzit „sărut mâna, mamă!” din gura fiicei ei.
            Frumoşi copii aveţi, să vă trăiască! Nu i-a văzut nimeni cu mânuţele agăţate de mâinile bunicilor, le-ați interzis această bucurie. Bunicul patern, o forţă, o torţă şi un motor redutabil, nu i-a plimbat niciodată. Nu i-a adus la Bradul de Crăciun, să le cumpere o pungă de floricele, nu i-a dus la o cofetărie. Indiferent care cofetărie.
            Unei astfel de familii să-i duc eu dorul? Eu nu sunt geloasă pe norocul soţiei dumneavoastră, domnule, nici măcar pentru faptul că deţine un patrimoniu considerabil.
Pe mine m-a marcat absenţa unei familii, pe dumneavoastră v-a marcat prezenţa ei.
           Cine sunt eu să vă opresc demersul mizerabil, dacă propriul dumneavoastră tată nu poate? Cine sunt eu să mă dau victima agresiunii dumneavoastră, dacă aţi agresat-o tocmai pe femeia pe care tatăl dumneavoastră o iubeşte? Da, o iubeşte sincer, mi-a recunoscut acest lucru şi în ochii lui se vedea strălucirea pe care doar omul care iubeşte sincer o are. Cândva am jignit-o pe femeia pe care o iubeşte şi mi-a părut rău, pentru că între timp am cunoscut-o şi nu merită tot jegul pe care şi dumneavoatră l-aţi împroşcat spre ea. Singurul ei păcat e că s-a îndrăgostit de un om care nu este în stare să o protejeze, nu i-a oferit o stabilitate pe care o merita. Da, merita respect, pentru că nu a fost aproape de el doar la bine, ci şi la rău. Doar ea nu l-a trădat, domnule, dintre toţi, în rest, toţi l-aţi ajutat să cadă. Înainte de a-l trăda oamenii din mediul social sau politic, l-aţi trădat voi, familia! Acum ce faceţi, vreţi să-l scoateţi la geam, ca să-l vadă poştaşul cu pensia?
Am înţeles de ce vă stau în cale, pentru că lumea e posibil să mă ia în seamă, dar de ce vă panicaţi? Sunteţi o forţă, voi nu f**eţi ci izbiţi, aşa v-aţi descris.
S-a lămurit lumea care vă e modul de operare, intimidarea, ameninţările, presiunile psihice asupra funcţionarilor de la primărie, care, dacă au greşit, vor plăti. Aştept un răspuns de la Preşedintele Curţii de Conturi a României, ca să lămuresc şi eu, oficial, cu documente, situaţia prezentată de dumneavoastră în ceea ce mă priveşte. Sunt absolut convinsă că la Camera de Conturi Buzău există deja o reclamaţie pentru felul în care am utilizat banii publici pentru Crăciun. Nu mi-e frică. A controlat doamna auditor dosarul pe anul trecut, de vreo 4 ori.
             Nu mi-e frică de dumneavoastră. Nu mi-e frică pentru locul meu de muncă. Sunt la dispoziţia oricărui primar ar veni, eliberez locul fără să comentez, sunt zeci de oameni mai bine pregătiţi decât mine, care ar face să înflorească administraţia. Dar voi nu vă veţi apropia de primărie, asta e cert.
...
           Shrek, îmi pare rău că te-au făcut de râs şi pe tine din cauza mea, iată efectele negative ale faptului că mi-ai făcut onoarea să m-aduci în preajma ta, să mă aşezi la masa ta, să parcurg o perioadă din viaţă alături de tine. Ei ştiu că mă doare când se ating de tine. Când tatăl domnului care mă dezbracă în faţa tuturor pe blog mi-a mărturisit cine este femeia pe care a iubit-o cu adevărat în viaţa lui, m-a luat gura pe dinainte şi i-am mărturisit şi eu lui, cine e bărbatul la care am ținut mai mult decât la mine. Acum se foloseşte şi de asta.  Ai trecut tu prin încercări şi mai cumplite, toate pornite de la cel pe care îl aştepţi să-ţi calce casa cu stafful lui, să te convingă să-l votezi. Primeşte-i, tratează-i cum se cuvine, pentru că „trenul lor izbeşte, nu f*te!”
             Acesta este mesajul lor pentru toţi cetăţenii, de fapt! Reţineţi ameninţarea asta, TRENUL ĂSTA IZBEŞTE, NU F*TE, exprimă violenţa fără limite. Ea nu este îndreptată către mine, o desculţă dezechilibrată, ci către  toţi. Nu eu sunt miza.
Observaţi pe facebook conturi noi, apărute de câteva zile, conturi false. Vor face sute de astfel de conturi, vă vor invada cu postări şi comentarii.
PROFILURILE FALSE NU AU DREPT DE VOT.
Cei din tren, să nu staţi lângă uşă, căci este posibil ca din izbitură, să cădeţi.

Eu nu am profil fals şi nici nu îmi distribui singură materialele pe facebook, le găsiţi aici sau le distribuiţi voi, este buton de facebook sub postare (care aveţi curaj să faceţi asta).
...
Să vă spun un secret: astea sunt momentele în care îmi lipsește familia și mai ales bărbatul care să țină o mînă pe umărul meu. Atât, să știu că e acolo. Dar momentele astea trec repede. Mâine e o altă zi, e încurajarea pe care Scarlett ne-a lăsat-o drept scut, femeilor puternice și singure. Optimism sau resemnare? Treaba noastră!